01 octombrie 2017, 09:30 Realitatea moldovenească 11598

Republică parlamentară sau prezidențială?

Victor Surugiu

Inițiativa Partidului Socialiștilor privind reforma constituțională pentru redistribuirea atribuțiilor în eșaloanele de vîrf ale puterii a provocat o acutizare a relațiilor și așa tensionate dintre președinte pe de o parte,  și Parlament și Guvern – pe de alta.

În cadrul protestelor organizate de PSRM pe 24 septembrie într-un șir de orașe ale Moldovei, a fost adoptată o rezoluție care lansează procesul de tranziție la forma prezidențială de guvernare. Activiștii intenționează ”să intre în fiecare casă, oferindu-i fiecărui locuitor al țării posibilitatea de spune cine, în opinia lor, trebuie să guverneze țara».

Inițiativa a fost criticată de conducerea legislativului: majoritatea parlamentară nu dorește să renunțe la o parte dintre atribuțiile sale pentru a împărți puterea cu opoziția și ”a transforma Parlamentul într-o anexă la președinție”. Experții consideră că această confruntare, chiar dacă nu va duce la resetarea sistemului administrării de stat, în timpul apropiat se va răsfrînge asupra activității organismului statal în întregime.

Reformele ”pentru Dodon”

Pe parcursul ultimului an, prerogativele președintelui, care și așa îndeplinea, în fond, o funcție reprezentativă, au fost reduse și mai mult. Toamna trecută, cînd toată lumea a înțeles că postul de președinte va reveni socialiștilor, majoritatea parlamentară a introdus în legislație un șir de amendamente serioase. În ziua inaugurării lui Igor Dodon, pe 23 decembrie 2016, au intrat în vigoare modificările ce reduc competența președintelui în domeniul securității de stat, inclusiv la formarea Consiliului Suprem de Securitate. Deputații au scos Serviciul Informații și Securitate (SIS) de sub controlul președintelui.

În același timp, președintelui i-a fost păstrat statutul de comandant suprem al forțelor armate și unele prerogative în domeniul apărării, deoarece acestea sînt consfințite în Constituție și nu pot fi modificate de o simplă majoritate parlamentară. Însă aceste competențe se referă la cazul unei agresiuni armate împotriva țării, la declararea (cu acordul prealabil al parlamentului) mobilizării parțiale sau generale și, respectiv, lui Igor Dodon nu-i vor fi de folos. Articolul 87 din Constituție îi permite președintelui să ”ia și alte măsuri pentru asigurarea securității naționale și  ordinii publice, în limitele legii și conform acesteia”.

Iar limitele legii, cum am mai spus, sînt reduse la minimum. Deși președintele Moldovei, mai nou, este ales de întregul popor și, conform Constituției, este comandantul suprem, expres ”pentru Dodon” funcțiile reale ale șefului statului au fost reduse la unele pur decorative. Dacă precedenții președinți puteau primi zilnic informații de la SIS privind situația din țară, Igor Dodon nu are nicio influență asupra serviciilor speciale, care nu i se supun. Respectiv, chiar și informarea șefului statului în problemele securității naționale poate purta un caracter formal-decorativ. 

Președintele este gata să-și asume responsabilitatea politică

În cele nouă luni de după inaugurare, președintele a încercat în repetate rînduri să blocheze deciziile majorității parlamentare, însă, din cauza competențelor reduse prin lege, fără prea mult succes. Printre principalele subiecte controversate se numără și politica externă a țării: Igor Dodon insistă pe apropierea de Est (Rusia), în timp se majoritatea parlamentară și Guvernul înclină spre Occident (Uniunea Europeană). Opoziția se observă la nivel legislativ: președintele blochează inițiativele puterii, iar propunerile lui nu sînt susținute de deputați. Săptămîna trecută Parlamentul a adoptat repetat legile pe care Dodon le-a respins și le-a returnat spre revizuire. În replică, președintele a declarat că își poate asuma responsabilitatea politică și refuza din nou semnarea legilor. 

Un scandal s-a aprins și în jurul candidaturii lui Eugen Sturza la postul de ministru al apărării. Dodon a refuzat să o accepte și și-a prezentat propriul candidat – ex-ministrul apărării Victor Gaiciuc. Guvernul s-a adresat Curții Constituționale cu solicitarea de a tălmăci stipularea constituțională privind procedura de numire a miniștrilor. Săptămîna trecută președintele a declarat că nu-l va recunoaște pe Sturza ca ministru al apărării „indiferent de opinia Guvernului și a majorității parlamentare” și „chiar dacă va exista o decizie a Curții Constituționale”.

Ca răspuns, grupul parlamentar Partidul Popular European din Moldova a propus ca în Codul penal să fie introduse modificări care să permită tragerea la răspundere a șefului statului în cazul ignorării verdictelor Curții. Este vorba despre introducerea responsabilității funcționarilor de rang înalt pentru neîndeplinirea hotărîrilor judecătorești sau ale CC, însă momentul apariției inițiativei nu lasă nicio îndoială în privința faptului că aceasta este îndreptată împotriva unei persoane concrete. A confirmat-o și Iurie Leancă, lider al PPEM și vicepreședinte al Parlamentului, revoltat de declarația publică a președintelui privind sabotarea hotărîrii CC.