string(7) "library" string(8) "document"
1466
1711
1812
1200
1822
1300
1465
1646
1359
1401
1410
1467
940

O, dulce înger blând...

O, dulce înger blând,
Cu ochi uimiţi de mari,
La ce mai reapari
Să-ngreui al meu gând?
Părea că te-am uitat,
Că n-oi mai auzi
Că-mi aminteşti vo zi
Din viaţa mea de sat!

Mai poţi să-ţi aminteşti
Cum noi îmblam disculţi
Şi tu steteai s-asculţi
Duioasele-mi poveşti?
Spuneam cum au îmblat

Frumos fecior de crai
În lume nouă ai
Iubita de-au aflat!

Ca şi când te-ai mira,
Tu ochii mari făceai,
Deşi mă pricepeai
C-o spun în pilda ta;
Ş-apoi când te rugam
Să-mi spui de mă iubeşti
Prindeai ca să şopteşti
Cu buzele abia!

Şi-mi răspundeai cu dor:
,,Tu nu mă vei căta,
În veci rămân a ta
Căci drag îmi eşti de mor..."
Uitaşi al tău cuvânt:
Nu m-ai chemat să viu
Alăturea-n sicriu,
La stânga ta-n mormânt!

Dar azi, când se părea
Că-n veci eu te-am uitat,
Tu iar te-ai arătat
Ca-n tinereţea mea;
Suflarea ta uşor
Zburat-au răcorind
Şi reîntinerind
Întâiul meu amor.

Mai tare să-mi vorbeşti:
­ De mine ce te temi? ­
S-aud cum lin mă chemi
Acolo unde eşti!
Curând, curând şi eu
Îmi pare c-oi pleca
Pe dulce urma ta,
Iubit copilul meu!