Arată noutățile începînd cu...
Mergi spre compartimentul: Localitaţile Moldovei și diasporei

eye 1290 Vizualizări

După 12 ani petrecuți în Portugalia, Irina Brașoveanu a luat-o de la zero în R. Moldova


Se întîmplă adesea să ne dăm seama că nicăieri nu-i ca acasă, abia atunci cînd ajungem peste hotare și, fiind măcinați de dor sau confruntîndu-ne cu alte probleme, să ne dorim cu tot dinadinsul să revenim acasă.

În cadrul ediției de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” vă facem cunoștință cu unul dintre copiii Moldovei, care a renunțat la tot ce a avut peste hotare și a revenit acasă, pentru că, spune și el „nicăieri nu-i ca acasă”.

Irina Brașovean își deschide astăzi sufletul și ne povestește despre ceea ce a făcut-o să lase străinătatatea și să o ia de la capăt aici, acasă.

În continuare, puteți vedea varianta scrisă a interviului:

- Irina, te salut și îți mulțumesc tare mult că ai ales să-ți începi ziua alături de noi. Tu ești unul dintre copiii Moldovei care a revenit acasă, după ani buni petrecuți peste hotare. O să vreau să începem cu experiența ta trăită înafara R. Moldova. Cum ai ajuns în Portugalia și cu ce te-ai ocupat timp de 12 ani acolo?

Mulțumesc mult pentru invitație! Eu în Portugalia am ajuns nu întîmplător. Eu am plecat pe la 20-21 de ani, prin 2003, dacă nu greșesc. Am plecat cum pleacă toată lumea. Finalizasem studiile la Colegiul de Arte „Alexandru Plămădeală”. Părinții mei erau împotrivă, pentru că ei își doreau să mă vadă făcînd studii mai departe, însă eu m-am gîndit să plec, dar să revin. Eu inițial am plecat cu ideea să revin, nu m-am gîndit să plec definitiv. Eu prima dată am fost pe Madeira, o insulă a Portugaliei, am trăit acolo șapte ani. Am lucrat chelneriță într-un restaurant, a fost o experiență foarte interesantă, am avut ocazia să comunic cu foarte multă lume. Apoi am decis să merg pe continent, în zona de sud a Portugaliei - Algarve, orașul Albufeira, unde am lucrat în turism. Aici turismul era un pic diferit, acolo am avut curajul să inițiez o mică afacere. Am făcut niște studii în domeniul esteticii și am deschis un salon de frumusețe împreună cu o altă moldoveancă. Nu a fost ceva extraordinar. S-a închiriat un spațiu, s-a adaptat spațiul pentru ceea ce era necesar și lucram. În sezonul de vară, noi lucram cu turiștii, mai luam fetițe care ne ajutau, pentru că se lucra foarte intensiv, iar în sezonul de iarnă, eu reveneam acasă, în țară. În perioada în care veneam și plecam, am făcut facultatea, la ASEM, ca să o am făcută. În timp îmi stabilisem niște scopuri pe care le-am atins, scopuri absolut pămîntești - să îmi iau o casă, o mașină, ceea ce fiecare om își dorește. Cînd am simțit eu că este bine, am revenit în țară. Revenind în țară, am avut marele noroc să mă angajez la o companie internațională, unde continuam să lucrez cu portughezii. Eu nu m-am așteptat să găsesc atît de bune oportunități în R. Moldova. Eu doar am plasat anunțul pe internet, unde scriam abilitățile pe care l e posed, CV-ul meu, inclusiv că vorbesc limba portugheză. Am fost contactată de cel puțin cinci companii. Am mers la interviuri și am ales una din ele la care am lucrat trei ani. Da, în R. Moldova la momentul actual te poți angaja cu un salariu foarte bun. Eu cînd spun RM, mă refer la Chișinău, nu știu care este situația în suburbii sau orașe mai mici, probabil e mai complicat, dar în Chișinău e posibil. Dacă tu ai anumite abilități, se poate de găsit joburi foarte bune.

- Pentru tine nu a fost o problemă revenirea de peste hotare...

- Absolut deloc, pentru că îi am acasă pe părinții mei și sora mea. Noi sîntem o familie adevărată. Pentru mine șederea în Portugalia atîția ani a fost o suferință pentru mine, pentru că eram departe de ai mei. Pentru mine familia este pe primul plan și era important să revin în țară. Îmi aduc aminte cum unul din prietenii mei îmi spunea că „o să mergi prin troleibuz și o să te iriți și o să vii înapoi în Portugalia”. Eu îmi aduc aminte prima zi cînd conduceam spre lucru, era primăvară, copacii erau înfloriți, era probabil aprilie-mai, și mergînd cu mașina am dat peste o gaură. Eu eram atît de fericită. Eu și găurile de pe drum le iubeam. Oamenii plecați o să mă înțeleagă. Eu niciodată nu am regretat revenirea mea în țară. Eu consider că la noi se pot face lucruri frumoase. Greu, evident, dar nimeni nu spune că peste hotare este mai ușor. Acolo este la fel de greu, mai ales că tu nu ești de-al lor. Trebuie să muncești ca peste tot.

- Tu ai reușit să te realizezi acasă, într-un timp relativ scurt. Ai pus pe picioare și o mică afacere.

- Eu nu pot spune că afacerea mea este chiar pe picioare. Eu am început două proiecte concomitent, cel mai important este al doilea copil, care nu demult a făcut doi ani, și afacerea mea. Este foarte greu, eu nu m-am gîndit că să fii mamă și femeie de afaceri e atît de complicat, dar ele cumva se mișcau amîndouă. Probabil voi începe cu pași mai rapizi cînd copilul va merge la grădiniță. Părerea mea este că în RM mamele stau prea mult acasă. Concediul de maternitate de trei ani, comparativ cu Portugalia, unde este de patru luni, este exagerat de mult. O femeie poate degrada din punct de vedere profesional, stînd atîta timp acasă. Dar avem și noi opțiuni - creșe, acolo unde copiii pot merge mai devreme. După trei ani lucrați în compania în care am activat, mi-am luat inima-n dinți și am inițiat o afacere, care, practic, continuă profesia pe care am învățat-o la colegiu - designer vestimentar. Nu sunt specialist în croitorie, dar deja învăț, pentru că începînd să mă confrunt cu problema că oameni calificați sînt foarte greu de găsit, eu am hotărît să învăț. Eu la moment fac cursuri de croitorie. Nu o să cos, dar vreau să știu ce să cer de la angajații mei.

- Fiind revenita acasă, te mai gîndești să te întorci înapoi în Portugalia sau să te muți într-o altă țară?

- Eu mi-am luat din Portugalia tot ce am putut să iau. Eu sînt cetățean al Portugaliei și în orice moment m-aș putea întoarce. Să o iau de la zero, pentru mine nu este o frică. Eu am făcut acest lucru deja de două ori: o dată cînd am plecat în Portugalia și a doua oară cînd am revenit acasă. Cu tooate că e foarte simplu să o iei de la capăt la 25 de ani, dar e mai complicat la 45-50 de ani. Dar eu am depășit această frică și eu pot să mă duc în orice colț al lumii și să o iau de la zero. Eu nu cred că o să mai revin. În vacanță, da, sigur. Aș putea să-mi iau acolo un mic apartament și cînd voi fi la pensie să merg să stau pe malul oceanului în Portugalia. Dar să revin, nu cred. Totuși, noi construim ceva acasă, începem să prindem rădăcini aici și nu cred că are sens să plec.

-Trăim, din păcate, vremuri un pic mai complicate și mulți afirmă că, totuși, peste hotare s-ar simți mai bine, ar fi în siguranță, ar cîștiga mai bine. Tu, avînd deja experiența traiului peste hotare, de ce crezi că unii moldoveni aleg să-și părăsească țara?

- Cei care spun că li se pare că acolo e mai bine, sînt cei care nu au fost niciodată. Eu nu afirm că nu este mai bine. Oamenii acolo simt mai multă siguranță. Tu știi că mergi la muncă, primești salariu, ești cumva asigurat. Cînd am emigrat eu, era diferit, puteai să pui un ban deoparte. Oamenilor care emigrează la moment le ajung bani doar ca să trăiască, să strîngi bani este foarte complicat.

- În opinia ta, R. Moldova are viitor?

Are, dar cum spunea soțul meu, nu știu de care. Eu cred că prin multă muncă și oameni tineri, trebuie să vină oameni tineri, totuși, cu o altă mentalitate, cu alte idei, cu alte valori, da, R. Moldova va avea viitor și generațiile care vin se simte că sînt un pic altfel.

- Pentru tine ce înseamnă „acasă”?

- Pentru mine acasă este acolo unde este familia mea.

- Și de ce pentru tine „nicăieri nu-i ca acasă”?

- Înafară de familie, nu știu... Mîncarea noastră. Cînd stau un an sau doi peste hotare și cînd vii la noi și mănînce o roșie sau un castravete, asta e wow! Mama mea și acum îmi spune că atunci cînd mergem la prietenii noștri în Italia să le ducem castraveți, pentru că tu cînd deschizi pachetul cu castraveți casa se umple de aromă și asta o simt oamenii care nu mănîncă castraveți de-ai noștri doi sau trei ani. La noi fructele și mîncarea au alt gust.

- Îți mulțumesc tare mult pentru această discuție și îți urez succese mari în tot ceea ce-ți propui să faci și doar clipe minunate alături de familia ta!

- Mulțumesc! La fel!

Vă reamintim, în cazul în care doriți și voi să deveniți eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email intreaba@noi.md sau pe rețelele de socializare, iar noi cu mare drag vom veni ca să aflăm motivele pentru care vă simțiți cel mai bine aici, în R. Moldova. Mulțumim pentru găzduire rețelei de cafenele Tucano.

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

Cuvinte cheie:

diaspora

Localităţile Moldovei şi diasporei

Ivanovca

Statut:
Sat
Prima atestare:
1909
Populația:
187 locuitori

Ivanovca este un sat din cadrul comunei Iserlia, raionul Basarabeasca. Localitatea se află la distanța de 28 km de orașul Basarabeasca și la 69 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 187 de oameni. Satul Ivanovca a fost întemeiat în anul 1909.

Citeşte mai departe