Filtru pe categorii
  • 2011
  • page views Vizualizări

Băuturi

Vin

Băuturile, ca un component important al alimentaţiei, servesc atît la pregătirea hranei, cît şi la potolirea setei, fiind utilizate în alimentaţia cotidiană, dar și la ocazii legate de tradiţii şi obiceiuri.

Băuturile pot fi diferenţiate conform produselor din care sînt făcute, tehnologiilor, vîrstăei, anotimpului etc. şi clasificate în cîteva categorii: răcoritoare, nealcoolizate, alcoolizate. Atît cele nealcoolizate, cît şi cele alcoolizate au fost şi continuă să rămînă o parte componentă însemnată a sistemului alimentar specific fiecărei etnii.

În categoria băuturilor tradiţionale răcoritoare nealcoolizate reci utilizate de populaţia din Moldova intră – apa, laptele dulce, alte lichide lactate, compotul, sucul; dar şi fierbinţi – ceaiul, iar mai tîrziu cafeaua.

Băuturile răcoritoare tradiţionalele, cu alcoolitate redusă sînt: mustul, cvasul, braga, vişinata, zmeurata etc. pregătite în condiţii casnice sau în sistemul industrial.

Printre cele mai arhaice putem enumera vișinata, băutura extrasă din fructe de pădure şi din fructe, pomuşoare din grădină. Fructele, pomuşoarele (vişinele, zmeura, cireşele amare, porumbrele etc.) sînt puse în sticle, adăugîndu-se zahăr se lasă să fermenteze un timp, după care se adaugă rachiu să se oprească fermentarea şi să-i sporească gradele. Se consumă la sărbători în scopuri curative.

O altă băutură care s-a consumat din timpuri străvechi a fost „miedu”, folosit la noi pînă în secolul al XVIII-lea, făcută din miere lichidă, fiartă cu apă şi fermentată bine.  Miedul putea fi amestecat cu diferite arome astfel devenea mai gustoasă. În zilele noastre această băutură nu se prepară.

Braga este cunoscută în Moldova încă din secolul al XIV-lea ca o băutură răcoritoare cu alcoolitate redusă, ce se pregăteşte pentru mesele de sărbătoare şi rituale. Au existat şi meşteri brăgari care se ocupau de prepararea acestei băuturi în tîrgurile Moldovei medievale.

Producerea şi consumul vinului la moldoveni este parte integrantă a culturii. Această trăsătură ţine de tradiţie şi s-a înrădăcinat treptat pe parcursul secolelor, s-a transmis din generaţie în generaţie ca să rămînă şi azi un criteriu important după care sînt apreciaţi moldovenii.

Băuturile tari produse în Moldova includ: rachiul sau basamacul din sfecla de zahăr, melasă, zahăr; ţuica din prune, caise, pere şi vodcă cumpărată. Rachiul, vinul, se produc în gospodăriile ţărăneşti şi pe cale industrială. Vinul spumant, divinul se produc numai pe cale industrială.
Nelipsite sînt vinul, ţuica la sărbătorile  de familie şi cele calendaristice.

Printre băuturi ar mai fi de amintit berea, care în general, nu poate fi considerată o băutură specifică, ci din contra, o băutură care s-a impus şi n-a pătruns în consumul ţăranilor, dar e consumată astăzi pe larg.

Vinul, distilatele din vin, ţuica au servit la început drept remediu la tratarea unor boli. Dacă ne referim la „izvar” – vinul fiert cu miere, piper negru măcinat consumat fierbinte este un remediu excelent contra răcelii în timpul iernii.

Referitor la producerea şi consumul vinului putem afirma, că a fost şi continuă să fie băutura naţională a moldovenilor, mîndria lor, întruchipînd o parte indispensabilă a spiritualităţii acestei naţiuni.

Apa

Considerată băutură sfîntă din cele mai vechi timpuri, apa e un simbol esenţial al vieţii pe pămînt. Ea e folosită în fiecare zi în alimentaţie la pregătirea bucatelor, pentru potolirea setei, etc. Un proverb vechi spune „fără mîncare poţi trăi o săptămînă, iar fără apă – nici o zi”.

Odată cu necesitatea de a asigura populaţia cu apă a apărut şi meşteşugul de fîntînar, omul care sapă fîntîni. Pentru lucrul său e răsplătit cu cinste de către oameni, fiindcă săparea unei fîntîni e un lucru foarte greu, la care participă mai mulţi bărbaţi. Mărturii despre grija oamenilor față de calitatea apei întîlnim în multe izvoare şi documente istorice, unde se spune despre apele naturale ale Moldovei bune de băut și care necesită o atitudine cuvenită. Cu atît mai mult astăzi trebuie să ne îngrijim de calitatea apei, să prevenim poluarea ei. În ultimul timp e utilizată apa plată gazată din sticle, mai ales, de către oamenii de la oraş. Sînt numeroase firme ce se ocupă de prelucrarea şi punerea în vînzare a apei plate şi gazate.

Produse lactate

Crescători de animale, moldovenii, au folosit şi folosesc produsele lactate ca hrană şi băutură. Ele constituie a doua băutură ca importanţă. Din categoria băuturilor lactate tradiţionale face parte laptele dulce crud şi fiert, laptele acru, chişleagul, laptele covăsit etc. Astăzi în industria alimentară este o mare varietate de produse lichide lactate, utilizate de consumatori.

Compotul

Atît pentru mesele de fiece zi, cît şi pentru cele de sărbătoare este folosit: compotul din fructe proaspete, uscate, cel din struguri şi pomuşoare, sucul de struguri, fructe, roşii, care servesc ca băutură răcoritoare. Compotul şi sucul sînt pregătite fie în condiţii casnice, pentru consum intern, fie în sistemul industrial, pentru comercializare.

Băuturi preparate din ierburi

Studiile de teren demonstrează că moldovenii n-au prea băut ceai din frunze de ceai. În cazuri de boală au consumat băuturi preparate din ierburi (sunătoare, mușețelul, mentă etc.) sau din crenguţe de vişin, zmeură, coacăză etc. Ceaiul tradiţional pentru chinezi şi a altor popoare asiatice a intrat în uz mai tîrziu. Consumul de cafea s-a extins mai recent. Astăzi acestea din urmă sînt prezente mai des la masă, în familiile ce locuiesc la oraş, cît şi în cele mai tinere de la sate.

Băuturi răcoritoare cu alcoolitate redusă

Tradiţionalele băuturi răcoritoare, avînd alcoolitate redusă, sînt mustul, braga, cvasul, berea, vişinata, zmeurata etc., pregătite în condiţii casnice sau în sistemul industrial. Braga e cunoscută în Moldova încă din secolul al XIV-lea ca o băutură răcoritoare cu alcoolitate redusă, ce se pregătea pentru mesele de sărbătoare şi rituale. Au existat şi meşteri brăgari sau brăhari, care se ocupau de pregătirea acestei băuturi în tîrgurile Moldovei medievale.

Prepararea cvasului din fructe uscate, poame, pîine neagră etc. e cunoscut de pe timpuri pe întreg teritoriul Moldovei. În partea centrală şi de sud a Moldovei se prepară din tescovină o băutură originală asemănătoare cu cvasul. Se toarnă apă peste tescovină şi se închide butoiul ermetic. Primăvara se deschide butoiul şi se serveşte o băutură plăcută puţin alcoolizată.

Berea fabricată mai mult pe cale industrială, are astăzi tot mai mulţi consumatori.

Vişinata, zmeurata şi băutura din porumbrele etc. se pregătesc din fructe puse cu zahăr în sticle sau borcane şi lăsate la soare sau pur şi simplu la cald, să fermenteze. După un anumit timp, dacă vrem să-i sporim gradele, turnăm deasupra rachiu sau spirt, să se oprească fermentarea.

Băuturi alcoolizate

Băuturile alcoolizate obţinute în gospodărie – vinul, miedul (din miere), mai tîrziu rachiul simplu sau cu diverse siropuri din plante sau fructe sînt cunoscute din trecutul îndepărtat.

Tradiţiile multiseculare de creştere a viţei-de-vie au ajuns pînă în zilele noastre puţin schimbate. Săpăturile arheologice efectuate în Moldova au demonstrat că populaţia băştinaşă a cultivat viţa-de-vie din cele mai vechi timpuri. Despre podgorii moşiereşti imense, plantate cu soiuri europene franceze, există mărturii scrise în multe documente şi monografii. Producerea vinului a figurat printre primele articole de export. Dimitrie Cantemir (1673-1723) menţionează în „Descrierea Moldovei” că în secolul al XVIII-lea vinurile moldoveneşti erau foarte căutate de negustorii ruşi, polonezi, cazahi etc. Vinul era păstrat şi exportat în butoaie de stejar. Stejarul moldovenesc era apreciat de străini pentru calitatea sa, el nu făcea carii. În butoaie de stejar vinul se păstrează bine mult timp.

După condiţiile climaterice Moldova este împărţită în 4 zone, care determină creşterea viţei-de-vie pe suprafeţe mari, ceea ce presupune și fabricarea vinului. În zona Codrilor sînt concentrate mai mult de 50% din viţa-de-vie cultivată în Moldova; zona de sud se slăveşte cu vinuri roşii de înaltă calitate comparată cu Bordeaux din Franţa; zona de sud-est apare întinsă ca o făşie pe partea vestică a rîului Nistru; zona de nord, unde viţa-de-vie e mai puţină, din motiv că nu reuşeşte să se coacă la timp.

Vinurile moldoveneşti se împart în vinuri brute, vinuri de masă de calitate superioară, vinuri de masă de consum curent, vinuri spumante clasice şi naturale. Distingem vinurile şi după culoarea lor (alb, roz, roşu), în funcţie de calitate – de consum curent (vinurile tinere şi obişnuite), de calitate superioară (vinurile maturizate). Deosebim vinurile în funcţie de tehnologia aplicată (vinuri naturale) şi vinuri speciale (obţinute prin utilizarea produselor speciale). Prepararea vinului în gospodăriile individuale se face după metode vechi, „bătrîneşti”, iar pe cale industrială – la fabricile de vinuri.

Producerea şi consumul vinului este o parte integrantă a culturii tradiţionale. Aşa se obişnuieşte că un gospodar adevărat are în beciul său cîteva butoaie cu vin. Această trăsătură ţine de tradiţie şi s-a înrădăcinat treptat pe parcursul secolelor, s-a transmis din generaţie în generaţie ca să rămînă şi azi un criteriu important după care sînt apreciaţi gospodarii. Strămoşii noştri, inclusiv bunicii, nu-şi însurau flăcăii, nu-i considerau de viitori buni gospodari pînă aceştia nu deprindeau creşterea cerealelor pentru pîine şi cultivarea viţei-de-vie pentru producerea vinurilor alese. Strămoşii ne-au lăsat o tradiţie bună: pînă nu ţi-ai aranjat copiii la casa lor, nu ai dreptul să bei mult vin, ci numai să-l cinsteşti, să-ţi potoleşti setea. Această tradiţie e caracteristică şi astăzi moldovenilor, care ştiu să cinstească un pahar de vin bun cînd lucrează sau la petrecere.

În scrierile vechi, letopiseţele cronicarilor, în documentele domnitorilor Ţării Moldovei s-a atras atenţia asupra consumului băuturilor. Există suficiente date care arată că în trecut moldovenii făceau o nuntă sau cumătrie cu un „galon” (o sticlă de 3-4 litri) de rachiu şi cinsteau oaspeţii cu un păhărel de 10-12 mililitri.

Calitatea unui vin poate fi evaluată la justa sa valoare atunci, cînd este servit într-o atmosferă deosebită. Ea poate fi creată inclusiv în gura beciului, unde bărbaţii obişnuiesc a cinsti vin pe timp cald. În trecut în perioada lucrărilor de cîmp vinul se consuma cu o felie de pîine, înlocuind mîncarea. Cu aşa-zisul izvar – vin fiert, îndulcit cu zahăr sau miere, la care se adăuga piper negru – oamenii se încălzeau în perioada rece a anului, se folosea ca medicament în timpul răcelii.

În unele lucrări din secolul al XIX-lea se conţin şi alte denumiri ale vinurilor, pe care le foloseau ţăranii. „Pe la colţurile mesei puteai vedea vin „premău”, sau „terasă”, sau „aligote”, „vin parfumat alb sau roşu”, „gros de stă picătura pe unghie”.

Încă o dovadă la cele scrise sînt şi următoarele rînduri luate din revista „Viaţa Basarabiei” (1938): „Pe masă numai ce proaspăt aşternută, este pusă o farfurie de „biscvituri” şi un găvănoşel cu dulceaţă de cireşe, cu o lingură lîngă dînsul, pusă pe un tălgerel, o garafă cu rachiu pregătită cu fel de fel de buruiene”.

Legea de aur a consumului băuturilor poate fi dedusă din proverbe: cinsteşte şi „nu bea”; „cinsteşte cît îţi face plăcere”; bea atît ca să conduci tu vinul, dar nu el pe tine”.

Țuică

Băuturile tari

Băuturile tari produse în Moldova creează o grupă deosebită şi include: rachiul sau basamacul din sfeclă de zahăr, melasă; ţuica din prune, caise, pere; votca cumpărată. Moldovenii au cunoscut şi tehnologia preparării băuturilor tari din vin în condiţii casnice. Materialele de arhivă din secolul al XVII-lea amintesc rachieri, meşteri speciali care preparau băuturi alcoolizate. Astăzi în Moldova se produc pe cale industrială divinul (coniacul), „brandy” – băutură tare cu alcool din struguri, merişor-calvados, rachiu din fructe. În gospodăriile ţărăneşti se produce ţuică din fructe, rachiu din zahăr şi fructe etc.

Dacă e să ne referim la rolul băuturilor în ritualuri, apa ocupă un loc deosebit în obiceiurile străvechi, ca unul din simbolurile esenţiale ale vieţii şi morţii. De la naştere şi pînă la moarte, cît şi pe parcursul întregului an calendaristic apa e folosită în diverse rituri. Acţiunile riturilor poartă un sens magic, a căror tradiţie coboară pînă în adîncul veacurilor. Agheasma sau apa sfinţită ca element ritualic este folosită la sfinţirea oamenilor, gospodăriilor etc., cît şi la diferite descîntece. Vechimea descîntecelor bazate pe ritul apei a fost atestată încă de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. Autorul ne relatează un caz din casa părinţilor săi, cînd calul şi stăpînul său au fost vindecaţi de muşcătura unui şarpe cu ajutorul „apei neîncepute” adusă de la izvor.

Exista şi alte rituri şi obiceiuri în care apa e folosită cu scop de purificare: în timpul botezului, la primirea miresei de către socri, la scăldarea răposatului, etc.
Nelipsit este şi vinul în obiceiurile de familie – nunţile, cumetriile, înmormîntările şi pomenirile morţilor. La fel el este folosit şi binecuvîntat de către biserica creştină. Vinul de împărtăşanie este de înaltă calitate, considerat în unele locuri de provenienţă dumnezeiască. Primăvara la Armindeni se destupau butoaiele cu vin şi se consuma vinul în care se punea pelin, ca să te apere de cele rele.

Atît băuturile nealcoolizate (apa, laptele, ceaiurile), cît şi cele alcoolizate (vinul, rachiul) s-au folosit şi se folosesc în practica medicinală tradiţională, considerîndu-se că au putere magică, tămăduitoare. Pînă la apariţia în casele ţăranilor a mixturilor din farmacii, vinul şi produsul distilat din vin serveau pentru aplicarea compreselor. Buneii noştri foloseau ca remediu contra bolilor gastrice vinurile roşii şi cele macerate cu pelin, mentă, pojarniţă şi porumbrele. Iar vinul fiert amestecat cu miere de albine era utilizat deseori pentru a salva oamenii de primele simptome ale gripei, răcelii.

O legendă povesteşte că în secolul al XVIII-lea domnitorul Moldovei Grigore Ghica s-a îmbolnăvit şi un bătrîn l-a dus la Rudi, unde timp de o lună l-a tratat cu struguri şi vin. Peste o lună domnitorul, ca recunoştinţă, avea să zidească cunoscuta mănăstire Rudi (1777) de pe Nistru. Astăzi la staţiunile balneare din Camenca, Călăraşi, Vorniceni, Vadul lui Vodă, Cahul vinul, mustul, este utilizat în tratamente, fiind demonstrat că el contribuie la încetinirea îmbătrînirii omului. Vinurile sînt considerate elixir al dragostei şi frumuseţii.

În prezent în Moldova se acordă o atenţie deosebită cultivării viţei-de-vie, băuturilor alcoolizate (vinului, rachiului, divinului).

Despre gusturile vinurilor moldoveneşti se ştie departe de hotarele ţării, fiind unul din cel mai realizat produs de export în Moldova.

E cunoscut faptul că regina Angliei, Elizabeta a II-a, comandă anual o anumită cantitate din vinurile de la Purcari pentru recepţiile oferite la curtea regală.

În Moldova, ca şi în multe alte ţări există „sărbătoarea culesului viilor”, un prilej de bucurie în plus pentru societate. Aceste sărbători sînt celebrate în fiecare familie, cînd se face şi degustarea mustului, tulburelului. De mai mulţi ani în Moldova are loc anual sărbătoarea vinului, numită „Festivalul vinului” la care participă producători de vinuri din ţară. Mai puţin sînt prezenţi producătorii particulari de la sate.

A fost elaborată şi „Ruta turistică a vinului” care uneşte trasee din centrul şi sudul Republicii Moldova.

Putem spune cu certitudine că vinurile Moldovei sînt cartea ei de vizită, alături de alte fenomene ale culturii tradiţionale. Vinotecile, oraşe subterane (Cricova, Mileştii Mici etc.) sînt o bogăţie a ţării, care afirmă încă odată că vinul a fost şi va continua să fie băutura tradiţională, întruchipînd o parte indispensabilă a culturii tradiţionale a moldovenilor.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Făleşti

Statut:
Oraș
Prima atestare:
1429
Populația:
14931 locuitori

Făleşti este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Făleşti. Amplasat în partea de nord-vest a Republicii Moldova, oraşul Făleşti este situat la o distanţă de 125 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 14 931 locuitori. Prima atestare documentară a localităţii o găsim într-un document din anul 1429, prin care domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun întăreşte dreptul de stăpînire asupra unor sate, printre care şi cel unde trăia Ion Falevici.

Citeşte mai departe