De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune

Pe mulţi albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune...

Nu! Eu nu vreau astă pungă!... Şi chiar foame de mi-ar fi,

Pâinea astfel cumpărată mă tem că m-ar otrăvi!...

Moşule!

TĂNASE

Ce vrei?

RĂZVAN

Jupânul nu ţi-a dat lescaie frântă?

Uite! Eu îţi dau o pungă... Scoală, moşule, şi cântă!

TĂNASE

De la un ţigan pomană?

RĂZVAN

Dec! Şi totuşi, pe boier,

De-ţi da o scârbă de-aramă, tu l-ai fi urcat în cer?

TĂNASE

E român, oricum.

RĂZVAN

Jupânul e român? Vai, ce ocară!

Te-nşeli, moşule! El este piatră, lemn, strigoi sau fiară,

Dar numai român nu-l cheamă, că mult mai român sunt eu!...

Nu căta că-ţi pare searbăd şi pârlit obrazul meu,

Că nici noaptea nu-i bălană, dar pământul odihneşte;

Că şi pâinea de secară este neagră, dar hrăneşte

Ş-apoi, moşule, eu unul nu-s ţigan de rând, mă jur.

Nu, nu, crede-mă, în pieptu-mi bate suflet de vultur.

Măiculiţa fu româncă...

TĂNASE

Moldoveancă?

RĂZVAN

Se-nţelege.

TĂNASE

Moldoveancă? Ce-auz, Doamne!... Dar asta-i o fărdelege! Unde s-a aflat

Că s-a-mpreunat

Corbi cu turturele,

Şerpi cu floricele,

Urşi cu căprioare

Şi norii cu soare?...

Orumbiţă să-ndure un bărbat cioroi...