Ca să ne cântaţi cu ison că sunteţi de măritat!

FATA I

De ce!... Iată!... Să se ştie!... Fata II Ce ţigan neruşinat!

RĂZVAN

Măi! Le-aţi auzit cu toţii de la mic şi pân'la mare!

Astfel dar, de-acu-nainte, veţi şti bine fiecare,

Spunând-o-n toată Moldova, spre ştiinţa tuturor

că cine sunt dumnealor!

Mirese de porunceală ce-ar vrea bărbaţi să-şi găsească...

Iar dumneaei mai cu seamă, o fată potropopească!

(Toţi râd în hohote.)

SBIEREA

(intrând)

Ce oameni lipsiţi de minte! Să râză chiar de prisos:

Şi fără nici o dobândă, şi fără nici un folos.

RĂZVAN

Ai văzut, jupân vătave, că nu-i nici o fată-n lume

Ca să nu se înfioare când aude de-al meu nume...

Frumoasă-i legea străbună, ce iartă pe-un vinovat

Dacă poate să-l iubească un înger fără păcat;

Frumoasă-i legea străbună care pricepe c-o ceaţă

Se pierde când o răzbate o rază de dimineaţă;

Frumoasă-i legea străbună care crede că nu-i rău

Alesul unei fiinţe curate ca Dumnezeu!...

Frumoasă-i legea străbună... dar dânsa nu-i pentru mine,

Precum într-o florărie nu-i loc unui mărăcine,

Precum într-o sărbătoare nu-i loc unui cerşitor,

Precum în zvonul de râsuri nu-i loc plânsului de dor;

Căci numai cerul primeşte, sub streaşina-i milostivă,

Scai şi floare, catifeaua şi sucmanul dopotrivă!...

Eu ţigan! eu... o, jupâne! Decât vai, decât amar,

Mai dulce-i spânzurătoarea! Nu mai aştepta-n zadar!...

(În acest interval Sbierea, zărind capătul pungii ieşit din cămaşa lui Răzvan, se pipăie cu-ngrijire la chimir.)

BAŞOTĂ

Pentru cea dintâi greşeală, moartea ştreangului e mare...

Slujitori, acum dodată... duceţi-mi-l la-nchisoare.

SBIEREA

(smulgând punga din sânul lui Răzvan)

Sacul meu, jupân vătave! Iată-l, săculeţul meu!