• 2011
  • page views Vizualizări

Ţesutul popular decorativ

Față de masă țesută "aleasă cu două fețe"

Una dintre marile descoperire a omenirii alături de obţinerea focului, arderea vaselor de lut, confecţionarea uneltelor de muncă, împletitul din materiale vegetale este ţesutul, care prezintă o modalitate tehnică complicată de a crea o lume a pînzeturilor. De ţesături se foloseşte fiecare om, indiferent de starea lui socială, ocupaţie, vîrstă sau credinţă. Ţesăturile sînt acele forme intermediare de bază, care îl ajută pe om să-şi satisfacă anumite necesităţi vitale, estetice, sociale etc: de a-şi acoperi corpul, împodobi locuinţa, aşi aşterne patul, organiza sărbătorile şi ritualurile de familie.

Fiecare popor pe parcursul multor secole şi-a elaborat anumite ţesături, a folosit materia primă, procedeele tehnice, ornamentele, culorile. De asemenea şi la moldoveni, dacă urmărim ţesăturile lor confecţionate manual, descoperim nenumărate feluri, care demonstrează măiestria artistică şi talentul popular.

Unele din ţesături sînt pentru îmbrăcăminte, altele – pentru decorul casei şi cu totul altele – pentru gospodărie, pentru ritualurile de familie. Sînt înregistrate circa 60 de grupe de diferite ţesături groase şi subţiri, de o singură culoare şi multicolore, ţesute din diferite fire groase şi subţiri de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase, vopsite cu coloranţi naturali şi chimici etc.

Datorită ţesutului manual sau a industriei casnice a textilelor întotdeauna s-au rezolvat anumite probleme economice şi sociale ale familiei, satului, ocupînd populaţia cu îndeletniciri artistice de creare în timpul liber a bunurilor materiale utilitar-decorative, acumulînd anumite valori în zestrea familiei, marcînd prin aceasta statutul ei social.

Tehnicile meşteşugăreşti timpurii inclusiv ţesutul, în perioada arhaică făceau parte din cunoştinţele sacre. Pînă astăzi procesele de prelucrare a materiei prime, ţesutul şi inclusiv folosirea ţesăturilor sînt împletite cu un şir de credinţe şi superstiţii, ritualuri şi simboluri, care demonstrează importanţa şi răspîndirea largă a lor.

Anume ţesăturile, alături de pîine, lumină şi apă sînt acele elemente, care marchează şi semnifică anumite acţiuni, mesaje şi evenimente din viaţa moldovenilor.

Industria casnică-textilă s-a dezvoltat concomitent cu agricultura şi păstoritul în cadrul condiţiilor casnice ca îndeletniciri utilitar-artistice. Totodată în unele sate pentru anumite persoane ţesutul şi alesul covoarelor au devenit ocupaţii meşteşugăreşti, lucrînd la comandă şi pentru piaţă. Rolul de bază la confecţionarea ţesăturilor şi a covoarelor l-a avut femeia, care ştia să coopteze membrii familiei pentru anumite procese auxiliare de lucru, fără a folosi munca înăimită. Operaţiile de prelucrare şi pregătire a materiei prime, de toarcere a fibrelor vegetale (cînepă, in) şi animaliere (lînă) erau înşirate de-a lungul anului în dependenţă de anotimp şi lucrările agricole.

Odată cu dezvoltarea industriei urbane în mediul rural pătrund un şir de noi materiale, ţesături, coloranţi, care au influenţat considerabil asupra ţesutului casnic, reducînd mult aria de răspîndire şi utilizare a ţesăturilor manuale.

Ţesăturile de casă înguste, de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase, de lungimi mari  se produc în sistemul de fire iniţial programate pe stativul orizontal, numit pretutindeni „stative”, iar la sudul Moldovei – „război”. La confecţionarea ţesăturilor participă două sisteme de fire – urzeala şi băteala, care întretăindu-se formează ţesătura. Urzeala apreciază lungimea ţesăturii, iar băteala – lăţimea ei. O etapă foarte importantă etapă este calitatea întinderii urzelii şi formarea „rostului” ca rezultat al programării – nividirii urzelii.  Rostul împarte firele întinse în 2, 3, 4, 5 ... grupe, respectiv complexitatea uzorului obţinut prin nividire.

Sînt cunoscute multiple procedee tehnice de lucru la stativul orizontal (în 2, 3, 4, 5, 7 , 9 ... 23, 27 iţe): „ţesut simplu”, „ridicat cu spetează”, „ ţesut şi ales”, „ţesut iţat” etc., care au contribuit la crearea unui bogat asortiment de ţesături.

Ţesăturile lucrate manual în condiţii de casă alcătuiau o parte considerabilă din averea familiei. După categoria ţesăturilor şi numărul lor, după hărnicia femeilor se forma autoritatea şi opinia sătenilor despre familia dată. Conform tradiţiei populare fiecare gospodină trebuia să ştie să ţese, să croşeteze şi să brodeze pentru a-şi îmbrăca membrii familiei, a împodobi casa, a organiza gospodăria, a pregăti zestrea copiilor, atributele ritualice pentru nuntă, înmormîntare.

Ţesăturile confecţionate manual se deosebesc prin originalitatea facturală şi cromatică, prin ornamentica bogată, nivelul înalt al măiestriei tehnico-decorative, prin multitudinea de grupe tipologice şi variante locale.

Din grupul ţesăturilor vestimentare s-au lucrat manual: catrinţe (vrîstate, alese, ridicate, ţesute şi alese etc.), fote (vrîstate şi alese), chingi femeieşti şi brîie bărbăteşti, pînzeturi, postavuri, marame, traiste, şorţuri alese la sudul republicii etc. La ţesutul acestor ţesături concomitent are loc şi formarea decorului ornamental şi cromatic.

O altă grupă deosebit de mare sînt ţesăturile de lînă şi semilînă, in şi bumbac destinate împodobirii locuinţei: păretare (vrîstate, cadrilate, iţate, alese, brodate), ţoluri (vrîstate, cadrilate, ridicate), prosoape (vrîstate, cu alesătură, cadrilate), feţe de masă (iţate, cadrilate), lăicere, rumbe (vrîstate, alese) etc.

Pentru gospodărie şi uz casnic s-au produs în trecut ţesături din fibre naturale ecologic curate şi nevopsite. Acestea au fost ţesături pline de cînepă, in, bumbac – zolnice, feţe de masă, ştergare de gospodărie - mînăşterguri, ţesătură de cînepă pentru saci, pentru ţolul de uscat grîne (veretcă, opon, ţol mare), traiste, desagi etc.

Toate aceste ţesături noi enumerate mai sus produse în stative erau folosite şi în ceremoniile de familie în calitate de zestre, legători la nuntă (ştergare, cadouri etc.). Însă pentru unele ritualuri şi ceremonii se confecţionau special ţesături, care erau depozitate în casa mare în stiva de zestre sau în lada de zestre. Acestea erau prosoapele de nuntă, pocrovăţul pentru calul mirelui, covoare de nuntă, diferite pînzeturi vestimentare, de gospodărie, de înmormînatre etc. Respectivele se ţineau noi, avînd destinaţii speciale. Inclusiv la executarea lor se utilizau anumite semne sau motive ornamentale simbolice, materie primă în corespundere cu funcţia lor.

În continuare vă oferim posibilitatea de a cunoaște mai îndeaproape cele mai răspîndite tipuri de țesături tradiționale, dar și unele procedee tehnologice de realizare la războiul de țesut de tip orizontal

 

Unele aspecte zonale ale textilelor populare

Salon de expoziţie, ospitalitate şi ritualuri – „casa mare” la moldoveni

Zestrea tinerilor moldoveni în trecut şi în prezent

Localităţile Moldovei şi diasporei

Făleştii Noi

Statut:
Sat
Prima atestare:
1913
Populația:
2100 locuitori

Făleştii Noi este un sat şi comună din raionul Făleşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Făleştii Noi și Pietrosul Nou. Localitatea se află la distanța de 5 km de orașul Fălești și la 126 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 2100 de oameni. Satul Făleştii Noi a fost menționat documentar în anul 1913.

Citeşte mai departe