13 february 2016, 13:00 Moldovan Diaspora 12608

Alexandru Cazacu: „Nicăieri nu-i ca acasă” (Video)

„Străinătate – țara nimănui" – acesta e ultimul și cel mai tăios vers din prima piesă lansată oficial de Alexandru Cazacu. Aflat de ani buni la distanța de mii de kilometri de casă, a învățat că fiecare nor ascunde după sine Soarele și că „acasă" e cuvântul pe care îl poartă în când când se culcă și trezesc sutele de mii de moldoveni aflați departe. După ce s-a făcut lingvist cu acte în regulă acasă, a acumulat o experiență valoroasă în Grecia, ca în cele din urmă să se oprească în orașul italian Parma, acolo unde a și fondat mai târziu Asociația moldo-italiană „DOR". Și pentru că talentul nu-i lasă pe oameni nici atunci când practică o cu totul altă meserie, Alexandru Cazacu a fost încurajat să-și transforme versurile în piese și în primul album, care urmează să fie lansat în 2016. Cu sprjinul lui Sandu Gorgos, la început de februarie a lansat „Străinătate" – o piesă care scoate lacrimile din ochi și deschide o rană mereu durută în inima poporului nostru. Ceea ce veți vedea mai jos nu este un monolog, e un interviu pe care Alexandru a acceptat să ni-l ofere.

„Sunt Alexandru Cazacu și, înainte de a ajunge în Italia, am avut o viață total diferită de cea pe care o am acum. Am făcut absolvit Facultatea de Litere la USM, unde am studiat filologie română și greacă. Probabil, de asta și am hotărât să fac această facultate, deoarece sufletul meu de mic tinde spre frumos, spre versuri și limba noastră unică în expresie și metafora. Am ales să studiez limba greacă deoarece era ceva nou în Moldova. Apoi am fost bursier la diverse universități din Grecia, inclusiv la Academia Atenei. Revenind din Grecia, cu suportul unor colegi greci, am deschis la Universitatea de Stat din Comrat specialitatea de limbă greacă și primul Centru de Limbă și Civilizație Elenă din R.Moldova, astfel, am devenit lector universitar. Între timp, îmi făceam doctoratul în Lingvistică Generală și Semiotică la USM. Am profesat pentru 4 ani la Universitatea de Stat din Comrat, timp în care am organizat și implementat numeroase proiecte în colaborare cu Republica Elenă: atragere de investiții, burse de studii pentru studenții moldoveni la universitătile din Grecia. A fost o perioada foarte frumoasă și plină de roade.

Paralel, desigur, scriam și versuri, versul este o pasiune a mea de mic copil în care mă regăsesc și în profunzimea cărora îmi destăinui gândul atunci când rămân singur și am timp să meditez asupra vieții noastre pământești.

Apoi, am fost Lector universitar la USM și cercetător la AȘM. Între timp, mă transferasem la Chișinău și colaboram cu numeroase companii grecești, la început ca și traducător/interpret, apoi oferind consultanță în domeniul businessului elen în R.Moldova. Astfel, fără să vreau, am intrat în sectorul dezvoltării afacerilor, care mi-a plăcut mult și din care, în afară de plăcere, chiar reușeam să câștig foarte bine în Moldova pe acea vreme. Toată viața mea era legată de Grecia, mergeam foarte des pentru anumite programe, întrevederi cu reprezentanți greci din diverse ministere, universități sau din domeniul afacerilor.

Viața mea s-a schimbat radical atunci când am decis să plec în Italia. Am lăsat totul și am plecat în Italia pentru că mă îndrăgostisem nebunește de o fată care avea să-mi devină soție între timp.

Ajuns în Italia, am decis să fac un Master în Economie și Business Internațional pentru a face oficial ceea ce în Moldova făcusem deja, fără anumite studii și îmi plăcuse mult. Astfel lingvistul din mine a devenit și expert într-un domeniu nou. Astăzi sunt Area Manager (responsabil de Zona Est Europa) într-o companie de nivel internațional în domeniul mașinilor automatizate.

Italia am văzut-o, probabil, altfel decât alți concetățeni de-ai noștri. Eu am venit aici ușor, am făcut studii și lucrez în oficiu, dar, desigur, întotdeauna am purtat respectul față de caracterul concetățenilor noștri care au venit aici în primii ani de imigrație în mod clandestin și au trecut momente de calvar pentru a ajunge astăzi acolo unde sunt.

Poetul din mine știe de multe ori să retrăiască durerea altor oameni și s-o aștearnă pe hârtie. O doamnă, citind cândva versurile „Străinătății", mi-a zis că știu să scriu în vers ceea ce sute de concetățeni de-ai noștri au trăit, dar nu pot pune pe foaie. În fond, cred că asta este și menirea poeților pe pământ.

Pentru că, de fapt, eu mă consider întâi de toate un poet, un autor de texte dacă vreți, pentru că muzica a venit pe urmă, muzica am făcut-o din necesitatea de a ajunge la urechea oamenilor. Nu toți au răbdarea să citească și să pătrundă o poezie scrisă, când asculți însă un cântec, poți să retrăiești imediat ceea ce a simțit autorul."

Străinătatea te învață multe. Străinătatea doare și nu iartă. Probabil răspunsul la această întrebare se cuprinde în întregime în versurile durute ale piesei mele. Nicăieri nu-i ca acasă. Și nimic nu mai este la fel din moment ce-ți lași patria. Destinele sunt diverse, un moldovean e șofer, altul grădinar, al treilea e manager, dar toți trăiesc mereu cu dorul de casă și gândul la cei dragi, rămași sau îngropați acasă...

Am scris cândva un articol la această temă pentru presa din Moldova: 10 lucruri pe care moldovenii le pot învăța de la italieni. Întâi de toate: patriotismul, apoi cultura alimentației, perfecțiunea, diplomația, modul de viață sănătos, viața socială, respectul față de ceilalți, credința adâncă, inventivitatea și, desigur, munca.

Asociația moldo-italiană „DOR" s-a născut dintr-o necesitate pe care eu și un grup de persoane apropiate am considerat-o stringentă. Când am venit la Parma, am observat africani care se strângeau în asociații, alte națiuni care își promovau cultura, doar moldovenii, într-un mod oarecare, erau dispersați. Am cunoscut foarte mulți conaționali aici și m-a uimit mult faptul că nu există un loc comun care să-i adune, o asociație care să aibă grijă și de hrana spirituală, nu doar de cea materială. Astfel, am decis să fondăm Asociația de promovare socio-culturală „DOR" din Parma. Asociația este destul de cunoscută, puteți găsi numeroase informații despre proiectele noastre. În fond, ne ocupăm de proiecte sociale și culturale, am organizat desigur și unele evenimente culturale, invitând interpreți cunoscuți din Moldova și oameni de artă. În prezent, ne ocupăm foarte mult de consultanță de orice nivel, oamenii când au o întrebare sau problemă de rezolvat, ne sună, ne scriu și știu că vor primi răspunsuri sau soluții. Credem că acesta este un suport real pe care îl așteaptă o comunitate de la o Asociație de genul nostru.

Oamenii simpli, care își fac munca la nivel și au un nivel de cultură înalt indiferent de diploma de studii, sunt adevărații ambasadori ai unei țări. Anume de asta nu voi da nume. Pentru că nu doar numele cunoscute ne duc faima peste hotare, ci și oamenii simpli, despre care nimeni nu vorbește nimic și numele cărora nu-l întreabă nimeni. Pentru că ei își fac treaba bine și tac, nu strigă, nu se bat cu pumnul în piept. Ei sunt adevarății eroi. Exact ca și părinții, vecinii, prietenii noștri rămași în țară, numele cărora nu-l titrează ziarele, dar fără de care țara nu ar merge înainte. Eroul moldovean în străinătate nu este un individ aparte, este comunitatea întreagă, care are un nume foarte bun și este respectată în toate țările lumii, nu doar în Italia, din câte știu.

Pasiunea pentru versuri și muzică se trag din copilărie. În familia noastră simplă de la țară, cultura avea un loc aparte, tatăl meu avea o voce de aur, avea studii de dirijor, scria și versuri chiar. Mama mea – la fel. Serile ne adunam grămăjoară și cântam romanțe, recitam poezii, era ceea ce peste ani am înțeles că se numește „educație și cultură". Am avut noroc de niște părinți care au știut să ne implanteze dragostea de frumos. Astfel, fără să înțeleg, am început să scriu poezii, cred că primele poezii le-am scris încă prin clasele primare, pe unele încă le mai păstrez.

Am scris poezii mereu. Rar cui mă destăinuiam sau citeam vreo poezie de-a mea. Era și mai este și azi un colț sacru al sufletului meu, unul în care te regăsești și nu prea poți permite să intre tuturor. Peste ani, multă lume mi-a zis să le public. Plăceau oamenilor. Am editat chiar și o carte cu versuri la un moment dat. În afară de dragostea pentru versuri, aveam de mic și pasiunea pentru muzică, încă de pe când tatăl meu mi-a pus pentru prima oară acordeonul în brațe. Uite-așa, cam printre anii facultatii au început să apară și primele mele cântece. Era doar un vis al meu și nici nu credeam pe atunci că va deveni realitate. Dar cred că Domnul are pentru fiecare dintre noi niște planuri ale Lui și, chiar dacă eu m-am refugiat în economie și vânzări în ultimii ani, lucrările mele au început să prindă formă și, în curând, le va auzi o lume întreagă.

Piesa „Străinatate" este un strigăt al sufletului. Unul dureros de puternic. Și nu este atât un mesaj PENTRU moldovenii de pretutindeni, ci este mai mult un mesaj AL moldovenilor de pretutindeni. Este gândul unui om îndepărtat de țară, este povestea unei vieți întregi a moldoveanului plecat. Cu greutățile și surprizele ei.

Apropo, versurile au fost scrise acum 11 ani, pe când eram în Grecia. Și au așteptat pe poliță ca vinul cel bun. Și fiindcă au rămas actuale, astăzi a ieșit piesa. Este prima piesă din albumul pe care îl voi lansa anul acesta. Urmează să mai lansăm, în viitorul apropiat, încă 11 piese. Nu sunt toate despre străinătate desigur, dar majoritatea au versuri profunde și meditative, pentru că eu fac mai mult o poezie cântată, decât un cântec ca atare.

Le mulțumesc pe această cale prietenilor mei buni: Mihai și Ion de la „Catharsis", care într-un moment potrivit mi-au zis că pot și trebuie să fac un album. Și sfatul unui prieten contează foarte mult. Despre acești oameni trebuie să scriu o carte aparte, nu-mi ajunge un interviu. La fel, țin să-i mulțumesc mult lui Sandu Gorgos, care a știut să-mi pătrundă sufletul și să pună pe note ideile. Mai urmează colaborări cu Corneliu Bucătaru, un băiat foarte talentat de la noi și cu alți muzicieni din țară și de peste hotare.

Moldova din Italia se vede ca un „dor". Atât. Este gândul cu care fiecare dintre noi se culcă și se trezește. Suntem preocupați desigur de faptul că lucrurile nu decurg tocmai bine în prezent, dar suntem siguri că binele învinge întotdeauna și după nori numaidecât se arată Soarele.

Am multe visuri pentru țara care mi-a dat aripi!! De m-aș putea întoarce vreodată în țară să le realizez pe toate, ar fi minunat! Și eu știu că numaidecât se va întâmpla mai devreme sau mai târziu! Mă simt obligat ca și cetățean să contribui la bunăstarea țării mele! Am scris cândva o piesă cu numele „Scrisoare din străinatate", pe care o cântă Martin Budurin și în acele versuri mi-am exprimat foarte bine gândul și doleanțele față de patrie:„Noi așteptăm numai un semn, un semn că tu ne vrei acasă!"

Faceți doar lucruri bune! Știm că nu e ușor, dar altă salvare nu avem! Fiți buni, faceți bine și ascultați muzica bună, desigur!