24 september 2014, 10:33 Kaleidoscope 12614

Luna este cu 100 de milioane de ani mai tînără decît se credea

Foto: agerpres.ro

Luna ar fi un corp cosmic cu mult mai tînăr decît presupuneau oamenii de ştiinţă, conform unui nou studiu care indică faptul că satelitul natural al Pămîntului ar fi apărut cu 100 de milioane de ani mai tîrziu decît se credea, informează SPACE.com.

Principala teorie despre naşterea satelitului natural al Pămîntului indică că acesta a apărut după ce o planetă misterioasă, de o mărime apropiată de cea a planetei Marte - s-a ciocnit cu Pămîntul în urmă cu aproximativ 4,56 miliarde de ani, la puţin timp după naşterea sistemului nostru solar. O serie de noi analize realizate asupra mostrelor de roci selenare indică faptul că Luna are vîrsta cuprinsă între 4,36 şi 4,45 miliarde de ani, deci este cu cel puţin 100 de milioane de ani mai tînără decît se credea.

Această concluzie poate duce la modificarea înţelegerii modului în care a evoluat Pămîntul tînăr şi satelitul său natural.

"Există cîteva implicaţii importante ale acestei descoperiri ce nu au fost încă explicate", susţine Richard Carlson de la Carnegie Institution for Science din Washington, D.C.. "Spre exemplu, dacă Pămîntul era deja format, un astfel de impact ar fi distrus atmosfera primordială ce ar fi putut să fie deja formată", a explicat el.

Oamenii de ştiinţă cunosc că vîrsta sistemului nostru solar este de 4,568 miliarde de ani. Ei pot identifica cu multă precizie şi vîrsta corpurilor cosmice relativ mici, aşa cum sînt asteroizii, observînd cînd aceste corpuri au trecut prin evenimente de topire - o consecinţă parţială a căldurii degajate în urma coliziunii sau fuziunii dintre aceste obiecte.

Spre exemplu, analiza meteoriţilor proveniţi de pe asteroidul Vesta (fragmente desprinse din asteroid care au căzut pe Pămînt) au dezvăluit faptul că acest asteroid de 530 de kilometri lungime are vîrsta de 4,565 de miliarde de ani. Vesta s-a răcit relativ repede şi este prea mic pentru a reţine suficientă căldură internă care apoi să de a naştere fenomenului de vulcanism, conform lui Carlson.

Corpurile cosmice mari sînt însă mult mai greu de datat, mai susţine el. "Dacă întrebaţi ce vîrstă are Pămîntul sau ce vîrstă are Luna, nu poţi primi un răspuns foarte exact. Este probabil că Pămîntul a avut nevoie de o perioadă mult mai lungă pentru a ajunge la dimensiunile sale, prin comparaţie cu un mic asteroid aşa cum este Vesta, iar fiecare nou pas în evoluţia Pămîntului ca planetă tinde să şteargă, sau măcar să ascundă dovezile etapelor anterioare", a mai explicat Carlson.

Conform teoriei care susţine formarea Lunii după o ciocnire dintre Pămînt şi o altă planetă, satelitul natural al Terrei era un mare ocean din rocă topită la puţin timp după naşterea sa. În prezent, cea mai precisă estimare a vechimii mostrelor de rocă provenite din acel ocean primordial de lavă indică vîrsta de 4,360 miliarde de ani.

De cealaltă parte, aici, pe Pămînt, oamenii de ştiinţă au descoperit urme în mai multe locuri ale unui fenomen major de topire ce s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 4,45 miliarde de ani. În consecinţă, oamenii de ştiinţă susţin că acest eveniment cosmic catastrofal ce a dus la naşterea Lunii s-a produs în acea perioadă, cu aproximativ 100 de milioane de ani mai devreme.