Esinencu Nicolae

Esinencu Nicolae (13.01.1940, Chiţcanii-Vechi, raionul Orhei). Poet, prozator, dramaturg, scenarist. A absolvit Şcoala Republicană de Cultură Fizică (1959). Are studii universitare nefinisate. A absolvit Cursurile Superioare de Literatură la Institutul „M. Gorki” în Moscova (1973). Redactor la Editura „Lumina”; secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1989). Activitate prodigioasă atît în proză şi poezie, cît şi în dramaturgie, impunîndu-se cu fiecare carte nouă. Debutează editorial cu placheta de versuri „Antene” (1968), urmată de cărţile de poezie „Sens” (1969), „Dealuri” (1974), „Copilul teribil” (1979), „Stai să-ţi mai spun” (1983), „Cuvinte de chemat fetele” (1986) ş.a., precum şi de volumele de proză: „Sada” (1968), „Portocala” (1970), „Toi” (1972), „Era vremea să iubim” (1977) ş.a., care dezvăluie cititorului un scriitor talentat. Semnează piesele: „Grand Prix”, „Tabachera”, „Fumoarul”, „Oameni de paie”. Scenarii de film: „Tunul de lemn”, „Vîltoarea”. Cărţi pentru copii: „Harbuzul lui Fănel” (1972), „Bună dimineaţa” (1977) ş.a. În 1999-2004 Esinencu îşi adună opera în „Scrieri alese” (6 vol.). Este cavaler al ordinului „Gloria Muncii”, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Om Emerit al Artei din Republica Moldova. Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991 pentru vol. „Gaura”; 1995 pentru vol. „Disciplina mondială”; 2002 pentru vol. V, „Scrieri. Dramaturgie”).

Genul literar în care a debutat Esinencu a fost poezia. Dar, spre deosebire de alţi poeţi, care încep să scrie proză destul de tîrziu, cînd le-o dictează vîrsta şi experienţa de viaţă, Esinencu începe să exploreze toate genurile literare deodată: poezie, proză, dramaturgie, roman, nuvelă, scenariu de film... Importantă este viziunea sa în proză. „O proză realistă, dură, care înseamnă un succes real în nuvelistica noastră actuală”. (Ion C. Ciobanu)

S-a stins din viață pe data de 25 aprilie 2016.

Opere:
„Antene”, Chișinău, 1968;
„Sada”, Chișinău, 1968;
„Portocala”, Chișinău, 1970;
„Pînza cerului”, Chișinău, 1971;
„Sens”, Chișinău, 1971;
„Toi”, nuvele, Chișinău, 1972;
„Dealuri”, versuri, Chișinău, 1974;
„Bună dimineaţa”, Chișinău, 1977;
„Copilul teribil, versuri, Chișinău, 1979;
„Nunta, nuvele”, Chișinău, 1980;
„Lumina albă a pâinii”, nuvelă, Chișinău, 1980;
„La furat bărbaţi”, Chișinău, 1982, 1988;
„Stai să-ţi mai spun”, versuri, Chișinău, 1983;
„Roman de dragoste”, nuvele, Chișinău, 1984;
„Copacul care ne uneşte”, Chișinău, 1985;
„Cuvinte de chemat fetele”, versuri, Chișinău, 1986;
„Doc (Pojar)”, nuvelă în 1imba estonă, Tallin, 1986;
„Fumoarul”, piesă, Chișinău, 1986;
„Tunul de lemn”, nuvele, Chișinău, 1988;
„Contraprobă”, versuri, Chișinău, 1989;
„Un moldovean la închisoare, roman, Chișinău, 1990;
„Povestiri”, în 1imba gruzină, Tbilisi, 1990;
„Gaura”, nuvele, Chișinău, 1991;
„Borcane cu aer”, versuri, Chișinău, 1991;
„Copacul care ne uneşte”, în 1imba rusă, Moscova, 1992;
„Cu mortul în spate”, poem, Chișinău, 1994;
„Disciplina mondială”, versuri, Chișinău, 1995;
„De ce au murit dinozaurii”, versuri, Chișinău, 1998;
„Scrieri alese”, vol. I-VI, Chișinău, 1999-2004;
„Copilul teribil”, nuvele, Chișinău, 2003;
„Scrisoare mareşalului”, nuvele, Chișinău, 2003.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Unteni

Statut:
Sat
Prima atestare:
1583
Populația:
167 locuitori

Unteni este un sat din cadrul comunei Horeşti, raionul Făleşti. Localitatea se află la distanța de 23 km de orașul Fălești și la 149 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 167 de oameni. Satul Unteni a fost menționat documentar în anul 1583.

Citeşte mai departe