Filtru pe categorii
  • 2011
  • page views Vizualizări

Cultura vinului la moldoveni

Viță de vieÎn ce priveşte asocierea vinurilor cu felurile de mîncare, aceasta nu va fi niciodată perfectă, dacă nu se vor respecta anumite reguli, deoarece caracterul şi personalitatea fiecărui vin trebuie să corespundă cu aroma şi gustul fiecărui fel de bucate. În unele cazuri este de dorit să apară „dezacorduri”, punîndu-se astfel mai bine în evidenţă atît calităţile bucatelor, cît şi cele ale vinurilor. Aceasta se realizează, servind prin contrast, un preparat cu aromă puternică (de exemplu, friptură de pui) cu un vin uşor. Ţuica sau rachiul de drojdie sînt băuturile care au dreptul să deschidă masa. Ele trebuie să fie însoţite de o gustare alcătuită din brînză sau telemea, alte bucate nu prea săţioase, alune sărate, măsline etc. Se recomandă ca apoi să urmeze ciorba sau supa, care „să şteargă” ţuica şi să pregătească „intrarea vinului”.

Pentru masa obişnuită, aleasă în familie sînt preferate: vara − vinurile seci, demiseci, moderat alcoolice; iarna − vinurile roşii şi mai tari, care încălzesc; primăvara − tradiţionalul vin cu pelin, alb, roşu sau vin sec superior; toamna − must, vinuri tinere, total fermentate sau uşor dulci.

Pentru o masă festivă se recomandă o anumită ordine de servire a vinurilor după calitate şi felul de mîncare. Pentru fiecare fel de mîncare se recomandă să se schimbe tipul de vin.

Se poate spune că există o anumită compatibilitate şi asociere a anumitor tipuri de vinuri cu anumite feluri de mîncare. P. Teodoreanu spunea „ambianţa bucatelor plus vin trebuie să fie într-o cumpătată armonie. De aceea trebuie să cunoaştem bine tipurile de vinuri, însuşirile lor calitative şi asocierea lor la anumite mîncăruri. De altfel, fiecare mîncare caută să-şi găsească vinul ei şi fiecare vin − mîncarea lui. E drept că sînt şi vinuri „zburdalnice”− cum e şampania, pentru care orice mîncare e bună − şi mîncăruri uşoare precum brînzeturile, care nu resping nici un fel de vin.

Arta de a produce şi a consuma vinul la moldoveni a fost şi a rămas o parte integrantă a culturii acestui neam. Întotdeauna s-a pledat pentru un consum raţional, precum ne spune zicala – „viţa-de-vie aduce bucurie”, cu o condiţia să posezi arta consumului băuturii. Voltaire, scria: „Vinul este desăvîrşirea şi ordinea naturii, şlefuită de om cu pricepere, calm şi voluptate”.

Viţa de vie, vinul ne-a însoţit şi ne însoţeşte pe tot parcursul vieţii (botez, cununie, înmormîntare), de sărbătorile calendaristice (Paşte, Crăciun) şi la cele de peste an.

Ciclul fermentării şi limpezirii vinului în butoaie nu reprezintă altceva decît viaţa ascunsă şi miraculoasă a viţei de vie care continuă să trăiască şi „dincolo”, după moartea plantei, la încheierea ciclului sau vegetal. Băutura fermentată, vinul este considerat şi la moldoveni o „licoare a tinereţii”, o „apa vie” care alungă starea mohorâta a omului şi realizează, prin beţiile rituale, legătura mistică între participanţii alaiurilor cu zeul trac Dyonisos, iar apoi în era creştină cu Iisus.

Pe alocuri se mai respectă alte ceremonii cu rădăcini străvechi: în cadrul unor petreceri se stropesc viile cu „vin vechi” sau se face „praznicul viilor” (25 martie, cînd se organizează procesiuni pe dealurile cu vii, iar vinul şi colacii fiind elemente cu rol ritual principal), sărbători ale speranţelor legate de viitoarea recoltă, ca şi „culesul viilor” (sau „hrisovul viilor” − 27 septembrie), celebrare a vieţii şi rodniciei, care relevă ramăşiţe ale mitului lui Dionysos, mit legat de cultul băuturii învestite cu puteri magice de asigurare a abundenţei şi fericirii.

La Arminden, sărbătoarea populară de primăvară (1 mai) în Bucovina şi în Moldova era tradiţia de a ieşi la pădure, la iarbă verde, la vie unde petreceau şi consumau vin cu pelin și miel copt.

Plosca cu vin (ulciorul) −devenită simbol al nunţii este prezenta la cele mai importante momente ale ceremoniei, iar paharul cu vin din care gusta tinerii (numit şi paharul „comun” sau „de obşte”) are semnificaţii ce ţin de bucuria momentului, dar şi de soarta comună a viitorilor soţi.

Strîngerea darului pe o bucata de pîine stropita cu vin, în speranţa înmulţirii magice a banilor, este, de asemenea, o practică rituală comună atît la botez cît şi la nuntă în multe zone ale ţării.

Riturile de înmormîntare şi cele legate, în general, de cultul morţilor, păstrează, de asemenea, vechile credinţe în valenţele rituale ale vinului; trupul mortului, coliva, ca şi mormîntul sînt stropite cu vin (reminiscente, poate, ale libaţiunilor romane pe morminte), participanţii la masa de pomană manîncau mai întîi pîine stropita cu vin sau vărsau o picătura de vin înainte de a bea paharul (pentru cei morţi), ulcica care se dă de pomană conţine, adesea, vin.

Strugurii şi produsele vinicole sînt cunoscute din timpuri străvechi ca elemente de bază în hrana poporului nostru. De aceea problema consumului produselor vinicole, cît şi a tuturor produselor alimentare a fost şi rămîne permanent în atenţia producătorilor şi consumatorilor.

Bineînţeles că tînărul stat independent Republica Moldova nu a putut să nu ţină cont de semnificaţia vinului  şi a produselor vinicole pentru oamenii acestui pămînt, iar pentru a-i oferi continuitate şi prosperare a decis să instituie Sărbătorea Naţională a Vinului începînd cu anul 2002.

StruguriProdusele vinicole ajută la consolidarea relaţiilor între cei ce muncesc în podgorii şi cei din alte sectoare şi ramuri, care folosesc în hrana lor bogatul fruct al viţei de vie − strugurele, neîntrecutul suc natural, mustul şi inegalabilul său produs fermentat − vinul pe care L. Pasteur le-a definit ca fiind cele mai complexe şi mai sănătoase produse alimentare. Produsele viţei de vie reprezintă un complex de substanţe necesare omului, pregătite cu cea mai mare artă în marele laborator al naturii. În acest sens e necesar de demonstrat aspectele de utilizare cotidiană și rituală a vinului, funcțiile și semnificațiile lui remarcate prin credințele, obiceiurile, comportamentele oamenilor pentru a completa date privitoare la normele tradiționale de consum a vinului.

Eduard Barthe, primul preşedintele Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului, referindu-se la consumul vinului spunea: „toţi consumatorii trebuie să fie în primul rînd buni degustători pentru că numai atunci vor şti ce să pretindă vinului şi se vor produce şi servi numai vinuri bune. Abia atunci vinul va putea fi degustat cu picătura şi cu degetarul şi nu cu litrul sau cu paharul”. Degustarea unui vin înseamnă respectul faţă de munca celui care a cultivat viţa de vie, faţă de strădania aceluia care, cu migală, pricepere şi multă conştiinţă, a stors din bobul de strugure „elixirul soarelui”. Ritualul de servire a vinului este o întreagă artă, care trebuie atinsă ca să putem spune alături de alte popoare că avem o cultură a consumului vinului bogată, de secole, pe care încercăm să o fructificăm.

Concluzii:

1.    Vinul s-a născut odată cu omul pe aceste meleaguri. El a fost, este şi va fi un satelit pe parcursul întregii vieţi a omului.

2.    Vinul natural (fabricat ca pe timpuri), hrănit pe drojdii, bogat în extracte, vioi şi sănătos, poate fi un remediu contra îmbătrînirii accelerate, un „lapte” al bătrîneţii − „haine grele”.

3.    Consumul moderat al vinului oferă organismului uman mult mai multe avantaje decît dezavantaje. Vinul este o parte integrantă a vieţii omului.

4.    Vinurile nu pot fi separate de alimentaţia raţională a omului, urmărindu-se doar scopul nobil de a servi totul cu măsură, la timpul potrivit şi cu conştiinţa trează.

5.    Tradiţia de a obţine vinuri albe şi roşii prin maceraţia mustuielii, practicată de moldoveni pe parcursul mileniilor nu este altceva decît manifestarea lor plenară în oenologia naţională. De aici provin faimoasele şi sănătoasele vinuri ale neamului nostru.

6.    Mănăstirile şi bisericile, veacuri la rînd, au fost şcolile de artă ale moldovenilor în ce priveşte cultura viţei de vie, producerea vinurilor de calitate şi a consumului lor raţional. Vinul este un adevăr, iar creaţia noastră − o forţă nesecată.

7.    Odată cu vinul s-a născut cultura consumului civilizat, arta de a cunoaşte în acelaşi timp plăcerea şi măsura, simţul de a admira măiestria şi munca. Vinul şi civilizaţia vor convieţui de-a pururi, precum de-a pururi vor fi dragostea şi viaţa.

Recomandări:

1.    Vinul se consumă doar la senzaţiile de sete şi de poftă. Ţineţi cont de faptul că vinul, chiar şi în doze mici, poate fi consumat numai de oameni sănătoşi cu autorizaţia medicilor.

2.    Tineretul nu va face abuz de alcool pînă nu-şi vor planifica familiile şi nu-şi vor aranja vieţile, aşa precum spuneau strămoşii noştri. Nu vor consuma băuturi alcoolice nici persoanele care suferă de hepatite, ciroze, ulcer gastric şi intestinal, comoţii cerebrale, gripe, dispepsii, tensiune arterială etc.

3.    Consumul vinului va fi suficient, în momentul atingerii concentraţiei alcoolului în sînge de 0,07—0,14% şi apariţiei dispoziţiei euforice.

4.   Capacitatea de oxidare a alcoolului în organismul uman este diferită şi poate fi de maxim 1,2 ml/oră/10 kg de greutate şi minim de 0,12 ml/oră/10 kg de greutate. În aceste cazuri consecinţele unui consum egal de alcool pentru un individ pot fi fatale. Fiecare om trebuie să-şi cunoască măsura în a consuma vin şi bucate.

5.    Cantitatea maximă de calorii în urma consumului băuturilor alcoolice nu trebuie să depăşească limita de 17—19 % din cît îi este necesar organismului unui om matur 110—210 kcal.

6.    Pentru organismul omului doza toxică la consumul de doar o singură dată este de circa 100 ml alcool absolut sau 1000 ml de vin cu tăria de 10 % vol. pentru indivizii cu greutatea de 70—80 kg şi cu starea normală a sănătăţii.

7.    Incluzînd vinurile în raţia alimentară, trebuie să ţinem cont de aportul lor la potenţialul energetic total: 1 l de vin de masă va genera .600-800 kcal (2500-3000 kJ), iar 11 de vin de desert − în medie 1700 kcal (7000 kJ). Este neraţional să sporeşti potenţialul energetic al nutriţiei doar cu vin. Mai aveţi nevoie de legume, fructe, sucuri, băuturi răcoritoare, brînzeturi.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Secăreni

Statut:
Sat
Prima atestare:
1420
Populația:
663 locuitori

Secăreni este un sat şi comună din raionul Hînceşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Secăreni și Cornești. Localitatea se află la distanța de 40 km de orașul Hîncești și la 76 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 663 de oameni. Satul Secăreni a fost menționat documentar în anul 1420.

Citeşte mai departe