Rusaliile, Pogorîrea Sfîntului Duh
Filtru pe categorii
  • 2012
  • page views Vizualizări

Rusaliile, Pogorîrea Sfîntului Duh

Pogorîrea Sfîntului DuhRusaliile (lat. Rusalia - sărbătoarea trandafirilor, cînd se depun trandafiri – rosae – pe morminte). Conform tradiției populare, Rusaliile sau iIlele sînt imaginate diferit: femei tinere, frumoase, vesele, nebunatice, periculoase etc. Conform originii mitologico-creștine Rusaliile sînt nişte ființe imaginare. Astfel se spune că acestea sînt fete de împărat „pline de dușmănie” împotriva creștinilor; tatăl lor se numește Rusalim Împărat. Cauza dușmăniei față de creștini a fost trecerea unor supuși ai Împăratului păgîn Rusalim la creștinism. De aici ar veni și denumirea de Rusalii (Rusalim-Rusalii).

Sărbătoarea Rusaliilor, apărută în păgînism și îmbogățită cu multe tradiții populare a reușit să supraviețuiască și după răspîndirea și oficializarea creștinismului ca religie de stat.

În Moldova a existat credința, că Rusaliile ar fi fost șapte surori neprihănite. Cînd Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu fata cea mare, care-l iubea mult pe Diavol, a trecut de partea acestuia, atrăgîndu-le după dînsa și pe celelalte surori. Pentru aceasta Dumnezeu le-a izgonit pe fete din cer, împreună cu Diavolul, avînd soarta de a rătăci printre oameni tereștri. Se mai spune că Rusaliile sînt trimise de Dumnezeu să pedepsească oamenii răi.

Conform credinței populare Rusaliile sînt numite ființe mitologice asemănătoare cu ielele, zînele rele etc., care conform credinței populare aduc oamenilor felurite daune grave: dezlănțuie în timpul cel mai cald al anului vînturi, vîrtejuri neașteptate, care schilodesc oamenii, le iau mințile, fură copii. Se crede că Rusaliile „au putere numai pînă la cîntatul cocoșilor”, ”pînă la miezul nopții,” „pînă la răsăritul soarelui”.

Această sărbătoare păgînă, suprapusă ulterior peste sărbătoarea creștină de după sărbătorile pascale (Pascha rozata sau Domenica rosarum) a Pogorîrii Sfîntului Duh. Sărbătoarea creștină ce evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, cînd s-a pogorît, în chip de „limbi ca de foc” Sfîntul Duh ‒ a treia persoană a Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl ‒ Ziditorul Lumii, Dumnezeu – Fiul ‒ Mîntuitorul Lumii și Dumnezeu ‒ Duh, numit și Duhul lui Hristos, ce se sărbătorește în a cincizecea zi după Paște mai este numită Duminica Rusaliilor.

Dacă ne referim la numărul concret al zilelor consacrate Rusaliilor, la timpul marcării lor, observăm o mare diversitate, uneori și anumite confuzii. Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui. Totodată, observăm că zilele care se consideră că sînt ale Rusaliilor la fel diferă, după zone.

Sărbătoarea fiind legată de abundența vegetală a verii, casele sînt împodobite cu ramuri verzi, de regulă, de tei sau nuci, care simbolizează limbile de foc au pogorît asupra Apostolilor și astfel ei s-au umplut de Duh Sfînt.

Tradiția creștină spune că Pogorărea Duhului Sfînt a avut o mare importanță. Ea, împreună cu Învierea și Înălțarea Domnului la Cer, formează „triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umană a Mîntuitorului Hristos. Pogorîrea Duhului Sfînt ca sărbătoare a început să fie marcată în sec. al IV-lea. Se sărbătoreşte anual, de obicei la începutul lunii iulie. Ca și de Duminica Floriilor, creștinii aduc la biserică ramuri – de data aceasta de nuc sau tei – pentru a le sfinți. În unele biserici se împart ramuri sfințite enoriașilor, care le iau acasă, le pun, de regulă, la icoane, spre a-i păzi de rele.

Pe parcursul secolelor poporul a inventat și felurite moduri de îmbunare dar și de luptă împotriva Rusaliilor. Acțiunile acestea, au devenit cu timpul ritualice: interdicția muncilor importante atît pe cîmp, cît și în gospodărie, culesul plantelor medicinale, căci se considera că acestea îşi pierd calităţile. Oamenii superstițioși și astăzi sînt siguri că Rusaliile fug de pelin, usturoi, de aceea poartă pelin, leuștean, usturoi la brîu, pun în case, ca să fie casa și gospodăria ferită de Rusalii, temîndu-se, ca nu cumva Rusaliile să descopere casele prin furtuni și să-i ia pe cei dinăuntru.

Unica muncă relativ grea pe care o înfăptuiesc țăranii în Lunea Rusaliilor este curățitul fîntînilor și izvoarelor. Evident, acțiunea aceasta ritualică, în săptămîna Rusaliilor, mai ales în ziua a opta după Duminica Mare (luni), ține în modul cel mai direct de cultul apei. Despre aceasta mărturisesc bogatele tradiții populare milenare, care se păstrează și astăzi.

De obicei, izvorul sau fîntîna curățită se sfințește în aceiași zi de către preot. La curățatul fîntînilor și izvoarelor iau parte numai bărbații apți de muncă şi nu oricărei persoane i se permite să coboare în fîntînă ‒ trebuie să fie o persoană curată, credincioasă, iscusită. Pentru lucrul efectuat, această persoană este răsplătită cu bani, prosoape, o cămașă. Spre sfîrșitul lucrului la curățitul fîntînii femeile pregătesc masa cu bucate, dau de pomană. La mesele ce se fac cu ocazia сurăţirii apelor se bea vin cu pelin.

Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui.

Pe alocuri se consideră că imediat după Duminica Mare (în unele părți chiar din ziua acestei sărbători) începe așa-numita Săptămînă a Rusaliilor. Lunea este marcată (în calendarul creștin-ortodox Sfînta Treime (Ziua Sfîntului Duh). Totodată observăm, că zilele care se consideră ca fiind ale Rusaliilor la fel diferă după zone. În unele localități din centrul și sudul Republicii Moldova se spune în popor că anume luni ‒ ziua a opta de la Duminica Mare după ce a luat sfîrșit Săptămîna Rusaliilor, cînd pleacă Rusaliile dintre oameni ‒ atunci este sărbătoarea propriu-zisă cea adevărată a Rusaliilor, cînd se scot toți frunzarii din casă și sînt duşi la o apă unde se udă. Nici într-un caz nu se sădesc în pămînt. Se crede că frunzarii neapărat trebuie luați din casă și odată cu aruncarea frunzarilor părăsesc casele oamenilor nu numai Rusaliile dar și toate duhurile rele. Despre aceasta mărturisesc și unele formule rostite în timpul luării frunzarilor, „să se ducă cu ele și toate relele din casă.” În marea majoritate a localităților frunzarii se udă ori se dau pe apă curgătoare, crezîndu-se, că făcînd astfel va ploua, va fi roadă bună. Mulți cred și astăzi în efectul obiceiului dat. Alții se spală pe față cu apa în care au aruncat frunzarii cu credința că vor fi sănătoși.

Sărbătoarea aceasta s-a respectat cu strictețe și se respectă și azi în Moldova. În lunea Rusaliilor după amiază sătenii, dar și orășenii ies în mod special în natura bogată în vegetaţie în acest răstimp al anului, ca să petreacă plăcut vremea „la iarbă verde” și totodată, să marcheze „plecarea Rusaliilor”.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Raşcov

Statut:
Sat
Prima atestare:
1402
Populația:
2102 locuitori

Raşcov este un sat şi comună din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Din componenţa comunei fac parte localităţile Iantarnoe, Slobozia-Raşcov și Raşcov. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Camenca și la 136 km de Chișinău. Populaţia satului Raşcov alcătuia 2102 oameni în anul 2011. Satul Rașcov a fost menționat documentar în anul 1402.

Citeşte mai departe