Filtru pe categorii
  • views 41768 Vizualizări
  • posts 0

Mănăstirea Țipova

La o distanţă de 10 km, mai jos pe Nistru de defileul Saharna şi la 30 km de Orhei se găseşte ansamblul monastic Ţipova cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”. Aici, pe cîţiva kilometri de-a lungul malului Nistrului, sînt descoperite sute de monumente ale istoriei şi culturii antice. Împrejurimile de aici sînt unicale prin diversitatea bogăţiilor arheologice: sate şi orăşele străvechi, cetăţi, biserici, schituri şi cimitire sînt săpate în malul priporos. La Ţipova şi Horodişte civilizaţiile dispărute au lăsat mărturii datînd din secolul XII înaintea erei noastre.

Mănăstirea e plasată în mod original, într-un loc excepţional de frumos. Stînca de piatră scoate în relief spre rîu numai faţadele, însăşi mănăstirea, biserica, 15 chilii şi trapeza sînt camuflate în interiorul malului. În stîncă e săpată şi clopotniţa, care a avut patru clopote, cel mai mic cu greutatea de 20 de puduri, cel mai mare – 6 puduri.

Spre vest dealul e acoperit cu o dumbravă, spre nord – est povîrnişul cade brusc în albia Nistrului, iar în partea de sus, pe platou, se întind ogoarele mănăstirii. O sursă modestă de existenţă pentru călugări serveau şi viile, o moară de apă. Mănăstirea de la Ţipova, săpată într – o stîncă gigantică, este după părerea specialiştilor, una dintre cele mai importante din toate complexele monastice de pe malurile Nistrului. Mănăstirea uimeşte prin dimensiunile ei şi prin mulţimea de încăperi, legate prin treceri interioare.

Ansamblul în cauză este compus din două mănăstiri, săpate în malul abrupt al Nistrului la o înălţime de 90 – 100 metri, prima a luat naştere în veacurile XI – XII, a doua – în veacurile XVI –XVIII. În total aici s–au păstrat 18 încăperi, unite între ele cu scări, treceri interioare şi balcoane. Impresionează, mai ales, biserica “Adormirii Maicii Domnului”, care este destul de spaţioasă, are pereţii tencuiţi, tavanul prezintă o boltă semisferică, imitînd cupola. Ansamblul monastic e luat sub ocrotirea statului.

La această mănăstire, conform legendei, Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia sa, Maria Voichiţa. Chiliile subterane şi însăşi mănăstirea au fost săpate în stîncă şi au 3 nivele. Sub nivelul de jos se afla o fîntînă tainică, în care se acumula apa de izvor în cazul asediului mănăstirii. Grotele naturale şi peşterile erau folosite ca încăperi pentru depozitare şi ca ieşiri de rezervă. Iar coborîrea spre mănăstirea în stîncă îţi oferă senzaţii tari. Cărăruşa de cornişă foarte îngustă duce întîi printr-o crăpătură, apoi trece împrejurul stîncii şi ai mereu impresia, că la următoarea cotitură ea se sfîrşeşte şi dă direct într-un mal abrupt al Nistrului.  

Pe podişul malului drept al rîuleţului Ţîpova, şi ale rîuleţelor Blănăriţa şi Valea Satului se află ruinele unei aşezări a geto-dacilor. Potrivit unei legende aici și-a sfîrșit viața poetul mitologic grec Orfeu, iar mormîntul lui se află într-o nișă de la poalele cascadei și-l poti recunoaște după o lespede cu șapte găuri.

Arhimandritul Visarion Puiu menționează într-o lucrare editată în 1919: "Cînd și de cine a fost înființat acest schit, nu se știe. Se presupune că acest schit, ca și toate peșterile săpate în alurile Nistrului, a slujit creșinilor ca refugiu de frica tătarilor încă de prin veacul al Xlll-lea. După ce vremile s-au liniștit, monahii au întemeiat schitul cu gospodăria de astăzi, îndeosebi după 1756, cînd pămîntul schitului a fost dăruit de către Radu Racoviță mănăstirii Dobrovăț din județul Vaslui. În 1776 schitul a fost reînnoit de monahul Vartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna, care, găsindu-l părăsit, a reparat chiliile și biserica.

Schitul a fost desființat în 1842. Pămîntul îi este luat și trecut mănăstirii Căpriana, iar schitul - alipit la mănăstirea Saharna. Din 1842 pînă în 1919 schitul Țipova a fost administrat de mănăstirea Saharna. Biserica din deal a fost reînnoita în 1912 de ieromonahul Inochentie. În 1919, sub conducerea arhimandritului mitrofor Sofronie Neaga, venit de la Saharna, schitul Țipova devine independent.

În 1949 ansamblul monastic a fost închis și deposedat de pămînt. Calugării s-au refugiat la alte mănăstiri. Complexul monastic din deal a fost preluat de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost transformată într-un depozit de tutun, iar schitul a fost jefuit și distrus.

În 1994 mănăstirea a fost reînființată. Schitul de la Ţipova întră în lista celor mai vechi și celor mai valoroase comori ale neamului nostru.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Pogănești

Statut:
Sat
Prima atestare:
1625
Populația:
1462 locuitori

Pogănești este un sat și comună din raionul Hîncești. Din componenţa comunei fac parte localităţile Pogănești și Marchet. Localitatea se află la distanța de 58 km de orașul Hîncești și la 89 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1462 de locuitori. Satul Pogănești a fost menționat documentar în anul 1625.

Citeşte mai departe