string(7) "library" string(8) "document"
1359
1385
1497
1574
1466
1711
1475
1410
1822
87
82
1465
1307

Albina şi trântorul

În ocazia publicărei cei întâi gazete în limba patriei, întitulată Albina românească, la 1829'

Trântorul

Spune, spune, mică-Albină,
Încotro mergi acum trează,
Când a soarelul lumină
Pe cest câmp, nu scânteiază?

Încă tremură pe foaie
În munţi roua şi prin râpe;
Nu te temi să ţi se moaie
Delicatele aripe?

Încă florile-nmiite,
Stând în umbră tupilate,
Ţin închise şi-nvălite
Bobocelile plecate.

De ce zbori ca o săgeată,
Care aerul despică?
D-unde vii tu mânecată
Şi-ncotro, Albino mică?

Lină-i viaţa mea şi bună,
Fără multă osteneală;
Cele care alţi adună
Prânz îmi dau, chivernisală.

Aşa trântorii urmară,
Am trăit aşa tot bine;
Nu căra la alţii ceară,
Suge mierea ca şi mine!

Albina

Zice-Albina-n repegiune:
Lucru toate-nvinge-n lume;
De voieşti, zburând, ţ-oi spune
A mea sistemă şi nume.

Eu-s Albina românească,
Al meu doru-i şi-a mea lege,
Pre câmpia pământească
Din flori miere a culege.

Ale mele surioare,
Când abia se luminasă,
Dulce pârgă de pe floare
O cărau de mult acasă.

Eu de farmăc amorţită
Zăcui timpuri multe-aice
Şi abia mă simt trezită
În acest minut ferice.

Aleu, lucru mult m-aşteaptă!
Multe câmpuri voi petrece;
Unde soarta te îndreaptă,
Mergi şi tu, că timpul trece!

Şi mă lasă-n a me cale
S-adun ceară, dulce miere,
Că de-a mele şi de-a tale

Zile, samă ni vor cere!