14 april 2021, 17:00 Kaleidoscope 2774

Milenii și șaizeci de ani - în lumină albastră

Presimțirea spațiului... În urmă cu șaizeci de ani, în imensitatea sa, depășind gravitatea pămîntului a ieșit primul mesager al Pămîntului, omul sovietic Iurie Alexeevici Gagarin.

Prin zborul său legendar pe corabia spațială cu numele simbolic "Vostok", el a transformat această presimțire într-o realitate vie, care a împlinit acum 60 de ani.

Iar după primul zbor în spațiu, cuvintele melodiei compuse mai tîrziu au căpătat un înțeles total diferit: "Sîntem copiii Galaxiei, dar cel mai important, sîntem COPIII TĂI, dragă Pămînt!". Pe fundalul confuziei actuale cu coronavirusul, ziua, sau mai bine zis data, de 12 aprilie, este ca o rază de lumină din trecut...

 În memoria mea, această zi a rămas, probabil, cel mai frumos eveniment din copilăria mea de adolescentă. Îmi amintesc foarte bine cum, după mesajul de la radio, împreună cu prietena mea priveam insistent cerul fierbinte al Ashgabatului, în speranța naivă de a vedea ACOLO nava spațială. Cum mai apoi, după ce am ajuns deja la școală în jurul orei unu după-amiaza, la un "careu" improvizat cu puțin timp înainte de începerea lecțiilor, împreună cu profesorii și copiii din primul schimb, ne împărtășeam entuziasmul și încercările de a explica "tehnic" acest eveniment. Copiii erau extrem de mîndri că acesta este cosmonautul NOSTRU…

 Atunci, desigur, nimeni nu bănuia că Iurie Gagarin avea puțin mai mult de cincizeci la sută șanse să rămînă în viață. Despre acest lucru știa numai constructorul-șef Serghei Pavlovici Korolev, al cărui nume a rămas un secret timp de trei decenii. Poate tocmai de aceea, luîndu-și rămas bun de la primul cosmonaut, el a spus: "Întoarce-te în viață!". După cinci minute de zbor, Gagarin a devenit prima persoană care a văzut planeta noastră din spațiu, prima persoană de pe pămînt, care a fost apoi purtată de întreaga lume în brațe...

 Pentru mine, probabil, ca și pentru mulți oameni de "natură sovietică", astfel de călătorii pe valurile memoriei noastre sînt nostalgice. Dar căldura acestei nostalgii este secundară. Dar cel mai important lucru este mîndria pentru capacitățile omului și sacrificiul său dezinteresat.

 Cît mi-aș fi dorit ca pentru tinerii de astăzi astfel de evenimente să devină o ocazie de a reflecta și a evalua, dar a evalua grijuliu, nu cu aroganță. Pentru ca ei, împreună cu noi, săținem minte cine a fost PRIMUL care a stat 108 minute singur cu Cosmosul necunoscut. Și cine, amintindu-și versurile marelui poet rus Mihail Lermontov "... Doarme pămîntul într-o lumină albastră", a numit Pămîntul nostru Planeta albastră.

Liudmila Borisova