31 october 2022, 16:00 Celebrities 1469

Snejana Pîslari: dacă un compozitor se teme să concureze cu cineva, el nu trebuie să meargă în profesie

Pentru ascultătorul neinițiat, este o taină cum oamenii compun melodii. O taină și mai mare este faptul, că în sec. ХХI există oameni care compun muzică academică, caută noi tehnici și noi forme pentru această artă, cea mai abstractă dintre toate. Prin ce se deosebește muzica nouă de cea ”veche”, clasică, poate oare în prezent arta compoziției să aducă faimă mondială, poate oare tăcerea deveni operă muzicală? La aceste și multe alte întrebări pentru site-ul Noi.md răspunde compozitoarea Snejana Pîslari, membră a Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor și muzicienilor din Republica Moldova, doctor în arte și culturologie, docentă la Academia de muzică, teatru și arte plastice.

Sincer vorbind, m-a uimit faptul, că la noi în Moldova cineva mai compune muzică academică instrumentală. Eu credeam că aceasta ține deja de trecut. Cine-s acești oameni și pentru cine muncesc ei?

În Moldova muzica academică are tradiții vechi, și este bine că ele continuă. În prezent în țara noastră există compozitori care scriu activ și-s interpretați, și îi voi numi cu plăcere. Președintele de onoare al Uniunii compozitorilor din RM Ghenadie Ciobanu; președintele Uniunii compozitorilor din RM Pavel Gămurari; secretarul Uniunii compozitorilor RM Vlad Burlea; compozitorul și dirijorul Vladimir Ciolac, profesor la Academia noastră de muzică; Vladimir Beliaev, care un timp îndelungat a ocupat funcția de președinte al Uniunii. Avem compozitori tineri, care compun azi muzică de cele mai diferite genuri: Valeria Barbas, Natalia Rojcovscaia, Lidia Ciubuc, Veronica Ciobanu. Avem compozitori începători, dar care deja au reușit să se impună la forumurile și concursurile internaționale – Mihail Rotari, Marta Gîncu, Andrei Ghițman.

Pentru cine compun muzică compozitorii contemporani? Desigur, pentru ascultători, și recentul festival Zilele Muzicii Noi au arătat, că acest format este interesant, că el adună publicul interesat, provoacă dialoguri între compozitori, interpreți și ascultători. Este o artă, care își are deja cercul de admiratori fideli, numărul cărora crește an de an.

Un singur exemplu. Acum niște ani, la Filarmonica Națională, care mai exista pe atunci, a avut loc concertul jubiliar al celebrului nostru maestru Gheorghe Mustea. Sala era nu plină – arhiplină. Era imposibil să nimerești acolo, așa de mare era interesul publicului pentru opera acestui compozitor.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.