De rînd cu agricultura creşterea animalelor constituia şi ea o ocupaţie de bază a moldovenilor, care a contribuit la asigurarea necesarului de produse alimentare. E de menţionat faptul, că agricultura şi creşterea animalelor s-au completat reciproc una pe alta. Cît priveşte păstoritul a avut tradiţii vechi pe întregul lanţ Carpato-Balcanic, inclusiv Moldova.

Despre creşterea animalelor în Moldova din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea vorbesc multe documente istorice, săpăturile arheologice efectuate, unde s-au găsit resturi de oase ale bovinelor, care se creşteau special pentru activităţile agricole, iar sacrificarea lor avea loc numai în caz de boală sau vîrstă înaintată.

Datele etnografice atestă că în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea creşterea animalelor continuă să constituie una din ocupaţiile de bază ale populaţiei, care creştea oi, porci, păsări. Din relatările vîrstnicilor se creşteau animale, păsări în familiile înstărite, căci ţăranii nu-şi permiteau nici să le crească, cu atît mai mult să folosească carnea animalelor, păsărilor ca prepararea bucatelor.

Un loc important în alimentaţia moldovenilor din timpuri străvechi le-au avut produsele lactate: laptele de vacă, oi, capre şi derivatele lui.

Intrate în alimentaţia moldovenilor carnea, laptele continuă să fie consumate pe larg şi în zilele noastre, îmbogăţind cu mult calitatea mîncărurilor.