Sălbaticul şi călătoriul

În adâncul unei stânce,
În deşertele pustii,
Un sălbatic ş-ai săi fii
Au pus mursa lor să mânce;
Cu femeia-n giur şădeau
Peste-o piatră,
Lângă vatră,
Şi copiii lor sorbeau.
N-avea şervet, nici cuţit,
Dar bun foarte apetit.

De fortună ca să scape,
Un nemernic călători,
Răzbătut de a ploaiei ape,
Au intrat în groapa lor.
Sălbaticu-n sărăcie,
Fiind plin de omenie,
Deşi nu l-au aşteptat,
La ospăţ l-au îndemnat.

Oaspele, înflămânzit,
Să aştepte n-au voit
De două ori ca să-l învite,
Dar dintăi din a sa gură
Peste degete-amorţite
Boare suflă de căldură;
Apoi în aceea zamă,
Fiind caldă, suflă iară.
Sălbaticul mult se miară,
Zice: Asta cum să cheamă?

Una zama-mi răcoreşte,
Alta mâna-mi încălzeşte.
Di-i aşa, oaspelui zice,
Poţi să mergi de-acum de-aice!
Zău! drept mă va feri
Cu un om a locui
Carele din a sa gură
Când frig suflă, când căldură.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Alexandrovca

Statut:
Sat
Prima atestare:
1895
Populația:
453 locuitori

Alexandrovca este un sat din cadrul comunei Trifăneşti, raionul Floreşti. Satul este situat pe malul stîng al rîului Căinari, la distanța de 20 km de oraşul Floreşti și la 129 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 453 de oameni. Satul Alexandrovca a fost înființat în anul 1895.

Citeşte mai departe