Vulturul şi paingănul

Traducere de Constantin Stamati

Zburând vulturul cu fală decât nourii mai sus,
În sfârşit, el se coboară spre a Caucazului munte,
Şi acolo pe un cedru de-o sută de ani s-au pus,
De unde privea sub sine oblaste nemărginite;
Acolo pe şes pâraie curgând strălucea la soare,
Aici lunca înflorind,
Codrii pe munţi înverzind;
Acolo zbuciumându-se a Caspiei Mare,
Ca a corbului aripă înnegrind până departe.
Sumeţul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte:
„O! Jupiter, au strigat, îţi dau laudă, mărire!
Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire,
Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc
Şi pe toţi să covârşesc,
Şi să mă învrednicesc,
Ca să pot privi sub mine frumuseţea lumii toată...”
Şi iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde:
„Tu eşti fălos peste samă, iubite, această dată,
Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.”
Vulturul ia sama bine şi vede adevărat,
Deasupra sa un paingăn ce mreaja şi-au răşchirat,
Ca când vrea perdea să ţese între vultur ş-între soare,
Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit,
Când nici o pasăre alta din câte sunt pe pământ,
Pretutindenea zburând,
Până aici să se suie nici una n-au îndrăznit?
Iar tu, un vierme urât,
Doar pe brânci de te-ai târât,
Măcar că în locul tău eu aşa n-aş fi făcut,
Să mă înalţ aşa tare, de unde mai apoi vrând,
Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aş fi putut
Decât cu grumazul frânt.”
„Este drept ceea ce-ai spus,
Paingănul i-au răspuns,
Însă eu de tine m-am aninat,
Şi fiind ascuns sub coadă-ţi însuţi aici m-ai adus,
Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat,
Şi-naintea mea de-acum nu te făli altădată...”
Atunci eu nu ştiu de unde se porni vifor deodată,
Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă,
Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise.
Eu nu ştiu dumilorvoastre, însă mie mi se pare,
Că cu acest paingăn au asemănare
Toţi acei ce nu au minte şi nu vor a osteni,
Ce se ţin făr’ de ruşine de cozile celor mari,
Şi se-nalţă făr’ de veste, îndrăznind a socoti
Că cu a lor dignitate s-au făcut avuţi şi tari,
Uitând că un vifor numai poate să-i oboare jos,
Ca pe paingănul lăudos.

Населенные пункты Молдавии и диаспоры

Кошерница

Статус:
Село
Первое Упоминание:
1680
Население:
1444 чел.

Кошерница (Coşerniţa) – село и коммуна района Криулень. Кошерница – единственное село в составе одноименной коммуны. Село расположено на расстоянии 12 км от города Криулень и 26 км от муниципия Кишинёв. По данным переписи 2004 года, в селе проживало 1444 человека. Первое документальное упоминание о селе Кошерница датировано 1680 годом.

Читать далее