Caracențov Nicolai

Nicolai Caracențov – actor de teatru și film.

Născut la 27 octombrie 1944 la Moscova, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Piotr Caracențov (1907-1998) a lucrat timp de mai mulți ani la revista „Ogoniok" în calitate de artist grafic, Artist Emerit al Rusiei (1967), mama sa, Ianina Brunac (1913-1998) era coregraf, punea în scenă spectacole la cele mai mari teatre muzicale. Mediul în care a crescut și educația pe care a primit-o a determinat, în mare măsură, și viitoarea profesie a lui Nicolai, cea de actor.

De la o vîrstă fragedă mergea la Studioul Teatral Școlar, de pe lîngă Centrul de Creație al Copiilor, condus de Ghenadie Pecinicov și Valeria Minikovskaia. În anul 1967 Nicolai a absolvit cu excelență clasa profesorului V. Moniukov la Școala Teatrală de pe lîngă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova. Încă din perioada studenției a înregistrat performanțe, pentru rolul lui Dahno din spectacolul Verei Panova „Vifornița" a fost distins cu premiul „Cel mai bun actor". Din cauza lipsei catastrofale de actori la Teatrul „Lenkom", pe care-l părăsise regizorul-șef Anatolie Efros, Carcențov a fost distribuit nu la Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova, cum se proceda în mod tradițional, ci la Teatrul „Lenkom", la noul său conducător − Monahov. Astfel, Caracențov a devenit pentru circa 30 ani actor al Teatrului „Lenkom", rămînîndu-i fidel timp de 30 de ani.

În afară de rolurile centrale în diferite spectacole, Nicolai a început să se producă în calitate de actor în diferite filme și seriale televizate, la toate studiourile de frunte din URSS, inclusiv, în Moldova, unde a fost invitat de două ori de tînărul regizor Boris Conunov, cu care a legat o prietenie frumoasă. N. Caracențov era, de asemenea, un maestru desăvîrșit al dublajului: în cinematografia sovietică el e vocea lui Jean-Paul Belmondo.

Timp de patruzeci de ani de carieră în cinematografie, el a jucat în 121 de filme, fără să luăm în considerație faptul că multe dintre ele erau seriale, ne putem imagina cu greu cum de i-a reușit, numai lista acestor pelicule ocupă mai mult de 3 pagini scrise. Vom numi aici doar cîteva dintre cele mai cunoscute și preferate de milioane de telespectatori pelicule: „Ostașii libertății", „Cuvioasa Marta" – în care parteneră a lui Caracențov a fost actrița din Moldova Svetlana Toma, „Iaroslavna – regina Franței", „Alice în țara minunilor", „Insula comorilor", „Casa pe care a construit-o Swift", „Drumul lung spre sine", „Juno &Avos", „Batalioanele cer întăriri" „Omul de pe Bulevardul Capucinilor",„Cvartetul criminal" „Capcana pentru un holtei", „Donul liniștit" (serial din 1992), „Regina Margo" (serial), „Tainele Petersburgului" (serial), „Roua albă" ș. a.

Talentul de interpret al actorului s-a manifestat tot în cinematografie. Primul cîntec interpretat de Nicolai a răsunat în pelicula „Cîinele grădinarului", grație lui Ghenadie Gladcov. Timp de mai mulți ani el a colaborat cu compozitorii: Maxim Dunaevski, Elena Surjinova, Vladimir Bîstreacov și Rustam Nevredinov. De-a lungul carierei sale a interpretat circa 200 de cîntece. În anul 1996 a fost lansat un disc cu cîntece în interpretarea actorului – „Visurile și poveștile lui Nicolai Caracențov".

Tragicul accident care a avut loc în noaptea de 28 februarie, 2005, cînd la volan se afla Nicolai însuși, a întrerupt zborul actorului către înălțimile creației. El a suferit traumatisme serioase, iar reabilitarea lui tot mai continuă.

Noi însă ne putem mîndri cu faptul, că în două filme moldovenești „Pregătirea către examen" (1979) și „Cine va intra în ultimul Vagon" (1986) Caracențov a interpretat două roluri ale contemporanilor noștri, adăugînd în tezaurul artei cinematografice din Moldova cîteva mărgăritare − lucrări actoricești de înaltă măiestrie.

Portretul lui Nicolai Caracențov este reprezentat pe moneda de 1 dolar a Noii Zeelande, dedicată operei rock „Juno&Avos".

Premii și titluri:

- Artist Emerit al Federației Ruse, 1977,

- Artist al Poporului din Federația Rusă, 1989,

- Ordinul Național de Merit, 1997,

- Premiul de Stat al Federației Ruse, 2002 − pentru spectacolul „Bufonul Balachirev" de la Teatrul „Lenkom",

- Premiul Național „Omul Anului din Rusia", 2004 la categoria „Zvezda Rossii",

- Diplomă de onoare „Pentru contribuția deosebită în creație în domeniul teatrului muzical" la Festivalul Național "Inima muzicală a Teatrului", 2006,

- Ordinul „Pentru serviciile aduse Patriei" de gradul IV, 2009

- Laureat al Premiului Național al Rusiei în memoria actorului Andrei Mironov "Figaro", 2011,

- Laureat al Premiului Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Zaim

Statut:
Sat
Prima atestare:
1807
Populația:
4511 locuitori

Zaim este un sat şi comună din raionul Căuşeni. Din componenţa comunei fac parte localităţile Marianca de Sus, Zaim și Zaim loc.st.c.f. Localitatea se află la distanța de 6 km de orașul Căușeni și la 74 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 4511 oameni. Satul Zaim a fost menționat documentar în anul 1807.

Citeşte mai departe