Arată noutățile începînd cu...

eye 705 Vizualizări

SunStroke Project este vibe, este prietenie, este dispoziție minunată


(Sfîrșit. Începutul citiți pe 20.11.2021)

Serghei Stepanov și Serghei Ialovițki sînt doi muzicieni din Moldova care au aruncat în aer spațiul muzical european acum cîțiva ani. La întrebările Noi.md băieții au răspuns sincer, vioi, cu multă ironie și autoironie.

- Se spune că nu poți intra de două ori în aceeași apă... Veți încerca și a treia oară?

Serghei Ialovițki: Niciodată nu spune niciodată! Pentru că mereu ne schimbăm părerea, ba spunem cuiva: "nu, nu vom mai merge niciodată acolo!" sau invers "bine, să încercăm". Este greu de răspuns la această întrebare.

Serghei Stepanov: Înțelegeți, există foarte mulți oameni care spun: "Haideți! Aceasta nu este o limită, vom învinge la acest concurs Eurovision, ca toată lumea să știe!". Dar există și foarte multă lume care spune: "Da, ați reușit, dar permiteți și altora să încerce". Și e de înțeles acest lucru.

Dar persoana care a simțit cel puțin o dată un astfel de concept ca "Eurovision", fiind participant, primește o asemenea doză de drog muzical, încît este pur și simplu ireal să coboare! Pentru că atunci cînd urci pe această scenă, cînd vezi entuziasmul, vezi acest spirit competitiv între țări... Știți, e ca și cum fanii fotbalului merg undeva să-și susțină echipa favorită. La fel e și la Eurovision. Doar că acolo campionatul are loc la fiecare patru ani, dar aici - în fiecare an.

Milioane de oameni își scriu propria muzică, își investesc creierul, banii, fondurile, costumele, se gîndesc la spectacol. Lumină, sunet. Aceasta este o întreagă industrie, o lume întreagă, în care tu, ajungînd în ea, te gîndești: "Doamne, cît de bine este aici!". Acolo îți cunosc numele, îți cunosc melodiile, îți cunosc viața în detaliu. Tu ești deja în această lume.

Și, desigur, noi cînd am ajuns acolo pentru prima dată, eram niște tipi atît de tineri care au mers pur și simplu din distracție. Dar, chiar în acel moment ne-am dat seama că aceasta este o lume uriașă care-ți poate oferi, în primul rînd, posibilitatea de a-ți transmite muzica imediat, deodată în întreaga lume. Și, desigur, orice artist care vrea să aibă succes, pe lîngă faptul că vrea să fie mare și de succes, își dorește ca muzica sa să fie ascultată de cît mai mulți oameni. Și noi am visat șapte ani, am lucrat, am încercat, uneori am avut cu succes, alteori - nu. Dar am bătut cu capul în acest zid și, în sfîrșit, l-am doborît.

Cel mai greu lucru este pentru început să treci etapa de selecție aici. Aceasta este o afacere foarte scumpă. Tot ce se referă la Eurovision costă mulți bani. Nu spun care sînt bugetele noastre, dar, să zicem, oameni din Ucraina, Azerbaidjan, Rusia, duc milioane acolo, doar pentru show, doar pentru cazare, pentru toate aceste cheltuieli. Acesta este un subiect pentru un alt reportaj, căci există atît de multe nuanțe despre care oamenii care urmăresc concursul Eurovision la televizor nu au nici cea mai mică idee, nu știu cît de complicată este această lume.

Firește, cînd am mai fost de cîteva ori la Eurovision pur și simplu ca spectatori, "bloggeri" sau altceva, pentru că numai ce nu inventezi ca să ajungi în culise, atunci am văzut acei oameni care vin la concurs în fiecare an, oriunde ar avea loc acesta. Pentru ei, acesta este evenimentul muzical al anului și ei comunică. Aceasta este o comunicare muzicală, o competiție, este o mega-petrecere care durează trei săptămîni. Nu mai vorbesc despre turneul european pe care îl faci, începînd cu Israel și terminînd cu Portugalia. Și în fiecare țară ai cîte un concert, biletele se vînd acolo în 8 minute. Așa o agitație, ei sînt bucuroși să te vadă, tu prezinți interes. Și, desigur, acest lucru te captivează. Și dacă cineva spune că nu ar vrea să meargă acolo, atunci el minte! Toată lumea vrea.

Dar noi sîntem pur și simplu realiști și înțelegem că în acest moment va fi cam greu să depășim locul trei pe care l-am cîștigat. Pentru că asta este așa o culme, pe care cu greu o poți depăși. Sînt sigur că încă mulți, mulți ani înainte țara noastră puțin probabil că va lua ceva mai mult decît locul trei, pentru că știm din interior cît de mult noroc am avut să combinăm și muzica, și echipa, și bugetul, și timpul, și locul, și țara, și tendințele muzicale. Toate acestea s-au unit pentru a obține un astfel de rezultat. Dar acum dacă vom merge și nu vom cîștiga ceva acolo, nu vom depăși realizarea anterioară, deja nu va mai fi o mare pierdere, dar pentru noi, ca artiști, este pur și simplu super doar să ne aflăm la această petrecere. Poate că vom mai participa indirect la Eurovision scriind o melodie pentru vreun interpret nou, interesant sau doar ne vom afla în grupul de suporteri, în cadrul vreunei delegații, ca să ne cufundăm din nou în această lume. Poate că va exista vreo colaborare. Vom trăi și vom vedea! Dar, în orice caz, astfel de oportunități nu trebuie ratate.

- Mulți acuză juriul selecției naționale pentru Eurovision de corupție. Care este părerea voastră?

Serghei Stepanov: Mă scuzați, poate dvs. știți cui trebuie de dat mulți bani? Pentru că noi nu știm...

Sergei Ialovițki: Atunci am fi spus imediat: "A treia oară? Da, vom mergem a treia oară! Imediat găsim un sponsor..."

Serghei Stepanov: De-ar fi totul atît de ușor și simplu...

Sergei Ialovițki: De fapt, subiectul mitei este întotdeauna prezent printre oameni. Pentru că, din păcate, noi avem un popor care s-a obișnuit cu acest lucru. Acestea sînt niște stereotipuri.

Dar la Eurovision totul nu funcționează așa, totul funcționează altfel. Trebuie să existe o echipă serioasă, să muncești serioas, normal, dar să nu faci toate acestea doar pentru bani.

Serghei Stepanov: Atrageți atenția, dacă cunoașteți măcar ceva despre modul în care are loc selecția în diferite țări, atunci înțelegeți perfect că în țara noastră selecția are loc într-un anumit fel. Aceasta este: juriu, cîteva semifinale, votarea prin sms și votul juriului. În Rusia, Consiliul pur și simplu alege interpretul, alege melodia. În alte țări, selecțiile sînt complet diferite. În România, în general au fost patru piese la alegere, iar oamenii au votat pentru piesa care va fi interpretată.

Adică, spunem în realitățile vieții noastre că este imposibil să mituiești. Faptul că vei cheltui o mulțime de bani pentru aceasta este cu siguranță. Deoarece cheltuielile sînt absolut deschise: să angajezi dansatori, sală, să inventezi coregrafia, regizori, video, fundal, costume, zece repetiții, cîntecul, aranjamentul, promovarea, participarea la emisiuni TV, la radio și altele. Și se adună așa o sumă mare de bani. De aceea spunem deschis: "Da, este o plăcere scumpă".

Dar, pe de altă parte, un astfel de concept ca selecția națională în țara noastră stimulează fluxuri creative uriașe. Pentru că toți dansatorii, toți aranjorii, toți compozitorii, toți muzicienii, cîntăreții, toți ei acumulează forță, investesc bani și apoi cîștigă bani din acest PR. Adică asta înseamnă circulația banilor în natură, circulația mijloacelor între artiști. Acesta, de asemenea, este un moment important. Pentru că toată lumea lucrează, începînd de la designerii de modă care inventează imagini și costume, regizori, ingineri de lumină, cameramani, producători de clipuri, artiști make-up, dansatori etc. Da, toate acestea costă mulți bani, dar dacă ar exista o astfel de oportunitate de a veni și de a cumpăra, atunci credeți-mă ... Aș vrea să cunosc o astfel de persoană la care să vin, să dau bani și să spun: "Mă duc eu!" Nu cer pentru mine, pentru alții (rîde).

- Ați votat vreodată pentru voi?

Sergei Ialovițki: Da, desigur!

Sergei Ialovițki: În primul rînd, imediat. Primul SMS este pentru mine.

Serghei Stepanov: Eu voi spune mai mult, el chiar a mizat pe noi... și a cîștigat!

Sergei Ialovițki: Am câștigat 50 de euro. Deci e în regulă. Ar fi trebuit să mizez pe mai mult.

- Criticile din perioada participării la Eurovision v-au afectat cumva?

Sergei Ialovițki: De fapt, avem și noi o problemă, deoarece cum apare ceva, oamenii încearcă imediat să atace. Dacă se lansează ceva nou – ei imediat spun:"Sînt fleacuri!"... Nu dau nici cea mai mică șansă. Oricărui cîntec, oricărui artist. Așa că, oameni buni, dați-le o șansă artiștilor. Mai ales celor care reprezintă țara. Nu-i atacați imediat, dați-le cel puțin o șansă. Trebuie să-i susținem...

Serghei Stepanov: Acest lucru se întîmplă din două motive. Eu am înțeles deja. Există două tipuri de oameni care, datorită mass-media de astăzi, sînt foarte răsfățați, pentru că văd cum se prezintă Beyonce la Super Bowl sau alții. Și dacă ești vreun geniu, auziți imediat totul, vezi și spui: "Ei bine, în comparație cu cineva, acesta este așa și așa."Ei nu știu că au fost investite milioane pentru ca el să audă această piesă în țara noastră, se investesc milioane.

Sergei Ialovițki: Mai trebuie să învățăm să-i iubim pe-ai noștri. Nu atît să-i iubim, dar cel puțin să le dăm o șansă.

Serghei Stepanov: Nu știu din ce motiv, dar oamenii noștri sînt aranjați astfel, încît apreciază doar ceea ce a avut succes undeva. Adică, pînă să fii recunoscut undeva, ești un nimeni aici. Dar dacă ești recunoscut undeva, atunci spun "Iată, acesta este de-al nostru, al nostru!". Dar unde ați fost cînd noi încercam să ieșim din această situație?

Sergei Ialovițki: Dar cînd am cîștigat locul trei, s-a schimbat repede opinia. Noi sîntem imediat "mîndrie!". Acei oameni care înainte de Eurovision scriau "fleacuri", "prostii", imediat după Eurovision spun:"Oh, sînt bravo!", "Minunați!".

Serghei Stepanov: Și există un al doilea tip de comentatori. Preferatul meu. Care stă și nu face nimic. Nu reprezintă nimic, iar în pauzele între site-urile porno decide să-și spună părerea. Dar tu în general, cine ești?! Dar este nevoie și de astfel de oameni. Principalul lucru este să nu te lași atras în această atmosferă malefică, să nu cedezi în fața părții întunecate a sufletului tău.

Sergei Ialovițki: Te gîndești: "Să-i răspund acum direct sau să vin?". Dar apoi te gîndești:"Doar ești artist, trebuie să te menții la nivel". Dar noi doar sîntem oameni obișnuiți ca toți ceilalți. Asta e. Noi avem aceleași emoții, gînduri, sentimente de furie, frică, iubire. Cu toții simțim acest lucru, dar de la noi tot timpul se cere mult. "Voi trebuie! Dar de ce ați făcut așa, dar de ce altfel.."Pentru că sîntem oameni obișnuiți la fel ca voi. Sîntem cu toții la fel.

Serghei Stepanov: Pentru că oamenii care fac ceva, care reprezintă ceva, nu au timp să sufere din niște prostii. Ei își fac munca, cred în ea, tind spre ceva. Chiar dacă își exprimă părerea, nu vor spune niciodată: Oh, rahat! Pentru că ei știu cît de greu este. Dar dacă un jurnalist sau muzician respectat îmi va spune: "Omule, nu e bine", lasă-l să spună. Pentru că el știe cît de greu este, cum vede omul acest lucru, cît de mult suflet, efort, timp și bani investește în aceasta. Și el nu va jigni niciodată. Pentru că o astfel de opinie este interesantă. Pe mine mă interesează opinia oamenilor de succes, cunoscuți, iar nu tinerii care din contul pseudo-ingeniozității încearcă să-și promoveze imaginea, fie și așa. Chiar și așa, eu îi voi ajuta, pentru Dumnezeu...

- Ați răspuns vreodată la comentariile răutăcioase?

Sergei Ialovițki: Da, am răspuns de cîteva ori. Nu am rezistat. Dar, de fapt, trebuie să luptăm doar cu ironie. Doar ironie. Cei mai puternici oameni sînt cei a căror auto-ironie funcționează extrem de bine. Așa fac unii artiști: iau aceste comentarii și le citesc, cu diferite voci, așa cum face Timur Rodriguez. Și el transformă totul în zîmbete. El transformă toată această furie, acest negativism teribil, în ceva pozitiv. În asta constă plăcerea. Să nu oferi și mai mult rău, și mai mult negativism. Da, uneori se întîmplă acest lucru. Dar trebuie să încercăm să depășim toate acestea.

Serghei Stepanov: Este ca yin și yang. Binele și răul. Dacă ai o multe recenzii bune, trebuie să ai și multe recenzii negative. Înseamnă că nu ești indiferent cuiva. Chiar dacă provoci cuiva o asociere negativă. Să spunem că sînt oameni care pur și simplu nu mă plac. Și ei scriu: "grasule...". Deși nu este adevărat..(rîde). Și el nici nu-și dă seama că atunci cînd comentează, e deja în cîrligul meu. Eu sînt deja în capul lui. Pentru că se gîndește la mine. Iar creierul este aranjat în așa fel, încît omul nu poate fi supărat mult timp. Iată va fi un discurs undeva și el oricum va spune: "Da, îl cunosc pe ăsta" ... El mă cunoaște deja, eu deja am cîștigat. Noi l-am învins deja. Pentru că el ne-a lăsat în viața sa, ne face publicitate. Așa că, băieți, "hate forever!"

Sergei Ialovițki: De fapt, o astfel de schemă folosește Morgenstern. Adică, toată lumea zice că-l urăște. Hate, hate, hate. Dar toată lumea îl cunoaște. El zîmbește și spune: băieți, eu știu, eu fac intenționat așa ca voi să mă urîți. Nu înțelegeți asta? Eu scriu "muzică de rahat, cîntece de rahat", iar voi le ascultați! Dar voi ascultați asta, băieți!

- Cum v-ați simțit înainte de a ieși pe scena Eurovision în finală?

Sergei Ialovițki: De fapt, este atît de frumos! Este atît de minunat! Ieși pe scenă și emoțiile te copleșesc. Toate acestea există. Este atît de bine. Dar trei minute trec atît de repede, încît nici nu-ți dai seama. Ca și cum ai ieși dintr-un fel de șoc. "Ce, gata? Cum așa? Noi doar am repetat trei săptămîni. N-am pregătit un an de zile pentru asta. Noi am scris cîntecul. Și gata?!". Este greu de transmis aceste emoții ca ceva concret. Acolo te cuprinde o gamă foarte largă de emoții. De aceea, în acest moment principalul lucru este să fii sigur. Să menții această încredere în tine, să te agăți de ea și atît.

Serghei Stepanov: Cel mai interesant este faptul că spectatorii care urmăresc Eurovision văd doar trei prestații: prima semifinală, a doua semifinală și finala. Dar acolo nu există repetiții simple, acolo totul este complet diferit. Acolo începe cursa generală... Ai 15 repetiții dimineața și seara. Ieși, ca la un adevărat Eurovision cu sală plină.. Se vînd bilete și la repetiții, deoarece nu toți reușesc să ajungă la finală sau semifinală. Cînd ieși pe scenă primele ori, ești nervos. În cameră era un singur soundcheck. Am stat, am cîntat, am privit, am interpretat. Totul e în regulă? E în regulă! Acest sunet este redat și pe scenă și apoi tu stai. Așa, acum am făcut doi pași. Am ieșit. Deci, show-ul. Am dansat. Gata. Și așa de vreo 15 ori. Și deja a 16-a oară, cînd ieși pe scenă, te simți deja normal și primești o adevărată plăcere. Nu te mai temi, ești deja plin de aceste emoții și știi că ai o responsabilitate, dar este deja o responsabilitate plăcută. Nu e ca și cum ai ieși pe scenă și "repede cîntă, joacă, dansează" și tu deja: "Ah...Ce se întîmplă?". Nu, tu deja faci acest lucru cu încredere, frumos, sigur.

Sergei Ialovițki: Cînd am urcat pe scenă pentru prima dată, la repetiție, ne-am prezentat tît de rău, am cîntat atît de prost, nu am dansat deloc, încît ne-am speriat cu adevărat. "Cum așa? Noi doar am repetat...Băieți, noi doar am repetat acasă trei săptămîni. Nu vom reuși nimic". Ne-am speriat atît de mult de acea scenă. Și toate acestea ni se întîmpla nouă. Dar apoi, cînd am cîntat o dată la repetiție, a doua oară, a treia, a patra oară, am căpătat deja această încredere. De aceea, practica, practica dă rezultate.

Serghei Stepanov: Chiar și din punctul de vedere al fiziologiei... Noi stăm pe parcursul întregului cîntec într-un picior. Și nimeni nu a luat în considerare faptul că podeaua se va roti sub noi și toate acestea se vor mișca. Și eu m-am simțit ca un astronaut: "La naiba, ce se întîmplă. Ar fi bine să nu cad".

Sergei Ialovițki: Lumina îndreptată spre tine este atît de puternică. Și nu vezi nimic: "Unde sînt? Ce sînt? Unde sînt oamenii?".

Serghei Stepanov: Douăzeci și opt de operatori. Toată lumea stă, se uită. Sincronizare. Gata. Start! Oh, nu mă aud. Indiferent. Ați plecat. Haideți! Și, desigur, pentru asta sînt făcute aceste repetiții, iar apoi vii și spui: "Nu mi-a plăcut asta și asta. Nenea Vasea Fleishman mi-a scuipat în ceafă în timpul prestației, iar aici fața mea nu a fost filmată, iar aici a fost lovit saxofonul. Se poate de schimbat cumva acest lucru?". Și așa repetițiile generale se desfășoară de două ori pe zi. Și aceasta în costume de scenă, în machiaj, cu toată această tematică. Cămășile, costumele imediat la curățătorie și înapoi. A doua zi se întîmplă același lucru. Noi de atîtea ori am aruncat aceste buchete de flori și ele dispăreau imediat. Fetele le aruncau. Fata care făcea buchetele pentru noi și-a deschis propria afacere în Ucraina de livrare de flori moldovenilor. Așa că practica este o chestie serioasă. Uneori repeți, repeți și deja obosești de toate astea, cît se poate. Nu, acolo nu există așa ceva. Tu repeți la maxim, ești ca un arc încordat – ptiu! și înainte!

- Cine v-a ajutat în perioada pregătirii pentru Eurovision?

Serghei Stepanov: Fundația Iubesc Moldova a lui Igor Nicolaevici (Dodon-n.red.), îi mulțumim foarte mult! Nu ascundem acest lucru. El a alocat 40 de mii de euro, iar restul banilor i-au adăugat producătorii noștri. Aceasta este o informație deschisă. Banii au fost alocați din Fundația Iubesc Moldova.

- Ce v-a oferit succesul la Eurovision?

Sergei Ialovițki: Aceasta nu este o rampă de lansare, aceasta este o ușă larg deschisă prin care intri direct în această lume mare a concertelor în alte țări. Noi și acum organizăm concerte, călătorim. În afară de concertele Eurovision, care au loc în fiecare an în diferite țări, acesta este un pas mare pentru un artist.

Serghei Stepanov: Da, aceasta este o platformă uriașă care îți oferă posibilitatea să fii văzut. Acum, zilnic sînt lansate foarte multe cîntece. Pentru a te simți cumva bine în această mare, trebuie să ieși uneori la suprafață și să iei o gură de aer. Pentru noi această gură de aer și șansa de a fi văzuți este Eurovision, pentru că în țara noastră există doar o astfel de oportunitate. Toți cei care au participat cîndva la Eurovision Song Contest sau au participat la selecțiile naționale devin automat artiști celebri. Iar pentru un artist este foarte important să fie cunoscut.

- Care sînt planurile de viitor?

Sergei Ialovițki: În prezent sîntem în proces de lansare a fiecărui single. Pentru că atunci cînd este lansat un single, trebuie să treacă un timp oarecare pentru a lansa melodia. De aceea, veți primi în curînd noutăți de la noi.

Serghei Stepanov: Da. În ciuda faptului că, din punct de vedere al cîștigurilor, nu a fost cel mai favorabil an, dar din punct de vedere al timpului liber și al unui fel de "explozie" creativă, să o numim așa, a fost foarte productiv. În fiecare single pe care îl lansăm, investim anumite mijloace, bani, efort și timp.

- Veți bucura fanii cu un videoclip la piesa Cosa Nostra?

Sergei Ialovițki: Chiar acum ne gîndim la scenariului clipului acestei melodii și nu ne vine nici o idee. Am vrut să facem niște excursii în Moldova, am vrut să facem alte lucruri. Poate cineva va veni cu idei interesante, propuneri pentru videoclip. Putem discuta toate momentele, scenariul. Poate va apărea vreun super-scenarist care ne va scrie un scenariu bun. Acum ne gîndim ce ar trebui să filmăm pentru această melodie.

Serghei Stepanov: Și, în principiu, nu trebuie să uităm că aceasta este o plăcere scumpă. Noi avem cîteva compoziții la care vom filma cu siguranță videoclipuri, pentru că în această muzică este nevoie de video. Adică, omul percepe acum totul vizual. Așa cum, în principiu, era întotdeauna, dar astăzi totul are loc foarte repede. Dacă va apărea vreo idee, cel mai important, interesantă, care nu se repetă, atunci, da, desigur. Noi vrem ceva proaspăt, interesant.

- Cel mai mare vis...

Sergei Ialovițki: Mi se pare foarte simplu: Ca muzica noastră să fie ascultată în întreaga lume și să placă tuturor.

Serghei Stepanov: Da, și încă cîteva statuete Grammy n-ar strica. Dar așa, ca să fie comod să ne plimbăm prin oraș.

Sergei Ialovițki: Una avem deja. În capul meu... Mi-o imaginez.

Serghei Stepanov: Nu, dar în general am dori să trăim în prosperitate, să călătorim mult, familia să fie sănătoasă. Ne-am dori să avem ocazia să ne realizăm ideile și să primim un feedback plăcut de la realizarea lor. Vreau să fim sănătoși. Visăm să ne cunoască cît mai mulți oameni și să ne iubească și mai mulți.

Sergei Ialovițki: Și aș vrea să existe puțin mai multă bunătate în lume. Pentru că acum toți au devenit cam răutăcioși. Și ne-am dori mai multă bunătate.

Serghei Stepanov: În general, încercăm să fim sinceri, așa cum sîntem. Nu ne dăm mari și tari. Sîntem simpli, la fel ca toți. Undeva facem greșeli, undeva avem norococ, undeva avem ghinion. La fel ca toată lumea. Doar că, prin natura activității noastre, nu arătăm anumite momente pe care fiecare persoană le are din plin. De ce să vadă ei toate acestea. Iar visele – ele au particularitatea a se împlini. Ale noastre se împlinesc o dată la șapte ani. Așa că...

- Moldova este...

Sergei Ialovițki: Patria!

Serghei Stepanov: Este casa, familia..

- Casa este...

Sergei Ialovițki: Familia.

Serghei Stepanov: Căldură și confort

- Muzica este...

Sergei Ialovițki: Dragoste.

Serghei Stepanov: Este dragoste, este munca pe care o iubim și ceea ce ne reușește.

- SuperStar este...

Sergei Ialovițki: așa și așa…

Serghei Stepanov: Michael Jackson, Beyonce...

- Viitorul este...

Sergei Ialovițki: O întrebare grea...Sper că viitorul este dragoste, din nou, pentru că vreau ca în lume fiecare să se uite altfel unul la altul, să devină mai bun cu aproapele său.

Serghei Stepanov: Viitorul este foarte iluzoriu, băieți. Trecutul nu există, viitorul este iluzoriu, există doar prezent. Dar să sperăm la mai bine, așa cum, în principiu, a fost lăsat de univers, de Dumnezeu și toți oamenii buni.

SunStroke Project este...

Sergei Ialovițki: Este vibe, este prietenie, este dispoziție excelentă.

Serghei Stepanov: Este mîndria țării, Cavalerii Ordinului de Onoare și băieții foarte modești, care sînt întotdeauna bucuroși să facă pentru voi ceva interesant în muzică.

Cuvinte cheie:

Sunstroke Project , muzica , interviu

Localităţile Moldovei şi diasporei

Horeşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1617
Populația:
904 locuitori

Horeşti este un sat şi comună din raionul Făleşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Unteni, Horeşti și Lucăceni. Localitatea se află la distanța de 21 km de orașul Fălești și la 147 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 904 oameni. Satul Horeşti a fost menționat documentar în anul 1617.

Citeşte mai departe