25 iulie 2013, 17:03 Sănătate 22449

Ce ştiţi despre mere?

Nu vă grăbiţi să daţi din cap: cu siguranţă, printre toate fructele  se vor găsi „mere” necunoscute. Astăzi noi vom face cunoştinţă cu toate tizele din străinătate ale mărului, multe dintre care, din păcate, nici nu se află pe rafturile supermarket-urilor din capitală. Vom începe călătoria de la legendarul "fruct oprit": cum a fost cu adevărat?

Rodii

Iniţial, Biblia trecea sub tăcere denumirea fructului, cu care şarpele a ispitit-o pe Eva în grădina Edenului  - "mărul" a fost numit mai tîrziu de către interpreţii  Bibliei. Deci, pînă în ziua de azi, există o versiune,  conform căreia mărul paradisului a fost numit regele tuturor fructelor - rodia (Puncia granatum). În favoarea acestei teorii vorbeşte faptul că fiecare fruct conţine 613 boabe de rubin - şi acest lucru corespunde  numărului de Porunci (în zilele de pocăinţă, se pronunţă rugăciunea cu cuvinte "Fie ca faptele mele bune vor fi numeroase ca seminţele de rodie). Fructul are denumirea „măr de rodie” - din latină granatus (granulat). Vechii romani le-au numit malum punicum - adică, "fenician". Numele modern al rodiei în străinătate este, de asemenea, legat de măr: "Pomegranate" în limba engleză (din latină pomum - fruct, măr), „Granatapfel” (de la „Apfel”) şi „Granatapple” în germană şi suedeză, „Granada” şi „Grenade” "în franceză şi spaniolă, „Melograna” în italiană (de la melo). Există o ipoteza că, exact forma de sepale, care încoronează acest fruct originar din Persia, oamenii au folosit pentru a crea o coroană regală.

 

Mărul elefantului

Aşa se numeşte fructul unui arbore tropical veşnic verde Dillenia indica, originar din Indonezia. Aceste fructe galben-verzui, cu un diametru de 5-12 cm, acoperite cu o piele groasă, care ascunde pulpa acră aromată şi seminţe mici maro. Din fructe se prepară curry, jeleuri şi gemuri.

Mărul cashew

Cea mai delicioasă nucă din lume pentru Europa au descoperit-o portughezii, întorcîndu-se din America de Sud, iar înainte pe ea o mîncau cu poftă indienii. Fructele sale au o  structură destul de ingenioasă: aşa cum se vede pe fotografie,  mărul este, de fapt, un peduncul floral de o lungime de 10 cm lungime, sub care se plasează nuca într-o coajă dură, de verde închis. Şi dacă nuci cashew, acum puteţi cumpăra în schimbul unei sume frumoase, merele cashew la noi nu se vînd - din păcate, ele sunt foarte perisabile, şi transportarea acestora nu este posibilă.

Mărul de stele

Arbore decorativ veşnic verde Chrysophyllum cainito din America Centrală, aduce astfel de fructe frumoase cu o pulpă moale şi foarte dulce, care conţine 6-11 celule gelatinoase asemănătoare cu razele de stele (de aici şi denumirea fructului). O treime din fructe ocupă coaja necomestibilă amară, care conţine latex amar. Interesant este faptul că fructele prind rod fără polenizare, şi atunci cînd s-au copt nu cad  jos – ele sunt tăiate, împreună cu ramurile.

Mărul de lemn

Sau pomul unui arbore cu creştere lentă Limonia acidissima, patria lui este India şi Sri Lanka. Coaja încreţita  a fructului rotund este lemnoasă cum ar fi la nuci, şi pentru a consuma conţinutul, veţi avea nevoie de un ciocan sau un bolovan mare. Pulpa fructului este dulce maro, destul de aromată, şi conţine o mulţime de seminţe albe mici. Cu lămîia o leagă un miros similar, care poate fi simţit la frecarea frunzelor de verde închis.

Mărul de pin

Ananasul, sau " măr-pin", cum l-a descris Cristofor Columb, care a adus acest vizitator exotic în Europa. Din istorie se ştie că acesta a început să fie cultivat doar după un secol şi jumătate şi a fost atît de scump, încît cu el numai decorau masa şi-l prezentau sub formă de cadouri de lux regilor.

Mărul de aur

În italiană tomatul a fost numit „pomo d oro” («fruct de aur"), dar la traducere în franceză a apărut „măr de dragoste” (pomo d`amore). Această legumă sau fruct sau fructe de pădure le datorăm, de asemenea, Americii.

Mărul mexican

Sau  Cazimiroa (Casimiroa edulis) din Mexicul central, acesta, de asemenea, este numit "matasano" şi "achras alb”. Fructul gălbui este de formă ovală şi seamănă după dimensiune cu gutuia. Sub piele, se găseşte pulpa albă cremoasă aromată, cu seminţe lungi, albe (1-6).

Mărul roz

Iniţial acest fruct  provine din sudul Indiei şi Malaezia de Est, dar, de fapt,  este mai asemănător cu o pară, acoperită de ceară. Sub pielea netedă se ascunde carnea dulce crocantă galbenă, care emană aroma trandafirului înflorit. Mijlocul fructului este gol, şi dacă îl veţi scutura, seminţele vor răsuna ca maracas.

Mărul aligatorului

Acest nume Annona netedă (Annana glabra) a primit pentru faptul că cu fructele sale se hrănesc uneori crocodilii. Acest fruct este încă numit "mărul maimuţei" sau "mărul de apă". Fructele coapte gălbui sunt similare cu florile de Magnolia. 

Mărul de zahăr

O rudă apropiată - Annona Scala (Annona squamosa) - are fructe rotunde de 6-10 cm lungime, acoperite cu o coajă solzoasă. Pulpa se compune din segmente dulci, suculente şi aromate, amintind crema, şi în fiecare - o sămînţă, care este foarte otrăvitoare. 

Mărul de smîntînă

Annona pin sau "sausep" - astăzi acest fruct este popular datorită amestecurilor de ceai. Fructul copt, are o culoare galbenă, și nu verde, cum este descris pe etichete, este destul de mare (pînă la 35 cm sau 7 kg). Pulpa de culoare crem este asemănătoare cu vata, are un miros specific amar-înţepător. Este amestecat, de obicei, cu cremă pentru a pregăti şerbet, băuturi, îngheţate şi alte deserturi – de aici, se pare că, se trage denumirea.

Mărul de cremă

Ultimul "măr" din familia Annona are un fruct complex de o formă de inimă acoperită cu o piele galbenă sau roză, cu un desen clar reticulat. Fibrele sunt de cremă cu seminţe strălucitoare.

Mărul de mare

Holothurians (Paracucumaria tricolor) - nevertebrata marină, poreclită pentru culoarea sa "mărul de mare colorat" - pete galbene, roşii, violete, roze  în combinaţii cele mai improbabile!

Se pare că, fiecare ţară are merele sale şi sucul de mere, dar un lucru este clar: planeta nu încetează să ne uimească cu biodiversitatea sa!