15 mai 2020, 17:10 Sănătate 4315

Virusurile au raţiune? Ce vor să obţină? Iată ce cunoaşte despre aceasta ştiinţa

De două luni durează pandemia de noul coronavirus. Fiecare se şi crede expert în tema dată. Dar ştiaţi, că virusul nu poate fi ucis? El nu trăieşte, de aceea poate fi doar deteriorat, distrus. Virusul nu neste o fiinţă, mai degrabă – o substanţă. Asta în timp ce virusurile pot comunica, pot coopera şi masca. Prietenii noştri de la proiectul Reminder au adunat următoarele date ştiinţifice uimitoare.

Viaţa socială a virusurilor

Savanţii au făcut această descoperirea acum trei ani. Ocazional, cum se întîmplă adesea. Studiul avea scopul să verifice dacă bacteriile bacilului de fîn se anunţă reciproc despre un atac al bacteriofagilor – o clasă specifică de virusuri, care atacă selectiv bacteriile. După ce în eprubetele cu bacilii de fîn au fost adăugaţi bacteriofagi, cercetătorii au fixat semnale emise într-o limbă moleculară necunoscută. Însă „negociau" nu bacteriile, ci virusurile.

S-a dovedit, că după pătrunderea în bacterii, virusurile le impuneau să sintetizeze şi să trimită în celulele vecine peptide speciale. Aceste molecule scurte de albumină semnalizau celorlalte virusuri despre o nouă acaparare. După ce numărul peptidelor semnalizatoare (şi deci, a celulelor acaparate) atingea nivelul critic, toate virusurile, ca la comandă, încetau segmentarea activă şi se piteau. Dacă nu ar fi fost această manevră, bacteriile s-ar fi putut împotrivi colectiv sau muri în totalitate, lipsindu-i pe viruşi de posibilitatea să mai paraziteze pe ele. Virusurile, evident, au decis să slăbească vigilenţa victimelor lor şi să le ofere timp pentru restabilire. Peptida, care i-a ajutat să o facă, a fost numită „arbitrium".

Următoarele cercetări au arătat, că virusurile pot lua şi decizii mai complicate. Ele se pot jertfi în timpul unui atac asupra imunităţii celulei, pentru a asigura reuşita celui de-al doilea sau al treilea val de atac. Ele se pot mişca coordonat de la celulă la celulă în bule de transport (vezicule), pot face schimb de material genetic, se pot ajuta reciproc pentru a se masca de imunitate, pot coopera cu alte tulpini pentru a se folosi de avantajele evoluţioniste ale acestora.

Foarte probabil că aceste exemple uimitoare reprezintă doar partea vizibilă a aisbergului, consideră Laniyng Zeng, un biofizic de la Universitatea Texas. Studierea vieţii sociale ascunse a virusurilor este sarcina unei noi ştiinţe – sociovirusologia. Nu este vorba despre faptul că viruşii au raţiune, spune unul dintre fondatorii ei, microbilologul Sam Diaz-Munoz. Dar relaţiile sociale, limba de comunicare, deciziile colective, coordonarea acţiunilor, ajutorul reciproc şi planificarea fac parte din semnalmentele unei vieţi raţionale.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.