string(7) "library" string(8) "document"
1822
1385
1467
1391
1646
5500
300
1711
1457
1504
1476
1466
1300

Ştefan cel Mare înaintea Cetăţei Neamţu

(bis, ultimile două versuri din fiecare strofă)

În cetatea părăsită, care de pe munte
Cătră nouri încă nalţă o căruntă frunte,
Unde trecătoriul ş-astăzi cu respect se-nchină,
A domnit odinioară vechea eroină;
Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan
Şi ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean!

Ea avea un fiu puternic, Ştefan i-a fost nume,
Prin acest domn strălucit-au patria noastră-n lume;
Patruzeci de biruinţe lauda-i adunasă,
Dar o zi schimbândă soarta, el învins rămasă,
Deşi luptase atunci păstorul moldovan
Şi ţara-şi apara chiar ca un aprod oştean!

De mii cete fioroase patria a fost călcată
Şi de sânge a ei ţărână era adăpată;
Monastiri, cetăţi şi sate fumegau aprinse,
Cu bătrâni, gemeau şi fete şi obeze strânse.
Dar nenvins era păstorul moldovan,
Că ţara-şi apăra chiar ca un aprod oştean!

Încruntat ca leul, Ştefan, voind să răzbune,
Înc-o dată pre oşteni merge să adune;
Mai întăi însă pre muma va să-mbrăţoşeze
Şi pre fiul său de bine vra să cuvinteze.
Că pe atunci a fost oricare moldovan,
Duios părinte, fiu, barbat şi aprod oştean!

Când de zi se luminase, cu a lui putere,
La cetate Ştefan vine şi intrare cere;
Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice:
Fără triumf să nu intre fiul meu aice!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean!

Fiule, întâia oară te văd fără vântă;
Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfântă!
Eu nu pot astăzi deschide a cetăţei poarte,
Pe eroi în câmp aşteaptă glorie sau moarte!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean!

Mergi, adună a ta oaste, zboară spre pieire,
În a ta virtute patria afle mântuire;
Asta-i singura dorinţă, voia maicei tale,
De-i cădea, şi eu urma-voi pe a morţei cale!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost şi la femei, ca la aprozi, d-oştean!

Ştefan, răzbătut la suflet, pre ai săi adună,
Se repede ca fortuna, ca un fulger tună;
Duşmanii, uimiţi de spaimă, luptă, dar nu scapă,
Şi pe ţara mântuită cu-a lor sânge-adapă!
C-atunce se lupta păstorul moldovan
Şi ţara-şi mântuia, ca un erou oştean!