Vulturul şi paingănul

Traducere de Constantin Stamati

Zburând vulturul cu fală decât nourii mai sus,
În sfârşit, el se coboară spre a Caucazului munte,
Şi acolo pe un cedru de-o sută de ani s-au pus,
De unde privea sub sine oblaste nemărginite;
Acolo pe şes pâraie curgând strălucea la soare,
Aici lunca înflorind,
Codrii pe munţi înverzind;
Acolo zbuciumându-se a Caspiei Mare,
Ca a corbului aripă înnegrind până departe.
Sumeţul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte:
„O! Jupiter, au strigat, îţi dau laudă, mărire!
Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire,
Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc
Şi pe toţi să covârşesc,
Şi să mă învrednicesc,
Ca să pot privi sub mine frumuseţea lumii toată...”
Şi iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde:
„Tu eşti fălos peste samă, iubite, această dată,
Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.”
Vulturul ia sama bine şi vede adevărat,
Deasupra sa un paingăn ce mreaja şi-au răşchirat,
Ca când vrea perdea să ţese între vultur ş-între soare,
Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit,
Când nici o pasăre alta din câte sunt pe pământ,
Pretutindenea zburând,
Până aici să se suie nici una n-au îndrăznit?
Iar tu, un vierme urât,
Doar pe brânci de te-ai târât,
Măcar că în locul tău eu aşa n-aş fi făcut,
Să mă înalţ aşa tare, de unde mai apoi vrând,
Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aş fi putut
Decât cu grumazul frânt.”
„Este drept ceea ce-ai spus,
Paingănul i-au răspuns,
Însă eu de tine m-am aninat,
Şi fiind ascuns sub coadă-ţi însuţi aici m-ai adus,
Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat,
Şi-naintea mea de-acum nu te făli altădată...”
Atunci eu nu ştiu de unde se porni vifor deodată,
Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă,
Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise.
Eu nu ştiu dumilorvoastre, însă mie mi se pare,
Că cu acest paingăn au asemănare
Toţi acei ce nu au minte şi nu vor a osteni,
Ce se ţin făr’ de ruşine de cozile celor mari,
Şi se-nalţă făr’ de veste, îndrăznind a socoti
Că cu a lor dignitate s-au făcut avuţi şi tari,
Uitând că un vifor numai poate să-i oboare jos,
Ca pe paingănul lăudos.

Населенные пункты Молдавии и диаспоры

Сагайдакул Ноу

Статус:
Село
Первое Упоминание:
1910
Население:
252 чел.

Сагайдакул Ноу (Sagaidacul Nou) – село в составе коммуны Порумбрей района Чимишлия. Село расположено на расстоянии 25 км от города Чимишлия и 46 км от муниципия Кишинев. По данным переписи 2004 года, в селе проживало 252 человека. Первое документальное упоминание о селе Сагайдакул Ноу датировано 1910 годом.

Читать далее