Filtru pe categorii
  • 2012
  • page views Vizualizări

Rezervația științifică „Pădurea Domnească”

Zimbrul-mascul, capul familiei

În una dintre publicațiile noastre anterioare, am vorbit deja despre o parte a acestei minunate rezervaţii, mai cu seamă despre Valea bîtlanilor din pădurea de luncă inundabilă de sus de Prut din apropierea satului Balatina, raionul Glodeni. În această publicație vă vom povesti mai detaliat despre rezervaţie, iar în albumul foto prezentat vă vom arăta terenul din jurul Ocolului silvic central din apropierea satului Moara Domnească, vom merge de-a lungul luncii inundabile a Prutului.

Rezervația științifică „Pădurea domnească” a fost fondată prin hotărîrea Guvernul Republicii Moldova în anul 1993. Scopul fondării sale a fost de a păstra pădurile cu lunci inundabile, speciile rare și pe cale de dispariție de animale și plante. Ea este situată pe o suprafață de 6032 ha, dintre care 4976,8 ha din suprafaţă o alcătuiesc pădurile, ce se întind de-a lungul rîului Prut pe aproximativ 40 km: în raionul Glodeni de la satul Cobani pînă la satul Moara Domnească și în raionul Făleşti de la satul Chetriş pînă la Pruteni. Din punct de vedere geografic rezervaţia este situată la cumpăna apelor celor două rîuri ‒ Camenca şi Prut. Înălțimea ei e în medie ‒ 40-60 m deasupra nivelului mării.

În zonele joase adiacente Prutului se află o pădure de luncă inundabilă tipică cu specii de arbori şi arbuşti iubitori de umiditate. Pe coline se află pădurile de stejar – 1793 ha, de plop ‒ 1622 ha, de salcîm ‒ 400 de ha, arţar ‒ 270 ha, frasin ‒ 105 ha, ulm ‒ 25 ha, iar pădurile de conifere ocupă 25 ha. În total în rezervaţie se întîlnesc circa 575 de specii de plante, dintre care 40 sînt rare. Este cea mai veche pădure de luncă inundabilă din Moldova și una dintre cele mai vechi din Europa. Lacul «La Fontal» din apropierea satului Cobani face parte din rezervaţie şi are o suprafață de 24 de hectare.

Lumea plantelor în rezervaţie este foarte bogată şi reprezentativă, multe dintre ele se întîlnesc doar aici și sînt rare. Unele dintre ele cresc în zonele inundabile ale luncii. Printre acestea se numără: stuful sau trestia, păpurica, mana de apă, rogozul sau ţipirigul, papura, iarba-fiarelor sau laptele-cîinelui-de-baltă, sînzienele de apă, răchitanul, rogozul, iarba cîmpului, raigrasul englezesc, pirul tîrîtor, iarba de sărătură, pirul gros sau iarba-cîinelui. Alte plante preferă mai mult colinele și locurile uscate, printre acestea se numără: firuţa sau rourica, golomăţul, fragul de pădure, iarba-şarpelui, scrîntitoarea, sulfina, izma de pădure, sovîrful, salbia, talpa gîştei sau asprişoara, creţişorul sau vindeceaua, timoftica.

Poieniţă pitorească din pădurea rezervaţiei

În rezervaţie pot fi întîlnite, de asemenea, 49 de specii de mamifere, dintre care vom numi: zimbrul, mistrețul sălbatic, căpriorul, pisica sălbatică, nurca europeană, jderul de pădure, chițcanul cu abdomen alb.

Deosebit de bogată este, însă, fauna rezervaţiei datorită păsărilor. Aici se întîlnesc 159 de specii de păsări, dintre care 52 de specii sînt călătoare, iar 107 sedentare. Cele mai rare dintre ele sînt: lebăda cucuiată, ciocănitoarea neagră, lopătarul, barza neagră și 3 specii de stîrci: stîrcul cenuşiu, stîrcul de noapte şi stîrcul alb sau egreta mică.

Trebuie să menţionăm neapărat că zimbri sînt 4 la număr în prezent în Moldova ‒ 1 zimbru adult, 1 femelă matură și doi viței. Alţi doi pui de zimbri au fost călcaţi în picioare de un zimbru adult.

Cîndva zimbrii trăiau în pădurile din Moldova și cele din Carpaţi, ultimul zimbru a fost văzut ultima oară prin aceste locuri în secolul al XVIII-lea, apoi aceştia au dispărut. Acest lucru s-a întîmplat din cauza valorificării rapide a teritoriului pentru nevoile omului, dar şi din cauza defrişării pădurilor. Căci, fiecare zimbru are nevoie de cel puțin 4-6 hectare de pădure pentru a se întreţine. În plus, trebuie să se ţină cont şi de faptul că imunitatea zimbrilor e slăbită aşa încît doar 1 din 10 ajunge pînă la maturitate. Fertilitatea zimbrilor este şi ea redusă, constituind nu mai mult de 20% din numărul de monte. În prezent în Europa există aproximativ 4 mii de zimbri, deși în 1947 rămîneau doar 18. Ei locuiesc în Rusia, Belarus, România, Polonia, Ucraina, iar din anul 2006, de cînd Polonia i-a adus în dar Republicii Moldova doi zimbri tineri și în Republica Moldova.

Pentru întreţinerea acestora s-au îngrădit 32 de hectare de pădure ‒ o volieră mare, dar este şi una mică de 80 de sote, unde se află ieslele, adăpătoarea, şopronul în caz de vreme rea. S-a făcut şi un separeu de 200 m² pentru a putea izola în carantină animalele bolnave şi un altul de 225 m² pentru „maternitate". Întregul teritoriu al zimbrăriei este îngrădit cu stîlpi trainici cu mai multe rînduri de sîrmă rezistentă pentru ca zimbrii să nu poată ieşi de pe teritoriul îngrădit special pentru ei. Natura lor a rămas a fi una la fel de sălbatică ca odinioară, iar dacă luăm în consideraţie faptul, că zimbrul este un animal foarte mare ‒ un mascul cîntăreşte pînă la 1 tonă, iar femelele pînă la 600-700 kg, atunci este clar, că aceste animale pot prezenta pericol pentru cei din jur.

Stîrc în plaviile luncii inundabile a Prutului în apropiere de rezervaţie

Întreţinerea zimbrăriei, respectiv şi a zimbrilor se ridică la cifra anuală de 500 de mii de lei. Nici un fel de taxă de intrare pentru excursiile, care se fac în mod regulat pentru turişti, elevi şi toţi doritorii nu sînt în măsură să acopere cheltuielile pentru întreţinerea animalelor. Chiar și în țara vecină, România unde sînt 6 milioane de hectare de păduri, mulţi oameni de ştiinţă recunosc, că perspective pentru o populație mare de zimbri nu sînt. În Moldova, asemenea perspective nu sînt cu atît mai mult, avînd în vedere zonele împădurite mici și lipsa masivelor forestiere mari pe care zimbrii să poată trăi în libertate. Aşa că, se pare că zimbrii din Moldova sînt condamnați să trăiască într-o rezervaţie specială, unde nu-şi pot dobîndi hrana de sine stătător. De aceea, zimbrii din Moldova primesc zilnic 10 kg de ovăz, 15 kg de morcovi și 25 kg de fîn. Morcovii alternîndu-se cu merele. În afară de aceasta în hrană se adaugă un concentrat alimentar, dar și un pic de soia. Iarna alimentaţia este suplimentată. Deoarece zimbrii practic nu lasă pe nimeni să se apropie de ei, chiar şi vaccinarea și tratamentul lor se fac prin adăugarea preparatelor necesare în hrană.

Doar cîteva impresii personale în urma vizitării acestei rezervaţii unice.

Întîi de toate uimeşte combinația plaviilor, unde-şi fac cuiburile păsările de apă cu dumbrăvile vechi. Pădurile Republicii Moldova sînt în mare parte foarte uscate aici, însă, datorită abundenței umidităţii vegetaţia apare în toată splendoarea ei. O impresie intensă lasă stejarii seculari, care se întîlnesc pe aici şi pe colea printre hăţişurile pădurii sau la lizierele lor. Coborîndu-ne mai jos spre malul Prutului vom nimeri într-o pădure de luncă inundabilă deasă pe alocuri aproape de netrecut. La hotarul pădurii de luncă inundabilă și pădurilor de stejar sînt vizibile vechile maluri ale Prutului cu înălţimea de pînă la cîţiva zeci de metri, care s-au distanțat de țărmul actual cu aproape un kilometru, căci în antichitate Prutul era mult mai adînc, mai larg și cu un debit al apei mult mai mare. Am vizitat şi locul special amenajat pentru turişti pe una dintre poieniţele Ocolului Silvic, unde după excursia prin rezervaţie vă puteți relaxa și lua o gustare. În acest scop, aici sînt făcute adăposturi speciale, există loc şi pentru grătare. Am rămas destul de mult timp în faţa ocolului zimbrilor, admirand aceste animale sălbatice semeţe. Cei drept vara ei nu arată foarte atractiv, deoarece în perioada caldă a anului blana lor se răreşte, formîndu-se porţiuni întregi de pe care lipseşte blana.

Am hotărît să includem în album și imaginile unui stejar imens, situat în satul Moara Domnească, în apropiere de intrarea în rezervație. Așa că vă lăsăm singuri în faţa naturii şi vă dorim să vizitaţi dvs. înşivă aceste locuri uimitoare.


Rezervația științifică „Pădurea Domnească” - Album foto

Localităţile Moldovei şi diasporei

Măcăreşti

Statut:
Sat
Prima atestare:
1497
Populația:
3285 locuitori

Măcăreşti este un sat şi comună din raionul Ungheni. Din componenţa comunei fac parte localităţile Frăsineşti și Măcăreşti. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Ungheni și la 98 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 3285 de oameni. Satul Măcărești a fost menționat documentar în anul 1497.

Citeşte mai departe