Druță Ion

Druță Ion (03.09.1928, Horodişte, judeţul Soroca, Republica Moldova). Prozator, dramaturg, eseist. Fiul unui pictor de biserici. A urmat Cursurile de tractorişti (1945); Şcoala silvicolă (1946); Cursurile de literatură de pe lîngă Institutul „Maxim. Gorki” de la Moscova (1957). Deputat al poporului din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste. (1989). Membru de onoare al Academiei Române (1990). Membru titular al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova (1992). Debutează cu schiţe literare la ziarul „Ţăranul sovietic”. Din 1969 se stabileşte la Moscova, scriind în limbile moldovenească şi rusă. Debutează editorial cu volumul de schiţe şi povestiri „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste de dragoste” (1954), care impune o formulă lirico-poetică, cucerind cititorul prin stilul narativ crengian şi sadovenian. Alte cărţi de proză: „Frunze de dor” (roman, 1957), „Dor de oameni” (1959), „Piept la piept” (1964), roman „Povara bunătăţii noastre”, „Balade din cîmpie” (roman vol. 1, 1963, vol. II, 1968), nuvelele „Întoarcerea ţărînei în pământ” (1969, 1970), „Clopotniţa” (roman 1972), „Ultima lună de toamnă” (1966), „Horodişte” (1975), „Biserica albă” (roman 1975-1981, 1986-1987), „Toiagul păstoriei” (1984). Ion Druţă este un celebru autor de opere dramatice: „Casa Mare” (1959), „Păsările tinereţii noastre” (1974), „Doina” (1969), „Cervus divinus” (1977-1981, 1987), „Sfînta sfintelor” (1977), „Harul Domnului” (2 vol., 2001) ş.a. El aparţine categoriei de scriitori pentru care „veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). A scris valoroase pagini eseistice despre scriitorii clasici − Mihai Eminescu, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Andrei Lupan, Vasile Coroban ş.a.); note de călătorie prin republicile baltice – „Mesteceni, pîine şi bărbăţie”. Opere din creaţia scriitorului au fost traduse în mai multe limbi ale popoarelor din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste, dar şi în limbile altor popoare ale lumii.

A fost decorat cu ordinul „Drapelul Roşu de Muncă” (1960); ordinul „Lenin" (1988), cu Ordinul Republicii (1993). Este Laureat al Premiului de Stat al RSSM pentru romanul „Balade din cîmpie” şi nuvela “Ultima lună de toamnă” (1967).

I s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească (1988). Este Doctor Honoris Causa of the Moldova State University (1999) şi Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii (2008).

Opere:
„Poveste de dragoste” − Chișinău, 1954;
„Frunze de dor” − Chișinău, 1957;
„Dor de oameni”, Chișinău, 1959;
„Casa Mare” − Chișinău, 1959;
„Povara bunătăţii noastre”.
„Balade din cîmpie”, vol. I. − Chișinău, 1963, vol. II. − Chișinău, 1968; Bucureşti, l991;    „Piept la piept” − Chișinău, 1964;
„Ultima lună de toamnă”, Chișinău, 1966;
„Întoarcerea ţărînei în pămînt”, Chișinău, 1969,1970;
„Păsările tinereţii noastre” − Chișinău, 1971;
„Clopotniţa” − Chișinău, 1972;
„Horodişte” − Chișinău 1975;
„Biserica albă” – Chișinău, 1975-1981, 1986-1987;
„Cervus divinus” – Chișinău, 1977-1981, 1987;
„Sfînta sfintelor” − Chișinău, 1977;
„Doina” – Chișinău, 1979;
„Toiagul păstoriei” − Chișinău 1984;
„Scrieri în 4 volume”. Postfaţă de Andrei HropotinschiChișinău 1986-1987;
„Scrieri în 4 volume”. Prefaţă de Ion Constantin Ciobanu. – Chișinău, 1990-1991;
„Ora jertfirii. Proză. Publicistică. Scrisori.” Coordonator Andrei HropotinschiChișinău, 1998;
„Apostolul Pavel: Epopee creştină” − Chișinău;
„Harul Domnului: Epopee teatrală” în 2 volume” − Chișinău 2001;
„Pomul de la răscruce: Schiţe, nuvele, povestiri”, − Chișinău., 2003;
„Clopotniţa. Frunze de dor” – Chișinău, 2004;
„Povara bunătăţii noastre” − Chișinău, 2005;
„Ujin u tovarişcea Stalin” − Chișinău, 2005;
„Vatra blajinilor” − Chișinău, 2007;
„Păsările tinereţii noastre” − Chișinău, 2007;
„Opere în 8 volume”, Vol. 1-2. – Chișinău, 2008;
„Druţiana teatrală” – Chișinău, 2008;
„Ultima dragoste a lui Petru cel Mare” – Chișinău, 2008.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Mihailovca

Statut:
Sat
Prima atestare:
1820
Populația:
3371 locuitori

Mihailovca este un sat şi comună din raionul Cimişlia. Mihailovca este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 13 km de orașul Cimișlia și la 83 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 3371 de oameni. Satul Mihailovca a fost menționat documentar în anul 1820.

Citeşte mai departe