Arată noutățile începînd cu...
Mergi spre compartimentul: Diaspora moldovenească

eye 1004 Vizualizări

A revenit acasă pentru a-și vedea visul realizat


Comanda Noi.md a ajuns în satul Răzeni, raionul Ialoveni, aici unde luptătorul K1 de performanță Victor Cotorobai a deschis prima școală de arte marțiale din localitate.

Ce greutăți a întîmpinat el pînă și-a văzut visul relizat, cine poate să pășească pragul acestei școli, dar și de ce nu-și mai vede viața departe de casă, vedeți în ediția de astăzi.

În continuare, puteți vedea varianta scrisă a interviului:

- Victor, te salut și îți mulțumesc că ne-ai primit în incinta școlii de arte marțiale, pe care chiar tu ai deschis-o chiar tu în localitatea ta de baștină. Vreau să ne povestești despre acest mare vis al tău. Cum a devenit el realitate? La ce greutăți ai fost tu supus ca astăzi să te bucuri de ceea ce ți-ai dorit de multă vreme?

- Salut! Bine ați venit! Acest vis a fost de mic copil. De multe ori mă uitam la antrenorul meu cum antrena copiii, cum se purta el, felul cum discuta, cum se comporta. Am fost entuziasmat și aveam dorința ca să devin și eu un antrenor, să am discipolii mei, de a vedea cum copiii cresc de la zero încă de mic. Primul meu antrenor a fost Oleg Ciornîi, am început cu taekwondo. Și de atunci în sufletul meu a apărut o scînteie ca să practic sportul, să am un mod de viață mai sănătos, cu perspective.

- E demenționat faptul că tu ai lucrat o bună perioadă de timp peste hotare, în domeniul construcțiilor. Din ce motive te-ai dus acolo?

- Da, după ce am terminat studiile în R. Moldova, am fost nevoit ca fiecare al doilea sau al treilea cetățean să plec peste hotare, din cauza necesităților, banilor, problemelor din țară. Am început cu Rusia, acolo am început să lucrez în domeniul construcțiilor, aveam puțină practică în domeniu, studiind la colegiul de construcții, și m-am dezvoltat în acest domeniu. Acolo mai făceam sport. După Rusia, au urmat și alte țări europene – Germania, Italia, Franța, Anglia și am revenit acasă, pe plaiul nostru frumos și mic.

- Ai reușit să practici și sportul acolo, nu l-ai lăsat deoparte?

- Nimic nu se face ușor. Trebuie să facem sacrificii pentru ceea ce ne dorim mai mult.

- Ce greutăți ai întîmpinat peste hotare?

- Primele impresii sînt bune – o țară nouă, tradiții noi, oameni noi, cultură nouă. După o jumătate de an sau chiar un an sau doi, apare dorința de a-ți vedea familia, părinții, prietenii. Atunci îți dorești din ce în ce mai mult să revii acasă, în țara în care te-ai născut, ai crescut. Peste tot sînt probleme, și la noi, și acolo, dar trebuie să trecem peste toate și să mergem înainte. Fiecare început are și un sfîrșit.

-Îți amintești de ziua în care ai luat hotărîrea de a reveni în R. Moldova?

-Da! Chiar am avut o luptă în Anglia și faptul că luptam sub egida unui club englez, nu mi s-a permis să ridic flagul R. Moldova, lucru ce m-a durut foarte mult. Nu am avut șansa să îmbrac tricolorul sau șorții cu tricolor și atunci am hotărît să las tot și să plec acasă. Am revenit în țară, am stat puțin și pentru că nu-mi ajungeau bani ca să deschid o școală de arte marțiale, am fost nevoit să plec iarăși peste hotare, în Germania. Am revenit apoi în țară și cu ajutorul părinților, surorii mele, care la fel este peste hotare, încurajîndu-mă și susținîndu-mă chiar financiar, am revenit, am pornit spre noi orizonturi și am deschis această mică școală și mergem spre oportunități mult mai mari.

- Iată visul tău a devenit realitate – ai deschis prima școală de arte marțiale din localitatea ta de baștină. Ce așteptări ai de la cei care îți vor păși pragul școlii?

- Cel mai mult îmi doresc să am discipoli educați, să mă mîndresc cu ei, iar în al doilea rînd mi-aș dori să devină campioni nu doar internaționali, dar și mondiali.

- Cine anume poate veni la antrenamentele tale?

- La moment, vin copiii de la șase an în sus.

- Ce spun oamenii din localitate? Te laudă? Au reușit să vină să îți ureze succes?

- Da, au fost oameni la deschidere, oameni care m-au felicitat și pe internet, m-au telefonat. Sînt buuroși că copiii lor, dar și unii maturi au șansa de a se antrena și de a duce un mod sănătos de viață.

- Victor, tu te vezi îmbătrînind fericit în R. Moldova?

- Eu nu mă văd îmbătrînind deloc.Mereu o să rămîn tînăr, deoarece voi fi pe lîngă copii și sufletul mereu va fi tînăr.

- După atîția ani petrecuți peste hotare, o să te mai gîndești vreodată să pleci?

- Doar în cantonamente. Nu aș vrea să mai plec peste hotare, deoarece aici e plaiul meu, aici am crescut, aici mă simt acasă, aici permanent ducem dorul de cele mai superbe și delicioase bucate, de pîinea ce caldă, de compotul cel rece din beciul bunicilor și de tot ce e mai frumos – tradiții, obiceiuri.

- La final, aș vrea să te întreb de ce pentru tine „nicăieri nu-i ca acasă”?

- Cel mai mult acasă mă atrage familia, amintirile, gustările noastre tradiționale. Acasă e sufletul, permanent aici lăsăm sufletul și noi doar cu gîndul plecăm peste hotare.

- Îți mulțumesc tare mult pentru această discuție și îți urez succes în tot ceea ce faciși fie ca de pe ușile acestei școli, să iasă adevărați campioni!

- Mulțumesc mult!

În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

Cuvinte cheie:

diaspora , Moldova , Patria

Localităţile Moldovei şi diasporei

Vanţina

Statut:
Sat
Prima atestare:
1680
Populația:
306 locuitori

Vanţina este un sat din cadrul comunei Pîrliţa, raionul Soroca. Localitatea se află la distanța de 10 km de orașul Soroca și la 162 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 306 oameni. Satul Vanțina a fost menționat documentar în anul 1680.

Citeşte mai departe