Arată noutățile începînd cu...
Mergi spre compartimentul: Cultura

eye 14747 Vizualizări

Tradițiile mozaicului dispărute în Moldova (Foto)


Maestru Emerit al Artelor din RSSM Mihail Burea aparține generației de artiști ale căror lucrări datează cu mijlocul anilor cincizeci.

El face parte dintr-o pleiadă de maeștri, a căror experiență de viață a fost puternic influențată de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Operele sale au fost şi sînt expuse la expoziții republicane și unionale. Acestea au fost demonstrate în mod repetat în multe orașe ale țării noastre, precum și în: Bulgaria, RDG, Mongolia, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria, Japonia și alte țări.

Mihail Burea s-a născut în anul 1924 în orașul Lozovaia, regiunea Harkov. A rămas orfan la o vîrstă fragedă, fiind crescut în familia mare și prietenoasă a Casei de Copii. Aici şi-a descoperit pasiunea pentru desen. Cînd a început Marele Război pentru Apărarea Patriei, a lucrat la lucrări defensive și apoi a plecat pe front. A cunoscut greul încercărilor militare şi amărăciunea pierderilor în război.

La sfîrșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 sînt construite multe case de locuit și administrative în orașele, centrele raionale și satele din Moldova. Cerințele estetice faţă de construcții cresc. Toate acestea au avut un efect pozitiv asupra dezvoltării artei monumentale în republică, în noile cartiere erau create compoziții sculpturale și panouri.

Panoul "Moldova ospitalieră" (1969)


Legendă despre Chişinău (variantă a schiţei)


În anul 1962 Mihail Burea, Vladislav Obuh, arhitectul Valentin Mednec, pentru prima dată în republică, au realizat proiectul arhitectural-artistic complex al Casei de Cultură din satul Ciocîlteni, raionul Orhei. În anul următor, 1963, au terminat decorul Vamei Leușeni și a Palatului Culturii Municipiului Bender «Tkacenko».

După cum a subliniat în mod corect istoricul de artă D. Goliţov "... în decorarea complexă a Palatului Culturii de la Bender: utilizarea convenționalului, e dictată de material și proprietățile decorative ale acestuia. Pentru decorarea rizelor clădirii este caracteristică unitatea structurii culorii mozaicului din ceramică cu textură din cotileţ și cu gradarea ușoară a umbrelor şi luminii reliefului, în interacțiune cu arhitectura".

O contribuție semnificativă la dezvoltarea artei monumentale moldovenești a reprezentat-o mozaicul de la Autogara Bender. În interior erau amplasate compoziții, care dezvăluiau istoria orașului din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre (în dreapta compoziția "Benderul vechi", în stînga - "Oraşul nou", iar de-a lungul axei principalei intrări - "Piața Roșie").

Poporul moldovean cinsteşte cu sfinţenie memoria soldaților Armatei Sovietice, care și-au dat viața pentru onoarea și independența Patriei noastre. În republică sînt construite numeroase monumente, care glorifică faptele nemuritoare ale poporului nostru în lupta împotriva invadatorilor fasciști germani. Un astfel de monument "Eroii nu mor" (1968) a fost construit în orașul Leova.

În centrul monumentului se află un panou de mozaic, pe care sînt reprezentaţi soldați, care stau umăr la umăr. Ei reprezintă poporul sovietic, care s-a ridicat pentru apărarea Patriei. În prim plan, o femeie în genunchi, care susține un soldat rănit mortal, acesta fiind principalul nod semantic și emoțional al compoziției. Chipul femeii îndurerate are o semnificaţie foarte amplă: ea reprezentînd şi Patria, care-şi deplînge fiii săi, și mama care este îndurerată de moartea copiilor, fiind totodată şi simbolul generalizat al durerii poporului și al nemuririi vieții.

În anii 1970-1975 Mihail Burea a creat o serie de lucrări interesante în domeniul artei monumentale: este vorba despre mozaicurile "Moldova" (1971, Rîbniţa)

"Să fie mereu soare!" (1972, Glodeni)

«Legenda despre Chişinău» (1973, Chişinău)


Pe fațada principală a Palatului Republican al Sindicatelor din Chișinău a fost realizat un mozaic de proporţii "Arta". Este reuşită culoarea lucrării. Cu gust rafinat, este îmbinată gama roșu-negru-auriu a modelului, fiind intercalată cu flori galbene, gri și albe, care aminteşte de un covor vechi moldovenesc. Deşi autorul a fost nevoit să "ajusteze" panoul la volumul arhitectural existent, acesta a intrat organic în ansamblul Palatului și a devenit un element decorativ central al zonei rezidențiale Rîșcani.

În ajunul celei de-a 50-a aniversări a revoltei în orașul Bender de pe Nistru a fost dezvelit monumentul în cinstea luptătorilor pentru Puterea Sovietică, realizat de M. Burea în colaborare cu arhitectul V. Mednec. Instalat pe malul rîului, acesta s-a înscris organic în ansamblul arhitectural al orașului. Figurile luptătorilor sînt rezolvate simplu și convingător. Urmărind scopuri concrete, bazîndu-se pe fapte istorice, artistul subliniază la cei răzvrătiţi asemenea trăsături, precum: voința, determinarea și încrederea nezdruncinată în victorie. În mozaic a fost folosit granitul de Jitomir de nuanțe roșii, care înnobilează structura compozițională de culoare a lucrării, oferindu-i integritate picturală, ușor de perceput de la distanțe mari.

«Peisajele capitalei nu şi-au pierdut complet spiritul erei sovietice și trebuie să păstrăm neapărat această bucată din trecutul nostru! Într-adevăr în picturile de mozaic sînt reflectate nu atît valorile comuniste, cît simțurile umane simple. Din păcate, astăzi tradițiile mozaicului din Moldova sînt practic pierdute. Nu există materiale, dar nici unul dintre pictorii acestei generații, din păcate, nu poate măcar să repete așa ceva, nu că să creeze.

Grigore Bosenco

În imagine: panoul de pe fațada fostului Palat de Cultură al Combinatului „Pielart" (Искож), actualmente – Centrul „Mazda". Autor – Pavel Obuh.


Cuvinte cheie:

cultura , personalitati

Localităţile Moldovei şi diasporei

Rediul de Jos

Statut:
Sat
Prima atestare:
1552
Populația:
271 locuitori

Rediul de Jos este un sat din cadrul comunei Albineţul Vechi, raionul Făleşti. Localitatea se află la distanța de 10 km de orașul Fălești și la 136 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 271 de oameni. Satul Rediul de Jos a fost menționat documentar în anul 1552.

Citeşte mai departe