• 2011
  • page views Vizualizări

Alesul covoarelor

Covor II jum. sec. XIX MNAIN

Un rol deosebit în mediul de trai al moldovenilor, în ritualuri şi ceremonii, în aprecierea nivelului stării sociale şi economice, a măiestriei familiei le-a aparţinut şi mai continuă să-l joace covoarele manuale. Ele conţin în sine o artă de opinie colectivă, viziuni artistice creatoare selectate de multe generaţii.

Ele demonstrează coeziunea creatorilor populari cu mediul naturii înconjurătoare, cu multiple izvoare de inspiraţie. În ţesăturile de tip covor poţi urmări: nivelul dezvoltării tehnicii textilelor populare, influenţa dezvoltării industriei ţesăturilor, relaţiilor comerciale şi interferenţelor etnoculturale cu etniile vecine, felul de adaptare a unor elemente din arta greacă, romanică, europeană, orientală, slavă. Arta covoarelor moldoveneşti s-a modificat permanent, selectîndu-se pe parcurs de secole motive ornamentale, compoziţii şi gamă cromatică particulară.

Din multiplele izvoare scrise, documente aflăm că covoarele se făceau curată din lînă şi exclusiv pentru casă, că erau foarte frumoase şi se păstrau cu mare grijă, transmiţăndu-se ca relicve ale familiei din generaţie în generaţie. Iniţial covoarele nu se produceau pentru vînzare şi, numai în cazuri rare, cînd peste familia moldoveanului ajungea o nenorocire mare, cînd nicidecum nu puteau răsplăti impozitele, îl ducea pe ţăran de-şi vindea „scoarţa” din casă.

Casa tradiţională moldovenească neapărat e împodobită cu covoare: pe perete, paturi, pe podea. Această tradiţie de a folosi covoare la împodobirea locuinţei a fost tipică pentru moldoveni din adîncul secolelor şi a rămas pînă în prezent.

Aproape că nu întîlneai în Moldova casă, în care nu erau covoare.

Mare importanţă aveau covoarele, numărul lor, care vorbea despre iscusinţa fetei şi starea familiei. Tradiţia alesului de covoare în Moldova era strîns legată şi de educaţia prin muncă a copiilor în familie. Iscusinţa de a ţese, de a alege era înalt apreciate în popor, de aceea fetele de la vîrsta de 10-11 ani erau învăţate acest meşteşug. Fetele cu ocazia căsătoriei trebuiau să primească de la părinţi zestre, din componenţa căreia făceau parte un şir de obiecte necesare gospodăriei, pentru îmbrăcăminte şi împodobirea locuinţei: covoare, lăicere, păretare, ţoluri, prosoape, feţe de masă ş.a.

Păstrarea artei covoarelor este stimulată şi de o altă tradiţie răspîndită pînă în prezent, cînd din timp este pregătit „comîndul” – un şir de obiecte, mai ales, ţesături ce se dau de pomană cu ocazia decedării. După obicei, în faţa casei anume pe covor este primit a aşeza sicriul şi de a-l petrece pe cel decedat „ca pe un om gospodar” în ultima sa cale.

Orice obiect era făcut cu mult talent şi gust artistic, fiindcă tot ce se făcea – se făcea pentru sine şi ce păstra în casă, servind drept marcă de avuţie şi prestigiu al familiei.

 

Din istoria dezvoltării şi cercetării covorului moldovenesc

Tipologia covoarelor populare moldoveneşti. Procedeele tehnice de confecţionare

Ornamentica şi coloritul covoarelor

Vopsitul cu coloranţi naturali

Covoarele moldoveneşti părăsesc ţara Moldovei

Personalităţi

Localităţile Moldovei şi diasporei

Hîrtopul Mic

Statut:
Sat
Prima atestare:
1774
Populația:
1417 locuitori

Hîrtopul Mic este un sat din cadrul comunei Hîrtopul Mare, raionul Criuleni. Localitatea se află la distanța de 20 km de orașul Criuleni și la 34 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1417 oameni. Satul Hîrtopul Mic a fost menționat documentar în anul 1774.

Citeşte mai departe