Stela este originară din Moldova. A absolvit Conservatorul de la Chișinău (în prezent Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), Facultatea „Canto". După absolvire a lucrat cîţiva ani în calitate de profesoară la Academie la Catedra de „Muzică de estradă și jazz".

Pe parcursul anilor 1994-1995 a activat în calitate de solistă a Orchestrei Prezidenţiale a Republicii Moldova, a deţinut prima poziţie în topurile de la Radioul Naţional în anii 1994 şi 1995. Este laureată a numeroase concursuri internaţionale de la Vilnius, Istanbul, Rimini, Braşov, Cairo, Moscova. A avut numeroase turnee artistice în Rusia, Statele Unite ale Americii, Turcia, România, Israel, etc.

Stela Argatu s-a afirmat pe deplin în calitate de: profesoară, cîntăreață, compozitoare și saxofonistă. Muzica scrisă şi interpretată de ea este diversă: de la muzica dansată tinerească de club pînă la balade jazz, muzica etnică a popoarelor lumii, dar și în genurile de muzică de camera, retro.

În anul 1997 se mută cu traiul la Moscova. Lucrează în calitate de lector la Catedra de jazz şi estradă a Academiei Ruse de Muzică „Gnesin". A fost solistă a Centrului de producţie Alexandru Morozov, solistă a teatrului lui Renat Ibragimov, a colaborat activ cu Biroul de propagandă al literaturii artistice a Uniunii Scriitorilor din Rusia, unde a creat o serie de lucrări unice bazate pe poeziile scriitorilor contemporani ruși. Lucrează ca solistă invitată la Teatrul Poveştilor Muzicale şi Concertelor clasice „Na Basmannoi" de la Moscova.

Cîntăreaţa a lansat, inclusiv şi în calitate de compozitoare, cîteva albume. Stela Argatu compune, de asemenea, muzica pentru filme („Kamenskaia"). Cîntecele ei intră în repertoriul unor asemenea artiști celebri, precum Leonid Serebrennikov, Xenia Georgiadi, Felix Ţarikati, Zaur Tutov, Serghei Zaharov, Nikolay Baskov și a altora. S. Argatu împreună cu și soțul ei, compozitorul Iuri Aleabov i-au parte activă la viața muzicală a Rusiei.

Din anul 2007, S. Argatu a început să se ocupe activ de cîntatul în manieră clasică după propria metodă, care permite să fie interpretate atît arii din opere, cît și lucrări academice de cameră într-un timp relativ scurt.