Filtru pe categorii
  • 2011
  • page views Vizualizări

Analiza sistemică a conflictelor internaţionale

Pentru Republica Moldova, rămîne actuală problema elaborării abordărilor conceptuale de soluţionare a conflictului transnistrean, de selectare a mijloacelor adecvate şi eficiente şi a metodelor, care urmează să fie folosite pentru a soluţiona criza care durează de ani buni, în baza respectării stricte a normelor şi regulilor internaţionale. Abordarea sistemică ne permite să examinăm conflictul internaţional ca parte componentă a relaţiilor internaţionale.

Conflictul politico-teritorial se caracterizează printr-o multitudine de reguli internaţionale care trebuie analizate: condiţiile apariţiei, nivelul de intensitate şi de agresivitate, formele de dezvoltare, consecinţele opoziţiei, confruntării, amploarea şi durata acestuia, starea de educaţie a toleranţei, toleranţa părţilor implicate în confruntare.

Metoda comparativ-istorică permite să urmăriţi modelele generale de apariţie şi dezvoltare a diverselor conflicte internaţionale în baza divergenţelor geopolitice din diferite perioade istorice şi de a compara procesele de desfăşurare a lor. În cadrul analizei comparative de abordare a intereselor geopolitice ale diverşilor actori în relaţiile internaţionale, identificarea caracteristicilor comune şi particularităţilor. Percepţia conflictelor internaţionale ca un tot întreg la fel este creată folosindu-se metoda funcţional-sistemică.

Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare, de asemenea, natura schimbătoare a conflictelor internaţionale, care, uneori, capătă un caracter asimetric, se schimbă potenţialii participanţi la conflicte, dar şi spectrul surselor şi ameninţărilor la adresa securităţii şi stabilităţii internaţionale. Odată cu formarea arhitectonicii moderne a relaţiilor internaţionale, se schimbă sau sînt create noi mecanisme şi metode de soluţionare a conflictelor. Ţinînd cont de procesul obiectiv de globalizare a relaţiilor internaţionale, apariţia, dezvoltarea şi soluţionarea definitivă a conflictelor depinde de atitudinea şi acţiunile comunităţii internaţionale şi organizaţiilor multilaterale.

Motivele obiective ale conflictelor internaţionale de astăzi se ascund şi în disfuncţiile structurale ale sistemului modern de relaţii internaţionale. Ideea este că însuşi sistemul internaţional după destrămarea lumii bipolare este instabil. Structura interna a legislaţiei internaţionale este supusă transformării. Majoritatea ţărilor depun eforturi pentru a construi un sistem multipolar internaţional, care ar răspunde în mod obiectiv atît scopurilor de realizare a obiectivelor comune internaţionale, cît şi intereselor naţionale individuale.

Astfel, situaţia internaţională care se creează impune elaborarea unor metode noi, mai eficiente, dar şi a mecanismelor de gestionare a conflictelor internaţionale.

Cercetarea sistemică a conflictelor internaţionale în scopul de a găsi posibilităţi suplimentare de gestionare a crizelor ne permit să tragem următoarele concluzii:

Primul moment-cheie în caracterul general al conflictului este apariţia noilor ameninţări de natură transfrontalieră, printre care deosebit de periculoase sînt cele de tipul separatismului teritorial, revoltele împotriva autorităţilor legale sprijinite din afară, inclusiv cu folosirea forţei militare. Conflictele de acest tip se disting printr-un caracter asimetric, deoarece părţile implicate în conflict pot avea un statut complet diferit, spre exemplu statul suveran şi o oarecare mişcare separatistă, susţinută activ de către un stat mai mare şi care urmăreşte obiectivele sale geopolitice.

În această situaţie este destul de dificil să fie elaborate măsuri adecvate de protecţie, eficiente pentru acest nou tip de ameninţări, în cazul lipsei interesului din partea comunităţii internaţionale.

În al doilea rînd, conflictele „tradiţionale” de astăzi au caracter fragmentar şi descentralizat şi adesea sînt greu de controlat. În acelaşi timp, are loc internaţionalizarea lor, căci acestea ating în acelaşi timp interesele mai multor state, de multe ori radical diferite, care adesea sînt capabile să submineze stabilitatea şi securitatea la nivel regional. Cu toate acestea interesele altor state înlocuiesc treptat obiectivul prioritar, care este interesul poporului, statului implicat în conflict, formulîndu-se problema „cu susul în jos”. Astfel de conflicte au un caracter de lungă durată, cu schimbări bruşte de la o stagnare relativă la o escaladare spontană, fiind însoţite de o acutizare a relaţiilor dintre părţile implicate în conflict şi de creşterea riscului de reluare a confruntării militare.

În al treilea rînd, apariţia noilor tipuri de conflicte şi de ameninţări necesită găsirea abordărilor suplimentare atît conceptuale, cît şi practice pentru gestionarea crizelor şi rezolvarea conflictelor. Conflictele internaţionale sînt multidimensionale şi decurg în condiţiile incertitudinii, ceea ce complică analiza situaţiilor de conflict şi prognozarea evoluării acestora.
 

În al patrulea rînd, conflictele moderne, provocate de separatismul politic şi teritorial, reprezintă una dintre ameninţările majore la adresa securităţii internaţionale. Acestea din urmă ameninţă stabilitatea sistemului internaţional şi ating interesele statelor, cer amestecul comunităţii internaţionale şi elaborarea noilor strategii de reglementare. Încercările de rezolvare forţată a problemelor, în primul rînd, duc la tergiversarea conflictului, căci la contradicţiile existente ale părţilor principale implicate în conflict se adaugă interesele participanţilor indirecţi, iar în al doilea rînd, creşte nivelul şi acuitatea conflictualităţii internaţionale, iar acestea amplifică contradicţiile între părţi.

În al cincilea rînd, strategia de reglementare a conflictului din partea guvernului este eficientă în cazul, în care este construită, în primul rînd, în baza datelor operative şi veridice, obţinute în rezultatul monitorizării continue şi prognozării situaţiei din zona de conflict, iar în al doilea rînd, se bazează pe principiile unei abordări sistemice, care presupune analiza posibilelor schimbări de interese şi poziţii a tuturor părţilor implicate, inclusiv şi a actorilor internaţionali, implicaţi într-o anumită măsură în procesul de soluţionare a crizei.

Se modifică natura şi conţinutul acţiunilor de menţinere a păcii, formarea instituţională, formele şi metodele activităţii de menţinere a păcii. Adesea acţiunile de pacificare sînt folosite ca mijloc de menţinere, realizare a intereselor naţionale ale acelor ţări, care sînt suficient de puternice economic şi militar. În acelaşi timp sînt respinse normele şi regulile vechi, care reglementează activităţile pacificatoare, activitatea instituţiilor de menţinere a păcii, create în timpul războiului rece.

Modalităţi tradiţionale de instituire şi menţinere a păcii, bazate în general pe utilizarea forţelor militare şi de poliţie, sînt lăsate în trecut, cedînd locul unor operaţiuni complete, integrate, care necesită o combinaţie dintre acţiunile de menţinere a păcii, cele politico-diplomatice, umanitare, militare şi de alt tip. Astfel, un interes deosebit reprezintă întrebarea despre corelarea metodelor cu aplicarea forţei şi fără pentru reglementarea conflictelor şi găsirea combinaţiei lor optime în funcţie de natura şi faza conflictului.

Pentru prezentul şi viitorul statului moldovenesc nu există nimic mai important, decît restabilirea integrităţii teritoriale a ţării, astfel acţiunile Guvernului în toate domeniile, inclusiv cel militar, cel al învăţămîntului, al interpretării istoriei, politicii lingvistice, politicii externe, de transport, a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie şi a altora ar trebui să ia în consideraţie importanţa hotărîrii acestui obiectiv de bază. În aceste condiţii este foarte important ca conducerea Republicii Moldova să promoveze cu fermitate ideea priorităţii intereselor propriului stat şi a populaţiei, implicate în conflict şi corespunderea acestor interese cu cele ale jucătorilor internaţionali.

Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean şi evoluţia sa
Integritatea teritorială a statelor pe dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice
Conflictul transnistrean – caracteristici şi clasificări
Interesele pe termen lung şi politica Rusiei în contextul conflictului transnistrean
Politica Uniunii Europene, a Statele Unite şi OSCE în procesul tentativelor de soluţionare a conflictului
Interesele Ucrainei şi Transnistriei
Poziţia României referitor la problema restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
Cauzele principale, care împiedică soluţionarea conflictului
Strategia soluţionării conflictului transnistrean - principii de bază
Tactica soluţionării conflictului transnistrean 

Localităţile Moldovei şi diasporei

Singureni

Statut:
Sat
Prima atestare:
1559
Populația:
1620 locuitori

Singureni este un sat şi comună din raionul Rîşcani. Singureni este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea Singureni se află la distanța de 40 km de orașul Rîșcani și la 145 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1620 de oameni. Satul Singureni a fost menționat documentar în anul 1559.

Citeşte mai departe