Filtru pe categorii
  • views 18103 Vizualizări
  • posts 0

Mănăstirea Bogdana


Foto: inbucovina.ro

Mănăstirea Bogdana cu hramul „Sf. Nicolae" este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în municipiul Rădăuți (județul Suceava). Biserica Sfîntul Nicolae este prima construcţie religioasă de piatră din Moldova păstrată în forma ei originală, nealterată pînă astăzi, fiind considerată un adevărat document de naştere a arhitecturii Moldovei.

Ridicată pe locul unei biserici de lemn şi consolidată definitiv în ultimul sfert al secolului al XIV-lea de voievozii Muşatini, construcţia a fost adaptată cerinţelor de cult şi unei eventuale funcţii de necropolă sau biserică de curte princiară. Ctitorită în jurul anului 1360 de voievodul Bogdan I (1359-1365) drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbînda în luptele pentru constituirea statului liber şi independent Moldova, acest sfînt locaş de închinare avea să-i fie necropolă lui şi familiei sale. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, biserica a devenit locaș episcopal, episcopii avîndu-și reședinta în incinta mănăstirii.

În biserica mănăstirii sunt înmormîntaţi domnitorii Moldovei şi membrii familiilor domnitoare pînă în timpul lui Alexandru cel Bun. În naos se află 7 morminte. Primul, în colţul sud-estic este al lui Bogdan I. Pe aceeaşi latură este înmormîntat Laţcu Voievod. În apropierea acestora este un mormînt cu inscripţia lespezii funerare ştearsă, fiind amplasat la nivelul pardoselii şi nu deasupra, asemeni celorlalte. După dimensiunea pietrei funerare se presupune că aici a fost înmormîntată o femeie, poate chiar Maria soţia lui Bogdan I sau Ana, soţia lui Laţcu. Lîngă peretele nordic sunt mormintele lui Ştefan I, Roman I, Bogdan-fratele lui Alexandru cel Bun şi Bogdan-fiul lui Alexandru cel Bun. În pronaos se află 3 morminte. Pe latura nordică se află mormîntul Doamnei Stana, soţia lui Bogdan al III şi mama lui Ştefăniţă Vodă şi mormîntul Anastasiei fiica lui Laţcu. Înaintea uşii pronaosului se află piatra de mormînt a episcopului Ioanichie, mort în 1504.

Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu hotărăşte în anul 1559 mărirea construcţiei prin adăugarea pridvorului închis şi înlocuirea ancadramentelor din piatră ale ferestrelor.

Biserica Bogdana constituie expresia unei admirabile sinteze artistice între arhitectura romanică, gotică şi bizantină. Dispoziţia generală a planului prezintă caracteristicile basilicii romanice cu cor şi absidă. Unele elemente sînt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spaţiului interior în altar, naos, pronaos şi pridvor. Edificiul are plan basilical (influenţă romanico-gotică), fără turle, unic în arhitectura moldovenească. Navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degrabă tainiţe la care se ajunge pe scara în spirală din pronaos. Zidurile sînt întărite la exterior cu contraforţi şi decorate cu o friză de firide în partea superioară. Lăcaşul a constituit model important în orientarea şi dezvoltarea arhitecturii moldoveneşti a secolelor XVI-XVII.

Primul strat de pictură din biserica de la Bogdana datează din secolul al XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. Alexandru Lăpuşneanu a dispus refacerea picturii originale în anul 1558. Din fresca epocii lui Ştefan cel Mare un interes deosebit prezintă compoziţiile altarului (Cina cea de Taină, Împărtăşania apostolilor, Spălarea picioarelor), în parte asemănătoare celor din altarul Mănăstirii Voroneţ. Tabloul, pictat în naos, reprezentînd pe Ştefan cel Mare alături de Alexandru Lăpuşneanu, Bogdan I şi Alexandru cel Bun, confirmă presupunerea că a fost executat în timpul acestuia.

În 1775, cînd Bucovina a fost ocupată de Habsburgi, mănăstirea a fost desfiinţată, biserica Sfîntul Nicolae rămînînd biserică episcopală pînă în 1782 (cînd episcopia a fost transferată la Cernăuţi), apoi transformată în biserică parohială.

Prin calităţile artistice, arhitecturale şi decorative, Mănăstirea Bogdana a devenit unul din monumentele reprezentative ale patrimoniului artistic-cultural, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO.

 

Mănăstirea Bogdana - album foto

Localităţile Moldovei şi diasporei

Bălăşeşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1602
Populația:
1737 locuitori

Bălăşeşti este un sat şi comună din raionul Sîngerei. Din componenţa comunei fac parte localităţile Bălășești și Sloveanca. Localitatea se află la distanța de 30 km de oraşul Sîngerei şi la 120 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1737 de oameni. Satul Bălășești a fost menționat documentar în anul 1602.

Citeşte mai departe