Filtru pe categorii

Bobuleşti, raionul Floreşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1618
Populația:
831 locuitori

Bobuleşti este un sat din cadrul comunei Gura Camencii, raionul Floreşti, are o suprafaţă de circa 0.48 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 3.40 km. Este situat pe malul stîng al rîului Răut, la 5 km de orașul Floreşti şi la 125 km de Chișinău.

Prognoza meteo Luni, 17 mai, 2021
Perioadă Prognoză Temperatura Precipitaţii
1:00–6:00 14°C 0 mm
Vînt: SE Adiere ușoară, 1.6 m/s
6:00–12:00 13°C 0 mm
Vînt: NV Adiere ușoară, 0.7 m/s
12:00–18:00 20°C 3.8 mm
Vînt: V Adiere ușoară, 1.5 m/s
18:00–0:00 18°C 0.2 mm
Vînt: ENE Adiere ușoară, 0.6 m/s
Citește noutățile

Cuprins

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 831 de oameni, dintre care 47.89% - bărbaţi și 52.11% - femei. Structura etnică a populaţiei arată astfel: 98.80% - moldoveni, 0.72% - ucraineni, 0.12% - ruşi, 0.12% - bulgari, 0.24% - alte etnii.

[în sus]Istoria localitații

Satul Bobulești este atestat documentar la 28 martie 1618. Există mai multe legende despre provenienţa denumirii satului. O legendă susţine că satul a fost fondat de către un boier, pe nume Gheorghiţă,  pe la sfîrșitul secolului XVI - începutul secolului XVII şi a fost denumit astfel fiindcă era aşezat pe un deal rotund ce amintea configuraţia unui bob. De aici şi denumirea de Bobuleşti. Cea de-a doua legendă relatează că demult aici a poposit, fiind atras de peisajul pitoresc, de malurile abrupte ale Răutului, un boier, care căuta un loc potrivit pentru a construi o moară de apă. Locul era bun, însă lipseau oamenii, care ar fi putut înfăptui lucrările de construcţie. Şi boierul a prins să-i momească pe potenţialii lucrători cu bogăţia de peşte, care umplea pe atunci Răutul. „Voi aveţi mămăligă, le zicea boierul, dar n-aveţi peşte la ea. Eu vi-l dau fără bani, veniţi şi luaţi cît vreţi. Mărunt, dar gustos: baboieşi i se zice”. Şi au venit oamenii. Şi au construit moara. Şi şi-au făcut locaşuri în preajmă, numind vatra mai întîi Baboieş, apoi Bobuieş, Bobuleş, pînă au ajuns să-i zică Bobuleşti.

În 1862 în sat a fost deschisă o şcoală elementară. La 1870 în sat erau 45 de gospodării cu 224 de locuitori. Peste cinci ani numărul populaţiei sporise pînă la 310 locuitori.

[în sus]Monumente istorice

În apropierea satului Bobuleşti specialiştii au descoperit o staţiune cu o vechime de 30-70 mii de ani, alta cu o vechime de 40-70 mii de ani şi 5 staţiuni umane cu o vechime de 10 -40 mii de ani. În 1954 arheologul V. Marchevici a descoperit între satele Gura Camencii şi Bobuleşti staţiunea arheologică "Bobuleşti-VI", care, mai apoi, în 1960, a fost cercetată de către A. Cernîş şi, în 1967, de către N. Chetraru.

Staţiunea, după cum s-a constatat, aparţine perioadei timpurii a paleoliticului tîrziu. Pe locurile unde se aflau cîndva aceste staţiuni se descoperă obiecte de cremene, oase pietrificate, cărbune de lemn şi alte obiecte străvechi. La două din ele, inclusiv la cea deja menţionată, specialiştii au efectuat săpături arheologice şi au stabilit istoria şi ocupaţiile celor mai vechi locuitori de pe teritoriul Moldovei.

[în sus]Sfera socială

În sat funcţionează o şcoală primară, o grădiniţă de copii, o bibliotecă, un punct medical, un magazin mixt (mărfuri industriale, alimentare şi de uz casnic), două baruri private, o moară, o carieră de piatră.

În 1993 a fost terminată construcţia bisericii, care fusese începută încă în 1890.

Din 1995 la Bobuleşti are loc Festivalul folcloric (devenit internaţional) "Eugenia Chetraru", în memoria regretatei folcloriste.

Comentarii

 (0)

Localităţile Moldovei şi diasporei

Albineţul Vechi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1649
Populația:
2183 locuitori

Albineţul Vechi este un sat şi comună din raionul Făleşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Rediul de Sus, Rediul de Jos, Albineţul Vechi și Albineţul Nou. Localitatea se află la distanța de 5 km de orașul Fălești și la 131 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 2183 de oameni. Satul Albineţul Vechi a fost menționat documentar în anul 1649.

Citeşte mai departe