Ghelman Alexandr

Alexandr Ghelman ‒ scriitor, dramaturg, scenarist, publicist.

Născut la 25 octombrie 1933 în satul Donduşeni (în prezent: oraş), raionul Tîrnova (în prezent în Republica Moldova), în familia unor funcţionari. Anii copilăriei scriitorului au fost marcaţi de război, întreaga lui familie fiind deportată în ghetoul din oraşul Berșad (regiunea Vinița, Ucraina), unde s-a aflat împreună cu membrii familiei sale din anul 1941 pînă în 1944. Numai el, Şunea (Alexandru), și tatăl lui au supraviețuit din întreaga lor familie numeroasă, şi-a pierdut mama, bunica, fratele mai mic și alte 11 rude.

A. Gelman a început să lucreze de la o vîrstă fragedă. A absolvit Şcoala Profesională de la Cernăuți, Ucraina (1948-1951), a lucrat ca asistent al maistrului la Fabrica de Ciorapi din Lvov. După ce şi-a făcut studiile la Școala Militară „N. Şciors" de la Lvov (1952-1954) şi-a urmat serviciul militar în rîndurile Armatei Sovietice (1952-1960). A fost comandant al Diviziei 410 a Regimentului de Coastă a Flotei Mării Negre (1954-1957), apoi comandant al Diviziei Speciale a Nodului de Legătură 39 a Flotei Oceanului Pacific de la Kamceatka (1957-1960).

A început să publice povestiri și eseuri de pe la sfîrșitul anilor 1950, în timp ce-şi satisfăcea serviciul militar la Kamceatka. După demobilizare A. Gelman a lucrat în calitate de frezor la Uzina „Elektrotocipribor" (1960-1963), studiind concomitent la Universitatea de Stat din Chișinău. Însă nu i-a fost dat să-şi poată finaliza studiile.

În anul 1963 s-a mutat cu traiul în regiunea Leningrad, unde timp de trei ani a lucrat în calitate de dispecer în cadrul Direcţiei de Construcţii Montaj № 99 46 a Trustului „Glavzapstroi", la construcţia unei rafinării mari în oraşul Kirişi, regiunea Leningrad.

Din anul 1966 pînă în 1970 A. Gelman a activat în calitate de corespondent la ziarele din Leningrad „Stroitelinîi rabocii" și „Smena", apoi şi-a axat, în mod serios, activitatea pe dramaturgie. În anii 1970-1976 a fost membru al Comitetului Sindical al Dramaturgilor din Leningrad.

Alexandru Gelman a scris scenarii pentru mai multe filme documentare, inclusiv și pentru filmul artistic „Schimbul de noapte", scris în colaborare cu soția sa, Tatiana Kaleţkaia. În colaborare cu același autor, a mai scris două scenarii pentru filmele artistice de lung metraj: „Consideraţi-mă adult" și „Xenia ‒ soţia iubită a lui Fiodor". O popularitate largă i-a adus lui Ghelman pelicula filmată după scenariul său în anul 1974 ‒ „Premiul"; mai tîrziu scenariul a fost refăcut în piesa „Protocolul unei şedinţe", pusă în scenă în anul 1975 de către G. Tovstoganov la Teatrul Dramatic Bolişoi, iar cu titlul „Şedinţa Comitetului de Partid" – de către O. Efremov la Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova. În afară de teatrul MHAT piesele dramaturgului au fost montate în zeci de alte teatre din țară. Unele dintre ele, în special, „Singur cu toţi" și „Banca", au fost traduse, publicate și montate în peste 30 de țări. Piesa „Banca" a fost cap de afiş, în ani diferiţi, pe scenele a 6 teatre din Franța.

În anul 1985 la Editura „Scriitorul sovietic", a văzut lumina tiparului o culegere de piese ale dramaturgului, unele dintre piese apărînd în ediții speciale la editura „Iskusstvo", altele fiind publicate în revistele „Teatrul" și „Dramaturgia modernă". Cele mai cunoscute piese ale lui A. Gelman, începînd cu anul 1980, au fost incluse în programele școlare, la capitolul Dramaturgia modernă rusă.

În anii „restructurării" A. Gelman a încetat să scrie piese de teatru, pentru că a început să fie extrem de atras de politică. A devenit unul dintre cei trei cofondatori ai Consiliului ziarului „Moscovskie novosti", în acea perioadă cînd ziarul a jucat un rol important în stabilirea transparenţei în țară. Pe parcursul anilor 1988-1992 a fost coordonatorul rubricii permanente „Întrebări și Gînduri", în revista „Arta Cinematografiei", devenind membru al Consiliului Editorial al revistei.

Începînd cu anul 1988 şi pînă în 1999 a lucrat la ziarul „Moskovskie novosti", în calitate de comentator politic, publicînd pe paginile acestuia articolele şi eseurile sale.

În anul 1989 A. Gelman a fost ales deputat al poporului din URSS din partea Uniunii Cinematografiştilor. A devenit membru al primei opoziției parlamentare legale: Grupului interregional, în frunte cu A. Saharov. Totuşi faptul că făcea parte din opoziție nu l-a împiedicat să fie în relații bune cu Mihail Gorbaciov, la recomandarea personală a căruia în anul 1990, la ultimul Congres al PCUS A. Gelman fost ales membru al Comitetului Central al PCUS. În acea perioadă Alexandr Ghelman se afla în Statele Unite, unde preda lecţii la Universitatea Pepperdine din California. Întorcîndu-se însă la Moscova, dînsul a scris imediat o cerere de demitere cu renunţarea la obligaţiile de membru al CC al PCUS și de ieșire din partid.

În anii 1992-1993 A. Gelman a participat activ la lucrările Consiliului Constituțional, care a elaborat textul actualei Constituții a Federației Ruse.

A revenit din nou la dramaturgie la începutul anilor 2000. Astfel, în 2000, a văzut lumina tiparului noua sa piesă: „Pretendentul"(„Victoriile profesionale"). Au fost publicate, de asemenea, poeziile sale și cîteva cărți de eseuri. Dramaturgul a început să lucreze asupra amintirilor, o parte dintre acestea: „Copilăria și moartea" au fost deja publicate pe paginile almanahului „Dialog" și „Obşciaia gazeta".

Din anul 1976 este membru al Uniunii Cineaştilor, membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Teatrale. Timp de 8 ani a fost unul dintre secretarii Uniunii Teatrale din Rusia, mai mult de 10 de ani a ţinut seminarul de vară pentru tinerii dramaturgi în Sciolîkovo, în perioada anilor 1998-2000 a predat la Cursurile Superioare pentru Scenariști și Regizori din cadrul Comitetului de Stat pentru Cinematografie a Federației Ruse.

Cele mai mari pasiuni ale sale în viață sînt scrisul şi cititul, îi place să se plimbe prin oraș, una dintre cele mai recente pasiuni ale sale fiind Internetul, aşa încît a început chiar să publice în sursele mass-media de pe Internet. Pînă de curînd a condus coloana săptămînală a ziarului VESTI.RU „Naedine so vsemi" (Singur cu toţi).

În prezent locuieşte şi activează la Moscova.

Premii şi titluri:

- Laureat al Premiului de Stat al URSS pentru filmul „Premiul", 1976;
- Premiul special pentru cel mai bun scenariu (filmul „Legătura inversă"), 1978, CCF
- Doctor Onorific în Ştiinţe umaniste al Universităţii Pepperdine (California, SUA), 1991

Filmografia:

Scenarist:

„Schimbul de noapte", 1970 ‒ scenarist în colaborare cu T. Kaleţkaia,
„Consideraţi-mă adult", 1974 ‒ scenarist în colaborare cu T. Kaleţkaia,
„Xenia ‒ soţia iubită a lui Fiodor", 1974 ‒ scenarist în colaborare cu T. Kaleţkaia,
„Premiul", 1974,
„Şedinţa Comitetului de Partid", 1977 ‒ film-spectacol,
„Legătura inversă", 1977,
„Omul incomod", 1978,
„Noi, subsemnaţii", 1981,
„Banca",1984 ‒ film-spectacol,
„Zina-Zinulea", 1986,
„Şi din nou Crijevschi", 1897 ‒ film-spectacol,
„Singur cu toţi", 1989 ‒ film-spectacol,
„Ne-am întîlnit straniu", 1990,
„Jubileul lui Mişa", 1994 – film-spectacol, coautor al piesei,
„Arje", 2004 (Rusia, Israel, Lituania),
„Libertate ca la ruşi", 2006 (documentar),
„Drumul fără sfîrşit", 2015 (în proces de realizare)...

Sonorizare:

„Tatăl meu, Evgheni", 2010 (coproducţie Statele Unite ale Americii, Ucraina, documentar): citește scrisorile lui Evgheni Zagdanski.

Settlements of Moldova and Diaspora

Hogineşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1607
Populația:
1830 locuitori

Hoginești este un sat și comună din raionul Călăraşi. Hoginești este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Satul Hoginești se află la distanţa de 36 km de orașul Călăraşi și la 75 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1830 de oameni. Localitatea este menționată documentar în anul 1607.

Read more