Filtru pe categorii

Mihuleni, raionul Şoldăneşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1609
Populația:
618 locuitori

Mihuleni este un sat şi comună din raionul Șoldăneşti. Satul are o suprafaţă de circa 0.94 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 4.01 km. Mihuleni este unicul sat din comuna cu acelaşi nume, amplasat pe malul rîului Ciorna, la o distanță de 4 km de orașul Șoldănești și la 112 km de Chișinău.

Prognoza meteo Luni, 27 mai, 2019
Perioadă Prognoză Temperatura Precipitaţii
4:00–6:00 14°C 0 mm
Vînt: SSV Adiere ușoară, 1.9 m/s
6:00–12:00 14°C 0 mm
Vînt: S Adiere ușoară, 1.7 m/s
12:00–18:00 25°C 0 mm
Vînt: S Vînt slab, 3.7 m/s
18:00–0:00 25°C 0 mm
Vînt: SSV Vînt slab, 3.6 m/s
Citește noutățile

Cuprins

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 618 oameni, dintre care 46.12% - bărbaţi și 53.88% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 99.84% - moldoveni, 0.16% - ucraineni. În satul Mihuleni au fost înregistrate 213 gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare documentară certă a Mihulenilor datează din anul 1609, cînd așezarea este menționată într-o mărturie hotarnică. La 1774 la Mihuleni sînt atestate doar 13 gospodării. Cu timpul satul creste, astfel încît către 1910 Mihulenii numărau 78 de case cu 389 de locuitori.  În vara anului 1940 la Mihuleni sunt înregistrați 765 de locuitori.

În localitate și-a avut sediul gospodăria colectivă „Congresul XXII al PCUS”. Satul avea școală de 8 ani, club cu instalație de cinema, punct medical, magazine, bibliotecă, creșă pentru copii, oficiu poștal.

[în sus]Personalităţi

Originar din satul Mihuleni este poetul, dramaturgul, publicistul și traducătorul Andrei Lupan (15.02.1912 – 24.08.1992). Studii - la Şcoala Agricolă din Cucuruzeni, Şcoala de Viticultură din Chișinău şi la Institutul Agricol din Chișinău. În anii de studenţie participă la mişcarea revoluţionară din Basarabia.

Preşedinte al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor (1946 - 1962). Secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1954-1971).

Debutează la 1932 în Adevărul literar şi artistic. Pînă la război publică sporadic în presa timpului. Conştiinţa artistică a scriitorului gravitează de la bun început în jurul cîtorva noţiuni şi imagini fundamentale: chipul ţăranului răzvrătit, imaginea pămîntului însîngerat ş.a. Creaţia lui A.Lupan este concretă şi ca temă, şi ca detaliu artistic. Şi, probabil, nu întîmplător creaţiile lui sunt de cele mai multe ori poezii cu subiect. Întreaga sa creaţie este înmănuncheată în volumele Poezii (1947), Intrare în baladă (1954), Haz de necaz (1957), Meşter Faur (1958), Frate al pămîntului (1959), Legea găzduirii (1966), Versuri (1969), Gromovnic (1973), Scrieri (vol. I-III), (1973) ş.a.

Volumul Cărţile şi răbojul anilor (1969) cuprinde lucrări publicistice şi eseuri literare.

A.Lupan a tradus din M. Gorki, V. Maiakovski, A. Puşkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, T. Şevcenko, A. Tvardovski ş.a.

În 1967 devine laureat al Premiului de Stat al Moldovei, mai fiind posesor al multor distincţii acordate de către Guvernul sovietic.

Lupan Ana (n. 12.9.1924, - 23.02.1998, Chișinău), scriitoare.

A absolvit şcoala agricolă din Cucuruzeni (1950) şi Cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de literatură "M. Gorki" al Uniunii Scriitorilor din URSS (1960). A debutat cu povestirea "Stejarul" (1953). În povestirile din culeg. "Drumul spre sat" (1955), "Flori de toamnă" (1960), "Buruieni de dragoste" (1964), "Toaca iernii" (1970), "Popas de-o noapte" (1975), "Valencea" (1982) ş.a. ia în dezbatere probleme actuale ale realităţii noastre. În 1957 publică povestirea de proporţii "Lasă vântul să mă bată", inspirată din activitatea învăţătorimii de la sate. Ca romancier s-a afirmat prin "Ţarină fără plugari" (1961). Acţiunea are loc în timpul celui de al doilea război mondial. Eroii principali ai scrierii sunt reluaţi în romanul "Regăsirea" (1972) în condiţiile postbelice. La acestea se adaugă personaje noi, mai ales din rândul ţăranilor şi intelectualităţii rurale. De evenimentele războiului e legat şi subiectul romanului "Neagră-i floarea de cireş" (1977) - scriere cu un evident substrat autobiografic. În romanul "La cântatul cucoşilor" (1966) înfăţişează unele aspecte din noua realitate a satului moldovenesc, modul în care această realitate se răsfrânge asupra conştiinţei oamenilor. A scris şi cărţi pentru copii: "Gângurel prinde la minte", "Clopoţel", "Moara copilăriei mele", "La fântâna Stănculesei" ş.a. Operele dramatice ale autoarei "Roata vremii" şi "Las-că-i bine", montate pe scenele teatrelor "A. S. Puşkin" şi "Luceafărul" s-au bucurat de o înaltă apreciere din partea publicului şi a criticii de specialitate. Lucrările ei au fost traduse în alte limbi de peste hotare.

Premiul de Stat al RSSM (1984). Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.

Comentarii

 (0)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Cotiujenii Mici

Statut:
Sat
Prima atestare:
1817
Populația:
1137 locuitori

Cotiujenii Mici este un sat şi comună din raionul Sîngerei. Din componenţa comunei fac parte localităţile Cotiujenii Mici, Alexeuca și Gura-Oituz. Localitatea se află la distanța de 23 km de orașul Sîngerei și la 117 km de Chișinău. La recensământul din anul 2004, populaţia satului constituia 1137 de oameni. Satul Cotiujenii Mici este menționat documentar în anul 1817.

Citeşte mai departe