Istoria artelor plastice
  • 2010
  • page views Vizualizări

Istoria artelor plastice

Ion Jumati "Dimineaţa pe Nistru"

În ultimii ani noţiunea de istoria artelor tot mai mult se reduce la categoria artelor vizuale (artele plastice şi arhitectura), pentru a le distinge de muzicologie şi studiile în arta spectacolului (teatrul, dansul, circul), care au tangenţe cu alte componente ale patrimoniului cultural.

În conformitate cu principiile şi criteriile cronologice şi geo-culturale acceptate, istoria artei universale cuprinde cele mai importante evenimente artistice şi ţări, fiind divizată astfel:

  • Arta preistorică (40.000 – 4.000 î.e.n., cultura Cucuteni-Tripolie);
  • Arta antică (jum. mil. IV î.e.n. – sec. III e.n., mesopotamiană, egipteană, greacă, romană şi paleo-creştină);
  • Arta medievală (sec. IV- XIV, bizantină, romanică şi gotică);
  • Arta în Europa (sec. XIV – XVIII, Renaşterea, manierismul, barocul şi clasicismul, iconografia, stilurile rococo şi academismul)
  • Arta modernă contemporană din sec. XIX-XX care include asemenea curente, ca neoclasicismul, romantismul, realismul, impresionismul şi post-impresionismul, fovismul, cubismul şi arta abstractă.


Ca domeniu al ştiinţei, istoria artelor în Moldova îşi face apariţia către sfîrşitul secolului al XIX-lea, iniţiatorii acestui proces fiind funcţionarii din cancelaria gubernatorului, care încă la începutul secolului al XIX fac o inventariere a patrimoniului cultural din gubernie. În 1837, Ministerul Afacerilor Interne al Rusiei remite Guvernatorului Militar şi Civil al Basarabiei o notă informativă, prin care cere conducerii guberniei să organizeze adunarea materialelor privind „antichităţile” existente în ţinut. Pentru îndeplinirea indicaţiei respective guvernatorul P. Fedorov a solicitat acumularea informaţiei cu privire la mănăstiri, biserici, cetăţi şi alte monumente importante ale trecutului. Sursele respective au fost folosite de majoritatea cercetătorilor monumentelor moldovene din secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Printre aceştia îi putem aminti pe N. Murzakevici care publică pentru prima oară o listă a mănăstirilor din Moldova de est şi scurte date istorice, cu referinţă la ele. Informaţiile au fost preluate cu unele modificări şi de alcătuitorii de mai tîrziu a monografiilor despre Moldova: A. Zaşciuk, P. Batiuşkov, Z. Arbure, N. Iorga şi  P. Cruşevan (Bessarabia, M,. 1903). Cele mai multe publicaţii au fost consacrate bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni (sec. XV-XVI), unicul ansamblu de pictură monumentală bisericească din Moldova de est cu frescele realizate de zugravii Stanciul, Voicul şi Radu (1763-1775), cel mai important monument care a suscitat în permanenţă atenţia cercetătorilor. Monumentul figurează în informaţiile gubernatorului militar al Basarabiei P. Fiodorov (1837-1838), publicate în materialul lui I. Halippa ("Osnovnîie istoriceskie dannie o Bessarabii", "Trudî bessarabskoi gubernskoi ucennoi arhivnoi comisii", т.2, 1902), preotului I. Neaga Starinnaia ţercovi v mestecike Cauşanah. Zapiski imperatorskogo odesskogo obşestva i drevnostei, XII Odessa, 1881), protoiereului E. Mihalevici, poetului-preot A.Mateevici, (Starinnaia ţercovi v mestecike Cauşanah Benderskogo uezda. "Trudî Bessarabskogo istorico-arheologhiceskogo", 1918) istoricului V. Kurdinovschi ş.a.

Majoritatea cercetărilor din perioada dată a fost axată pe studii, care prezentau monumente ecleziastice şi opere de artă (arhitectura, icoana, catapeteasma, gravura de carte şi obiectele de artă decorativă) sub aspectul descriptiv, istoric, fără a fi remarcate particularităţile specifice şi comune evidente pentru  un anumit gen al artelor. Date informative şi descrieri ale edificiilor de cult şi ale altor monumente din Moldova au fost publicate de revistele "Bessarabskie Eparhialnye Vedomosti", "Zapiski Odesskogo Obsceştva Istorii i Drevnostei" şi "Trudy Bessararabskogo Ţerkovnogo Istoriko-Arheologhiceskogo Obşcestva". Perioada interbelică s-a caracterizat prin completarea serioasă a fondului de documente publicate referitoare la istoria monumentelor de arhitectură de aici. Putem remarca contribuţia deosebită a „Revistei Societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chișinău” şi a „Arhivelor Basarabiei”, a istoricilor Nicolae Iorga, Ştefan Ciobanu, Aurel Sava, Leon Boga, Constantin Tomescu etc.

Istoria artei plastice şi arhitecturii din epoca modernă şi contemporană (1900-1990) face referinţă la apariţia şi constituirea artelor profesionale, laice. Principalele materiale care vizează arta modernă din Moldova  apar către sfîrşitul secolului XIX, în publicaţiile guberniale –„Bessarabskii vestnic”,  „Bessarabsskaia jizni”, „Bessarabsskaia pocita” etc. despre expoziţiile de artă ale peredvijnicilor ruşi şi ucraineni organizate la Chișinău, împreună cu pictorii moldoveni. Aceleaşi aspecte figurează în presa periodică şi după 1903, cînd este fondată „Societatea iubitorilor de artă din Basarabia”, urmată de "Societatea de Arte Frumoase din Basarabia " care se constituie în anul 1921. Articolele despre evenimentele acestei perioade sunt semnate de O. Plămădeală, N. Costenco şi A. Plămădeală, ultimului aparţinîndu-i  un articol de sinteză „ Artişti plastici basarabeni – un scurt istoric” publicat în „Viaţa Basarabiei” în 1933. Majoritatea cercetărilor au fost consacrate monumentelor de arhitectură, unele constituind monografii separate. Astfel, arhimandritul Gurie publică în 1911  „Istoria Nogo-Neameţkogo Sveato-Voznesenscogo monastîrea”, unde descrie istoricul construcţiei bisericilor şi executarea icoanelor, comandate la Sanct-Petersburg. V. Kurdinovskii descrie biserica armenească de la Chilia, considerînd-o dintre cele mai vechi, amintind şi de unele icoane din acest lăcaş. Informaţii mai detaliate însă apar în publicaţiile „Comisiunii monumentelor istorice. Secţia din Basarabia”, în cele trei volume ale anuarului, editate în anii 1924, 1928 şi 1931, scrise respectiv de Şt. Ciobanu, Şt. Berechet, N. Ţiganco şi P. Constantinescu-Iaşi. Şt. Ciobanu („Cultura românească în Basarabia sub stăpînirea rusă”, 1923; „Biserici vechi din Basarabia”. Descrierea cîtorva biserici,1924; şi Cetatea Tighina, ambele-în Comisiunea monumentelor istorice. Secţia din Basarabia, 1928) descrie bisericile de lemn Sfinţii Voievozi din Vorniceni, din Nimoreni, biserica lui V. Lupu Sf. Dumitru din Orhei,  mănăstirea Căpriana şi istoricul cetăţii Tighina. Şt. Berechet (Cinci biserici vechi din Chișinău, 1924; Mănăstirea Căpriana, ambele-în Comisiunea monumentelor istorice. Secţia din Basarabia,1928) face descrierea unor biserici vechi din Chișinău, printre care figurează Buna Vestire (1810), Mazarache (1752), Sf. Ilie (1799, 1808) demolată în timpurile postbelice şi despre bisericile mănăstirii Căpriana (Adormirea Maicii Domnului, 1545; Sf. Nicolae, 1840; Sf. Gheorghe, 1905). P. Constantinescu–Iaşi (Biserici de lemn, în Viaţa Basarabiei, nr.3 1923; Biserica Sfîntul Gheorghe din Chișinău, 1928; Circulaţia vechilor cărţi româneşti în Basarabia sub ruşi, în Revista Societăţii istorico-arheologice din Basarabia,vol. XIX, 1929) ne-a lăsat descrierea unor biserici de lemn şi unele mostre de sculptură populară (troiţe) din mediul rural, mai detaliat oprindu-se asupra arhitecturii şi iconostasului din biserica Sfîntul Gheorghe din Chișinău. În aceeaşi perioadă V. Puiu face o incursiune asupra celor mai importante mănăstiri din Moldova de est (1919), urmată de publicaţia lui N. Ţiganco. Tot atunci a fost editată monografia dedicată „Mănăstirii Japca din judeţul Soroca” de Gh. Bezviconi.

P. Mihailovici pune în circuit mai multe titluri în care face referinţă la istoricul mănăstirilor Hîrbovăţ, Curchi, bisericile din satele Dereneu, Meleşeni, Onişcani, Hogineşti şi Ţibirica (Orhei), Ghiliceni, Balotino şi Bisericani (Bălţi) şi la obiectele bisericeşti, aflate în patrimoniul lor. Printre lucrările cu conţinut istoric, ce includ informaţii privitor la patrimoniul cultural al Moldovei de est lucrarea de referinţă este monografia lui N. Popovschi ”Istoria bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea- sub ruşi” ( 1931).

Cercetarea icoanelor medievale din Moldova datează cu sfîrşitul secolului al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea. Relatările istoricului V. Kurdinovschi sau ale profesorului A.Kociubinski despre biserica armenească din Cetatea Albă (astăzi – Belgorod-Dnestrovsk, Ucraina), - (biserică, care iniţial a fost ortodoxă) pare să confirme existenţa unor vechi icoane, anterioare sec. al XVI-lea, cu texte explicative slavone la această biserică. Este aproape cert faptul că icoane datînd din sec. XVI-XVII au existat şi în ctitoriile lui Vasile Lupu de la Orhei şi Chilia (bis. Sf. Dumitru şi Sf. Nicolae).

În anii 20-30 ai secolului XX, cercetătorii Şt. Ciobanu, Şt. Berechet, P. Constantinescu–Iaşi şi N. Ţiganco au încercat, în articolele şi însemnările lor, publicate sub egida Comisiunii Monumentelor Istorice (Secţia din Basarabia), să valorifice fenomenul icoanei autohtone, să inventarieze operele de artă iconografică rămase în lăcaşurile şi colecţiile particulare moldovene. Astfel, N. Ţîganco ne-a lăsat descrierea unor icoane depistate întîmplător la mănăstirea Rughi (Rudi) în timpul reconstrucţiei bisericii mănăstireşti. Icoanele din biserica Sf. Gheorghe din Chișinău au fost studiate şi descrise în anul 1928 de P. Constantinescu–Iaşi. În lucrarea „Basarabia arheologică şi artistică” apărută în 1933, acelaşi P. Constantinescu–Iaşi ne oferă descrierea amănunţită a unui valoros iconostas portativ, ce a aparţinut Sofiei Cocurato. Acest iconostas, judecînd după fotografiile reproduse şi după descrierea stilului picturii, pare să fi fost o piesă de epocă, anterioară secolului al XVIII-lea şi nu este exclus să fi fost zugrăvit la Muntele Athos, după cum susţinea „tradiţia” transmisă de posesoare.

În anuarul din 1924 al Comisiunii Monumentelor Istorice, apărut la Chișinău, Şt. Ciobanu a mai pomenit de cîteva vechi icoane provenite din biserica Sf. Nicolae din Ismail, zidită în 1810, în stil rusesc, pe locul unei biserici moldoveneşti mai vechi cu acelaşi hram. Monografii de sinteză, care reflectă evoluţia arhitecturii şi a artelor plastice în Moldova şi ţările vecine în epoca medievală sunt realizate de cunoscuţii istorici de artă G. Balş şi V. Vătăşanu.  

În perioada postbelică tematica istoriei artelor este continuată de M. Livşiţ, A. Mansurova, L. Ceza şi K. Rodnin, care în limitele ideologice ale „realismului socialist” au abordat acest subiect, ca un fenomen negativ al activităţii artistice, divizînd artificial pictorii în „realişti” şi „formalişti”. Abia după 1985 apar primele publicaţii de reabilitare a creaţiei artiştilor plastici moldoveni semnate de T. Stavilă, integrate în monografiile „Arta basarabeană de la sfîrşitul secolului XIX - începutul secolului XX” (1990), „Arta plastică modernă din Basarabia” (2000), care reflectă interferenţele artei moldovene cu arta europeană de epocă, semnalizînd laturile comune şi specificul artei autohtone.

În acelaşi timp, au apărut o serie de monografii consacrate etapei moderne a evoluţiei artelor plastice din RSS Moldovenească, un loc aparte fiind acordat personalităţilor. N. Bahevan (1977), I. Bogdesco (1970,1977), А. Vasiliev (1959, 1978),  I. Vieru (1975), М. Grecu (1971), L. Dubinovki (1960,1981), K.Kobizeva (1959,1978), V. Russu-Ciobanu (1979) şi altele semnate de M. Livşiţ, D. Golţov, L. Ceza, L. Toma, S. Bobernaga, L. Purice, K. Rodnin etc. În 1965 vede lumina tiparului cartea „Izobrazitelinoie iscustvo Moldavii” („Arta plastică a Moldovei”) semnată de A. M. Zevin şi de K. D. Rodnin, iar în 1967 aceeaşi autori împreună cu D. Golţov şi A. Eltman publică cartea „Iscustvo Moldovî” („Arta Moldovei”) o ediţie lărgită a publicaţiei din 1965. În anii 60-70 ai sec. XX de istoria bisericii din Căuşeni s-a ocupat istoricul de arta K. Rodnin, care a scris un eseu dedicat picturilor murale ale acestui locaş. Cantitatea de articole dedicate monumentului sporeşte exponenţial, fiind acumulate noi date istorice, ceea ce-i permite lui C. Ciobanu să publice în anul 1997 monografia Biserica Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni.

În anul 2000, cu prilejul împlinirii a 2000 de ani de la naşterea lui Iisus Hristos, editura „Arc” publică albumul-monografie „Icoane vechi din colecţii basarabene” (T. Stavilă, C. Ciobanu).

O apariţie de excepţie are loc cu inaugurarea seriei „Maeştri basarabeni din secolul XX” realizată de editura „Arc”, care cuprinde 14 monografii - albume, consacrate celor mai reprezentative nume al artei naţionale din secolul trecut : N. Arbore, A. Baillayre, L. Dubinovschi, M. Grecu, L. Grigoraşenco, Th. Kiriacoff, E. Maleşevschi, M. Petraşcu, Al. Plămădeală, V. Rusu–Ciobanu, A. Sîrbu, I. Vieru, P. Şilingovschi şi S. Ciocolov, autori fiind Gh. Vida, I. Vlasiu, C. Ciobanu, T. Stavilă, E. Barbas, I. Calaşnicov, T. Braga, N. Vasiliev ş.a.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Paicu

Statut:
Sat
Prima atestare:
11860
Populația:
505 locuitori

Paicu este un sat din cadrul comunei Zîrneşti, raionul Cahul. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Cahul și la 150 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 505 oameni. Satul Paicu a fost menționat documentar în anul 1860.

Citeşte mai departe