Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul
Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!

Localităţile Moldovei şi diasporei

Caracuşenii Vechi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1575
Populația:
4198 locuitori

Caracuşenii Vechi este un sat şi comună din raionul Briceni. Caracuşenii Vechi este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Caracuşenii Vechi este aşezat pe malul drept al pîrîului Lopatnic, situat la 15 km sud-est de staţia de cale ferată Lipcani, la 40 km nord-vest de Edineţ şi la 227 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 4198 de oameni. Prima atestare a satului Caracuşenii Vechi, cu numele Carapuşceni din ţinutul Hotin,  datează din mai 1575. 

Citeşte mai departe