10 mai 2011, 15:43 views 9018
Înapoi views 9019 Vizualizări
Folclor   | Legendă

Dumnezeu

Dumnezeu, cică s-a născut din aer.

El, cînd s-a născut, s-a născut ca şi cariul din lemn, în aer, în întuneric. N-a fost pămînt, n-a fost nimic. Şi pe urmă s-a făcut din cariu ăla un fluture şi din fluture s-a făcut un om.

Şi aşa s-a gîndit: ce să facă ? Şedea în întuneric aşa şi se gîndea: „ ce-o să fie prin întunericu ăsta ?”. şi din gîndul lui a ieşit Tertorul ăl bătrîn şi a zis:

- Eu sunt tot prin apele astea.

Şi întrebă Dumnezeu:

- Cine eşti tu ?

- Eu sunt Tartorele.

- Ce-ai pe gheară ?

´Ce:

- Nişte pămînt – îi răspunse el, Tartorul.

- Nu poţi să-mi aduci şi mie de acolo un glomoloz cît poţi să iei ?

- Ba – ´ce, - poci, cum nu – zise el, Tartorul.

Că numai el se duse prin apă în jos şi-l găsi şi veni cu el la Dumnezeu şi-l dete şi s-apucă Dumnezeu să urzască pămîntul şi după ce-l urzi numai cinci zile la el, la pămînt, pînă cînd l-a făcut cu tot ce e pe el. Şi la a de-a 6-a, văzu că făcu pămîntul mai mare; ce să-i facă el pămîntului că-l croi mai mare ?...

Se duse şi întrebă toate animalele. Nimeni nu se găsi, numai albina:

´Ce:

- Mă duc să întreb ariciul, că numai ariciul rămase neîntrebat.

Ea se duse acolo şi-l întreabă...

- Ei !... - ´ce – dacă eşti tu, cine te trimeasă pe tine la mine ?..

Ariciul era necăjit de pin buruieni, plin de apă. S-a ascuns într-un butoiaş al lui acolo şi răspunse ursuz:

- Cine te mînă pe tine la mine ?

- Iote, eu venii să întreb, să văd cu pămîntul ce să-i facă Dumnezeu, că l-a brodit mai mare ?!

Ariciul o luă la goană şi nu vru să-i spuie nimic. Şi albina se făcu că pleacă şi se puse pe coşul bordeiului, mai şezu acolo şi ascultă...

Cînd colo, ariciul începusă să vorbească singur:

- Ce – zice – e, mai veni să mă întrebe pe mine, parcă ei nu ştiu; ca să facă şi ei văi şi vîlcele, ca să mititeleze pămîntul.

Ariciul a fost meşter, cît este şi el de mititel şi a avut şi el gînd bun. Cum îi auzi gîndul, albina zbură de la coş. După ce zbură de la coş, el zice di colo:

- Mănîncă c..... cine te mînă.

Dar albina s-a dus şi-a spus lui Dumnezeu, şi el ´ce:

- Las´ că am să fac eu să mînînce toată lumea; lucru sfînt să iese din tine.

Acuma deveni treaba, făcu pămîntul. Îl făcu văi şi vîlcele.

Veni Tartorul cu un om făcut de pămînt şi-i spuse:

- Doamne, poţi să-i dai suflet omului ăstuia ?

- Nu-i dau suflet, dacă nu mi-l dai mie. Du-te de te mai gîndeşte şi pe urmă să vii; dacă mi-l dai mie îi dau suflet, de unde nu, nu; asta-i înţelegerea.

Tartorul se gîndi şi veni înapoi:

- Dacă vrei să mi-l dai mie mort, şi viu al tău. – El ştia că o să trăiască mai mult mort decît viu.

Dumnezeu, cînd auzi aşa că i-l dă fiind viu, suflă peste el şi-i dete suflet.

Acum se gîndi la viaţă că, cum să-i dea viaţă, ca să fie mai mult al lui. Văzu că se duc mulţi morţi acolo.

Trimeasă pe Sfîntul Aranghel:

- Du-te măi Aranghele, de slujeşte un an acolo, să-l întrebi la anul, să vezi ce zice...

El a slujit un an şi la anul l-a întrebat, ´ce:

- Cum ar putea Dumnezeu să spargă înţelegera asta, să scoată oamenii d-aici ?

Tartorul a înţeles vicleşugul, l-a luat la bătăi şi l-a gonit. Sfîntu Aranghel s-a întors la Dumnezeu şi i-a spus iar Dumnezeu a zis:

- Du-te îndărăt şi slujeşte iar un an de zile.

A slujit şi anul ăla şi tot aşa i-a făcut; l-a bătut iar. S-a dus îndărăt la Dumnezeu şi i-a spus că iar îl bătu. Dumnezeu l-a mînat îndărăt.

- Du-te, mai slujeşte încă un an.

A slujit încă un an; s-au făcut 3 ani. La ăl de-al treilea an, a întrebat iar şi Tartorul i-a răspuns atunci:

- Mă, văd eu cu ce umblaţi voi. Nu se poate să spargă înţelegerea - ´ce – numai un fiu dintr-o floare poate sparge înţelegerea.

Aşa, s-a dus Aranghelu şi i-a spus lui Dumnezeu. Dumnezeu, cînd a auzit aşa:

- Aranghele, bine-mi făcuşi; tu să fii şi tu să le iei sufletele, fiindcă-mi făcuşi binele ăsta.

Ei ! a plecat Dumnezeu, ş-a găsit o floare de crin. S-a dus pe calea fîntînii, i-a ţinut calea Maicii Domnului şi i-a spus. Zice:

- Miroşi floarea asta de la mine ?

Ea n-a vorbit deloc, că s-a dus acasă şi-a spus mîni-sa.

Mumă-sa a zis:

- Ia să zici c-o miroşi, să vedem ce zice omul ăla – că nu ştia că e Dumnezeu.

Şi a mirosit floarea. S-a dus acasă la mumă-sa şi i-a spus c-a mirosit-o. Şi zice:

- Ce spuse ?

Zice fata:

- Nu-mi spuse nimic; mirosi-i floarea şi plecă.

Şi pe urmă s-a pomenit cu Maica Domnului grea; a rămas grea cu Domnul Cristos. Şi l-a făcut de a dezrobit oamenii de la Tartorul ăl bătrîn.

  Aşa a spart înţelegerea.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1748
Populația:
762 locuitori

Constantinovca este un sat din cadrul comunei Pervomaisc, raionul Căuşeni. Localitatea se află la distanța de 34 km de orașul Căușeni și la 50 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 762 de oameni. Satul Constantinovca a fost menționat documentar în anul 1748.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.