• 2011
  • page views Vizualizări

Împletitul din salcie

Salcie

Este evident, că folosirea materiei prime din natură din preajma locurilor de trai ale omului a avut loc cu milenii în urmă. Arheologii presupun că şi vasele din argilă erau iniţial împletite din nuiele, apoi acoperite cu lut, iar după ardere acestea deveneau mai rezistente. Şi în prezent în unele sate din centrul şi nordul Moldovei se întîlnesc forme foarte vechi de construire a diferitor acareturi inclusiv şi ale caselor, pereţii cărora mai întîi se împletesc din nuiele-prăjini mai groase, apoi se acoperă cu cîteva straturi de argilă îmbinată de asemenea cu paiele plantelor cerealiere. Astfel de „case de nuiele” întotdeauna au fost mai calde. De rînd cu locuinţa şi acareturile gospodăreşti strămoşii noştri se îndeletniceau iniţial pentru sine cu crearea diferitor obiecte necesare în gospodărie: coşuri felurite, rogojini de aşternut pe podeaua de lut, anumite obiecte de uz casnic de păstrare a produselor, de transportare a lor, leagăne pentru copii, coşuri la mijloacele de transportare, garduri împletite. Desigur, împletitul din foi de porumb şi paie de grîu sau secară a putut apărea numai după ce acestea au început să fie cultivate pe teritoriul Moldovei. Este dificil, să afirmăm care a fost geneza fenomenului apariţiei acestor îndeletniciri, fiindcă nu s-au păstrat urme, dar este logic şi evident că omul a trăit în armonie cu mediul înconjurător şi a folosit bogăţiile lui, iar obiectele create au venit cu timpul, fiind rodul fanteziei şi spiritului său de creaţie.

În ultimul timp, poţi întîlni la expoziţiile naţionale, raionale meşteri împletitori, care îşi manifestă spiritul de creaţie la folosirea materiei prime naturale – nuiele de răchită sau salcie, papură, paie şi foi de porumb. Unii din ei au ajuns să producă o gamă largă de articole, ce provoacă un mare interes, datorită aspectului natural ecologic şi decorativ al împletiturilor. Merită să fie subliniat faptul că acest domeniu al împletiturilor din materiale vegetale era pe cale de dispariţie. Datorită unei activităţi permanente de deschidere a unor posibilităţi de instruire, oferirea locurilor de muncă şi popularizarea artizanatului din partea Uniunii Meşterilor Populari, Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, mass-media ş. a. meşteşugul începe să se dezvolte. În prezent, devine tot mai cunoscut datorită includerii sale în curriculumul şcolar, la educaţia tehnologică şi , în plus, a apariţiei unor publicaţii − îndrumare metodice, cum poate fi însuşită arta împletitului din nuiele (autor A. Clim, I. Bălteanu), din foi de porumb şi papură (N. Cangea, E. Voloşciuc), paie (P. Bucătaru). În republică sînt deja cunoscute unele ateliere de producere a acestor articole împletite: din nuiele de răchită – „lozie” (o. Soroca, s. Rubleniţa, s. Reciula, Teleneşti, Manta, Chișinău ş. a.); din paie (or. Bălţi, s. Mihăileni, r-nul Rîşcani ş. a.), din foi de porumb şi papură (r-nul Criuleni, r-nul Orhei s. Mitoc, s. Chiperceni).

Pentru meşterii împletitori de la sate este problematică obţinerea materialelor vegetale de împletire din flora spontană. În ultimele decenii în legătură cu aplicarea „Legii meşteşugurilor populare artistice din Republica Moldova”, administraţia locală, primăriile şi ocolurile silvice sînt obligate să ajute meşteşugarii să obţină materiale de împletire, să le ofere parcele de sădire a salciei şi spaţii pentru ateliere meşteşugăreşti.

 

Specii de salcie

Recoltarea și depozitarea nuielelor de salcie

Prelucrarea nuielelor de salcie – fierberea şi cojirea lor

Uscarea şi păstrarea nuielelor cojite

Împletirea nuielelor de salcie

Obiecte împletite din nuiele de salcie

Finisarea împletiturilor de salcie

Localităţile Moldovei şi diasporei

Rîngaci

Statut:
Sat
Prima atestare:
1715
Populația:
225 locuitori

Rîngaci este un sat din cadrul comunei Cepeleuţi, raionul Edineţ. Localitatea se află la distanța de 27 km de orașul Edineț și la 234 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 225 de oameni. Satul Rîngaci a fost menționat documentar în anul 1715.

Citeşte mai departe