Damian Liviu

Damian Liviu (13.03.1935, Corlăteni, judeţul Bălţi − 20.07.1986, Chișinău). Poet, eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1960). A activat în calitate de redactor adjunct al revistei „Nistru”, redactor-şef al Comitetului de Stat pentru Edituri şi secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor (1976-1986). A debutat editorial cu placheta de versuri „Darul fecioarei” (1963). Apoi tipăreşte o serie întreagă de volume reprezentative de poezie: „Ursitoarele” (1965), „Sînt verb” (1968, 1990), „De-a baba iarba” (1972), „Un spic în inimă” (1973, 2002), „Partea noastră de zbor” (1974), „Mîndrie şi răbdare” (1977), „Altoi pe o tulpină vorbitoare” (1978), „Salcîmul din prag” (1979), „Maraton” (1980), „Inima şi tunetul” (1981), „Coroana de umbră” (1982), „Cavaleria de Lăpuşna” (1985, 2004), „Scrieri” (vol. I-II, 1985), „Poezii şi poeme” (1986), „Saltul din efemer” (2003). A practicat eseul, publicînd cărţile „Îngînduratele porţi” (1975), „Pîinea” (1976), „Dialoguri la marginea oraşului” (1980). Un mare îndrăgostit de poezia lui George Bacovia şi Nicolae Labiş, bun prieten cu Nichita Stănescu „Poetul luptîndu-se cu imaginaţia”. A tradus din poeziile lui Iustinas Marţinchiavicius, Vladimir Solouhin, Pablo Neruda, Ianis Rițos, Nazîm Hikmet ş.a. A fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al fostei URSS (1967), a obţinut Premiul de Stat al RSSM (1984), Maestru Emerit al Artei (1985), a primit „Insigna de Onoare".

Opere:
„Darul fecioarei”, Chișinău, 1963;
„Ursitoarele”, Chișinău, 1965;
„Sînt verb”, Chișinău, 1968, 1990;
„Versuri”, Chișinău, 1970;
„Dar mai întîi...”, Chișinău, 1971;
„De-a baba iarba”, Chișinău, 1972;
„Un spic în inimă”, Chișinău, 1973;
„Partea noastră de zbor”, Chișinău, 197'4;
„Îngînduratele porţi”, Chișinău, 1976;
„Mîndrie şi răbdare”, Chișinău, 1977;
„Altoi pe o tulpină vorbitoare”, Chișinău, 1978;
„Salcîmul din prag”, Chișinău, 1979;
„Maraton”, Chișinău, 1980;
„Inima şi tunetul”, Chișinău, 1981;
„Coroana de umbră”, Chișinău, 1982;
„Cavaleria de Lăpuşna”, Chișinău, 1985, 2004;
„Scrieri”, vol. I-II, Chișinău, 1985;
Poezii şi poeme, Chișinău, 1986;
„Un spic în inimă”, Chișinău, 2002;
„Coroana de umbră”, Bucureşti, 2002;
„Saltul din efemer”, Chișinău, 2003;
„Aştept un arici”, poezii, Chișinău, 2004.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Oxentea

Statut:
Sat
Prima atestare:
1574
Populația:
2794 locuitori

Oxentea este un sat şi comună din raionul Dubăsari. Oxentea este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 34 km de orașul Dubăsari și la 82 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2794 de oameni. Satul Oxentea a fost menționat documentar în anul 1574.

Citeşte mai departe