18 septembrie 2015, 16:16 Personalități 9081

Nu poate să scrie şi nici să citească, dar a editat 22 de cărţi

Nu poate să scrie şi nici să citească, dar a editat 22 de cărţi. Este vorba despre moldoveanul Tudor Pruteanu, care şi-a lansat aseară un nou volum.Tânărul, în vârstă de 32 de ani suferă, de dislexie, o tulburare a sistemului nervos central, care face imposibilă lectura. Boala nu l-a împiedicat însă să-şi manifeste talentul.

Îl chemă Tudor Pruteanu, prietenii îi spun Fion Golder, iar cartea a semnat-o cu pseudonimul Vill Bern. Din cauza dislexiei, tânărul nu poate scrie şi nici citi. Chiar şi aşa el reuşeşte să compună romane în care redă realitatea zilelor de astăzi.

"Sunt disflexic. Dumnezeu mi-a luat un lucru şi mi-a dat alt lucru în schimb. Ceea ce mi-a luat e faptul că nu pot citi şi nu pot scri ,dar în schimb îmi vin cărţile acestea în cap", a spus autorul de cărţi, Tudor Pruteanu.

Cea mai recentă carte a lui Tudor Pruteanu este întetulată "Umbra din subconştient" şi a fost scrisă împreună cu Anna Marmeladova, o tânăra jurnalistă din Rusia. Autorul îşi înregistra textele pe reportofon, iar coautoarea le scria pe foaie.

Împreună au lansat un roman fantastic, al cărui protagonist este un american miliardar. Eroul nu preţuieşte lucrurile importante din viaţă, cum ar fi familia şi dragostea.

"El are o imaginaţie foarte bogată. De fiecare dată când povesteşte ceva, trăieşte emoţiile fiecărui personaj de parcă ar juca el acel rol. Când îl ascultăm, ne simţim ca la un film difuzat în cinematograf. Deşi abia a lansat cartea, Tudor îşi face deja planuri mari de viitor. El vrea să traducă lucrarea în limba engleză şi nu doar", a spus coautoarea cărţii, Anna Marmeladova.

"Vrem să se producă un film pentru Moldova. pentru că Moldova tot poate", a menţionat Tudor Pruteanu.

Oamenii care au citit cartea "Umbra din subconştient" spun că au rămas impresionaţi:

"Când am început să o citesc nu mă puteam dezlipi de ea, mi-a luat trei ore şi ma impresionat foarte mult".

"El este o persoana foarte sinceră şi deschisă şi ceea ce face el este la fel de sincer. Ceea ce în zilele noastre este destul de rar".

"Această istorie mi-a fost istorisită într-o seară pe prispa casei, cu un ceai din plante. În momentul când imi povesteau romanul l-am văzut în imagini hoolywzdiene şi i-am spus că ar fi mare păcat dacă această istorie nu o să fie plăsmuită."