string(7) "library" string(8) "document"
940
1401
1832
1310
80
1307
1466
1391
1467
1410
1822
87
1812

Toma Alimoş

Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Pleşuvului,
În mijlocul
Cîmpului
La puţul
Porumbului,
Pe cîmpia verde, -ntinsă,
Şi de cetine cuprinsă,
Sade Toma Alimoş,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Şi viteaz cum n-a mai stat.
Sade Toma tolănit
Şi cu murgul priponit
În pripoane de argint,
Şi mănîncă frumuşel,
Şi bea vin din burduşel,
Şi grăieşte în ăst fel:
- Închinar-aş, şi n-am cui!
Închinar-aş murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul viţa mută,
Mă priveşte şi m-ascultă,
N-are gura sa-mi răspundă!
Închinar-aş armelor,
Armelor drăguţelor,
Armelor surorilor,
Dar şi ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Închinar-oi codrilor,
Ulmilor
Şi fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sînt mie frăţiori,
De poteri ascunzători;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or învăli,
Cu freamătul m-or jeli!
Şi cum sta
De închina
Codrul se cutremura,
Ulmi şi brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o răcorea,
Mîna
De i-o săruta;
Armele din teci ieşea,
Murguleţu-i rincheza.
Pîna vorba-şi isprăvea,
Burduşelul
Ridica,
Vinişorul
Ca gusta
Şi-n picioare se scula.
Ochii-şi negri d-arunca,
Peste cîmpuri se uita
Şi departe ce-mi zarea?
Ca-mi venea, mare, venea
Stăpînul
Moşiilor
Şi domnul cîmpiilor,
Manea, slutul
Şi urîtul;
Manea, grosul
Ş-arţăgosul;
Venea, mare, ca vîntul,
Ca vîntul şi ca gîndul,
Cu parul lăsat în vînt,
Cu măciuca de pamînt.
Pin' la Toma cînd sosea,
Din guriţa mi-i grăia:
- Bună ziua, verişcane!
- Mulţumescu-ţi, frate Mane!
- D-ale, Tomo Alimos,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat,
Pe la mine ce-ai cătat?
Copile,
Mi-ai înşelat,
Florile
Mi le-ai călcat,
Apele mi-ai turburat,
Livezi
Verzi
Mi-ai încurcat,
Păduri
Mari
Mi-ai dărîmat.
Ia sa-mi dai tu mie seama,
Ia sa-mi dai pe murgul vama!
Toma, mare, d-auzea,
Din guriţă-i cuvînta:
- Cei văzut
Om mai vedea,
Ce-am făcut
Om judeca;
Pîn-atuncea, măi fîrtate,
Da-ţi mînia la o parte
Şi bea ici pe jumătate,
Ca să ne facem dreptate!
Toma, pin' să isprăvească,
Ii da plosca haiduceasca
Pe jumate s-o golească,
Mînia s-o potolească,
Ca c-un frate să vorbească.
Manea stînga
Şi-ntindea
Să ia plosca
Şi să bea,
Iar cu drepta
Ce-mi făcea?
Paloş mic că răsucea,
Pîntecele
I-atingea,
Maţele
I le vărsa
Şi pe cal încălica,
Şi fugea, nene, fugea,
Vitejia
Cu fuga!
Foicica de rogoz,
Săvai, Toma Alimoţ,
Haiduc din Ţara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Şi vitez cum n-a mai stat,
Cumpătul ca nu-şi pierdea.
Mîna
La rana
Punea
Şi din gura cuvînta:
- D-alelei, fecior de lele
Şi viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ca n-am dat vama,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama!
Vreme multă nu pierdea,
Maţele ca-şi aduna,
Cu brîu lat se încingea,
Mijlocelul ca-şi strîngea
Şi la murgul se ducea,
Şi pe murg Încălica,
Iar din gura mi-i grăia:
- Murgule, murguţul meu,
Dat-mi-te-a taică-tău
Ca sa-mi fii de ajutor
La nevoie şi la zor,
Să te-ntreci cu şoimii-n zbor
Pîn-o fi ca să nu mor.
Tinerel ca m-ai slujit,
Dar ş-acuma, îmbătrînit,
Să te-ntreci la bătrîneţe
Cît puteai la tinereţe.
Azi te jur pe Dumnezeu
Sa mă porţi ca gîndul meu
Şi s-ajungi p-al cîine rău,
Ca mi-a răpus zilele,
Zilele, ca cîinele,
Pentru tine murgule!
Pîna Toma se găteşte,
Murgul coama-şi netezeşte
Şi din gura mi-i grăieşte:
- Lasă şeaua, sai pe mine,
Şi de coamă ţin-te bine,
Ca s-arat la batrîneţe
Ce-am plătit la tinereţe!
Pîna Toma se ţinea,
Murgul, mare, şi zbura;
Şi zbura tocmai ca vîntul,
Fară s-atinga pămîntul.
Cît o clipa de zbura,
Mult pe Manea-l întrecea,
Iara Toma, de-l vedea,
Îndărat se întorcea
Şi din fugă-i cuvînta:
- Maneo, Maneo, fiară rea,
Vitejia ţi-e fuga,
Că, de m-ai junghiat hoţeşte,
Mi-ai fugit şi mişeleşte.
Ia mai stai ca sa-ţi vorbesc
Pagubele sa-ţi plătesc,
Pagubele
Cu tăişul,
Faptele
Cu ascuţişul!
Bine vorba nu sfîrşea,
Murguleţu-şi repezea
Şi cu sete mi-l lovea;
Capu-n pulbere-i cădea,
Iar cu trupul sus, pe şea,
Calu-n lume se ducea.
Foicica micşunea,
Vreme multa nu trecea
Şi pe Toma-l ajungea
Moarte neagră, moarte grea.
De pe cal descalică,
Ochiul
Se-mpăienjenea,
Capul
I se învîrtea
Şi-n des codru se pleca,
Iar din gura ce-mi grăia?
- D-alelei, murguţule,
D-alelei drăguţule,
Ce-am gîndit
Am izbîndit,
Dar şi ceasul mi-a sosit.
Sapa-mi groapa din picior
Şi-mi aşterne fînisor,
Iar la cap şi la picioare
Pune-mi, pune-mi cîte-o floare:
La cap, floare
De bujor,
Sa mi-o ia mîndra cu dor,
La picioare,
Busuioc,
Sa mă plîngă mai cu foc.
Apoi, mare, să te duci,
Drumu-n codri să apuci
Pin' la paltinii trăzniţi,
Unde-s fraţii poposiţi.
Nimeni frîul să nu-ţi puie,
Nici pe tine să se suie,
Far' d-un tînar sprîncenat
Şi cu semne de vărsat,
Cu par lung şi gălbior,
Care-mi este frăţior,
Frăţior de vitejie,
Tovarăş de haiducie.
Numai el frîul sa-ţi puie
Şi pe tine să se suie;
Tu sa-l porţi şi pe el bine,
Cum m-ai purtat şi pe mine!
Bine vorba nu sfîrşea,
Sufleţelul ca-şi dedea:
Codrul se cutremura,
Ulmi şi brazi
Se cletina
Fagi şi paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o răcorea,
Mîna
De i-o săruta,
Şi cu freamăt îl plîngea.
Murgul jalnic rîncheza,
Cu copita că-mi sapa,
Groapa mica ca-i făcea,
Finisor îi aşternea,
Floricele ca-i sădea,
Cu trei lacrimi le stropea,
Drumu-n codri c-apuca
Şi mergea, mare, mergea
Pîn' la paltinii trăzniţi,
La voinicii poposiţi.