Din pariimiile de preste an

STIHURI DE LAUDĂ PATRIARHULUI IOACHIM AL MOSCOVEI, PENTRU TIPOGRAFIA DĂRUITĂ MITROPOLIEI DIN IAȘI

Lăudată s-aibă direptul pomană În ceri și pre lume, fără de prihană, Că și de la Moscvă lucește lucoare, Întinzând lungi raze,-n bun nume supt soare. Ioachim1 svântul, a svânta cetate Acea-mpărătească, de creștinătate, La dâns pentru milă cine năzuiește Cu ovilit suflet, bine-l dăruiește. C-am năzuit și noi la svânta lui față, Priìmitu-ne-au bine ruga cu dulceață.

Din patrierșie datu-ne-au tipare, Sufletească treabă, și bine ne pare. Dea-i Dumnezău parte și-n ceri să lucească, De-a rândul cu svinții să să proslăvască!

PROROCIA SIBILEI ERITREIA

A giudețului sămnul fi-va, când pământul va asuda,
Din ceri veni-va Domnitoriul prin vecii ce va să vie,
Pentru ca trupul de față și să giudece lumea.
Tot omul pre-acesta creștin domn și cel urât vedea-l-va
1 Pronunțat: I-o-a-.

Împreună cu svinții pre naltul în sfârșit supt veacul,
’N-scaun șezând sufletele va-ntreba și trupure înse.
Țelini-s-a lumea și spini crește-vor pre tot pământul.
Lepădând idoli, oameni și darurile bogațâlor,
Cercând porțâle zdrobi-va a temniței iadului.
Așe și dară a tot va veni lumină slobodă trup.
Atunci svinților focul pre vinovaț vecinici va arde,
Ascunsele fapte toate atunci tot însul va spune.
Ce-ntunecoasele Domnul luminând piepturi va deșchide,
Jele fi-va-n toț și scrâșnet dintelui ros.
Fugi-va soarelui raza și a stelelor șireaguri,
A tot ceri lucă s-a rumpe, și acea de aur lună.
Văile nălța-va, dealuri de vârv gios le-a răsâpi-le.
Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ceva ca aceasta.
Dincoace tocma munț cu șesuri, dincolea apele mării
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pământul.
Așe fântâni cu tot vor săca, ș-a părăului matce.
Zbierători atunce groznic sunet bucinul va da din ceri,
Lumii năvarnic rău rugind și osânde fiitoare.
Ș-a tartárului prăpaste va ivi pământul căscând
Și veni-vor toțâi craii la Domnul nainte-n giudeț,
Va cura din ceri atunci de iarbă pucioasă părău și de foc.
Așe tuturora oameni vor fi deșchise mormânturi.
Atunce lemnéul svinților fi-va foarte dorit cornu
Ș-a bunilor viață oameni și supărările lumii.
Cu apele limpezî-vor într-a 12 fântâni pre chemaț,
Crai a păstori fi-ne-va nouă și de her vargă.
Tot puternic Dumnezău este scrisul cu verșuri acestea,
Spăsâtori pentr-a nostru vecinic crai ce-au pățât liubov.

Населенные пункты Молдавии и диаспоры

Сорока

Статус:
Село
Первое Упоминание:
1912
Население:
107 чел.

Сорока (Soroca) – село в составе коммуны Яблоана района Глодень. Село расположено на расстоянии 7 км от города Глодень и 169 км от муниципия Кишинёв. По данным переписи 2004 года, в селе проживало 107 человек. Село Сорока было основано в 1912 году.

Читать далее