Ş-apoi tu! tu s-o poţi face? Ar fi un lucru de râs!

Un dăscălaş, o nimică, tu să mă-ntreci chiar pe mine?

Aceasta-i peste putinţă! Aceasta nu se cuvine!...

Deci judecata ţi-e scurtă, fiind foarte-nvederat

Că cine-i foarte obraznic este foarte vinovat.

Tu ai scris cântecul ăsta! Te cunoşti după sprânceană:

Un nas ascuţit de vulpe, o bărbiuţă vicleană,

Ochi mici şi buză subţire... chiar un chip de fariseu!

Vezi că te-am ghicit? Pe mine nu mă-nşeli tu, fătul meu!...

Slujitorilor, luaţi-l! E bun de spânzurătoare!

RÂZVAN

Mai staţi! De ce-i aşa pripă? Turci, tătari sunteţi voi oare

De săriţi dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?

Jupân vătav, mână dreaptă! Mă rog nu te supăra!

Să fie oare cu cale, în ţara moldovenească,

A omorî pentru-un cântec o fiinţă omenească?

BAŞOTĂ

Ţigan! Cioară! Faraoane!

RĂZVAN

Fie toate cum vei vrea,

Dar pe bietul om, jupâne, iartă-l, nu-l mai spânzura!

El nu-i faraon, nu-i cioară; e român, îţi este frate...

TÂRGOVEŢII

Are dreptate ţiganul! Ţiganul are dreptate!

BAŞOTĂ

O să-l învăţ eu îndată! Să mă-nfrunte ş-un netot?

Băieţi! Pe-amândoi luaţi-i! Spânzuraţi-i bot la bot!

RĂZVAN

Zău? Ce spui? Aşa-i povestea? De minune! Foarte bine...

Atunci lăsaţi-l pe dascăl şi luaţi-mă pe mine;

El nu-i vinovat, sărmanul; cântecul făcut-am eu;

L-am scris, l-am lipit, şi pace! De nu-i bun, îmi pare rău...

Ce priviţi aşa la mine? Doară nu-s o arătare...

MAI MULŢI

Tu ai scris?

RĂZVAN

Chiar eu, fireşte.

BAŞOTĂ

Lucru vrednic de mirare,