• 2011
  • page views Vizualizări

Edificii publice

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturala, ahr. A.I.Bernardazzi 

Evoluţia colectivităţilor umane, progresul social şi presiunea factorilor economici contribuie la apariţia clădirilor destinată deservirii diferitor necesităţi ale vieţii. Pe teritoriul Moldovei din cele mai vechi timpuri poate fi urmărită constituirea clădirilor destinate utilizării în comun. Cu timpul numărul şi tipurile edificiilor publice creşte în corespundere cu caracterul activităţilor. Începînd din neolitic, au fost create spaţii speciale pentru adunările comunităţii, acestea fiind cu destinaţie socială şi de păstrare a bunurilor comune. Invaziile migratorilor nomazi, au întrerupt firul firesc al evoluţiei societăţii, încît viaţa colectivă este abia percepută, păstrată în folclor şi textele orale ale dreptului pămîntului sau jus valahicus. În horodiştele slave clădiri obşteşti erau încăperile pentru trapezele în comun. Din timpul dominaţiei Hoardei de Aur pe teritoriul Moldovei s-au păstrat vestigiile a cîteva obiective cu arhitectură obştească – caravanseraiuri, băi, posibil, o casă a adunărilor.

Una din primele clădiri publice din evul mediu moldovenesc este Casa domniei, construită pe platoul din faţa cetăţii de scaun din Suceava, unde erau primiţi ambasadorii şi oaspeţii oficiali ai domnitorului. Era o clădire alungită, ridicată pe un spaţiu subteran, construită într-o carcasă din bîrne, într-o singură sală, încălzită printr-o sobă din cahle, cu simboluri heraldice.

Sucursala unei banci(inceputul sec. XX), Soroca

Din perioada medievală datează primele stabilimente curative, care erau fondate pe lîngă mănăstiri. Mănăstirile şi bisericile, organizau şcoli duminicale pentru copii şi şcoli speciale de cîntăreţi, zugravi, miniaturişti, artizani. Prima şcoală superioară a fost organizată la Iaşi de către Vasile Lupu, numită Academia Vasiliană. Cel mai răspîndit tip de clădire obştească în localităţile rurale erau prăvăliile şi cîrciumile, amplasate în centrul localităţilor urbane, cu subsoluri pentru păstrarea produselor alimentare şi a vinului. În oraşele de la marginea ţării erau ridicate clădiri pentru vamă. În oraşe erau construite  case de cîrmuire urbană, pentru călători au fost construite hanuri, băi.

După 1812, stabilirea vieţii paşnice în interfluviul Prut-Nistru, a fost oportună apariţiei unui număr mare de tipuri de clădiri publice, numărul lor fiind mereu în creştere, avînd rolul de avangardă în următoarele secole. Conducerea regională era amplasată în casa negustorului Gladilin (demolată), prima sală de teatru a fost amenajată în casa lui Tudor Krupenski, administraţia urbană – în palatul lui Bogaciov (azi sediul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie). Prima clădire cu destinaţie publică a fost Seminarul teologic, construit lîngă reşedinţa mitropolitului G. Bănulescu-Bodoni. La sfîrşitul anilor 30 ai secolului al XIX-lea erau construite sediile administraţiei regionale şi urbane, amplasate lateral scuarului Catedralei. Pe strada principală a Chişinăului, în cartierul vecin Mitropoliei, a fost construită Primăria, înlocuită la începutul secolului al XX-lea cu clădirea actuală. Sediul administraţiei regionaleă Basarabiei a fost construit în anii 30 ai secolului al XIX-lea la Chișinău, amplasat pe strada care mărginea lateral scuarul catedralei (actuala stradă Puşkin).

Liceul Gh.Asachi(fostul Liceu pentru fete al zemstvei), Chisinau

La Chișinău, Bender, Soroca au fost construite edificii pentru administrația urbană, după modelul european. Concomitent cu construcţia clădirilor administrative în unele localităţi urbane  ca Bender, Bălţi, a avut loc construcţia penitenciarelor după proiecte model, a căror aspect era inspirat din arhitectura otomană. Penitenciarul din Chișinău, construit la periferia de sud-est a oraşului, avea aspectul inspirat din arhitectura romanică.

Concentrarea finanţelor în mîinile oligarhiei latifundiare şi industriale, a determinat apariția edificiilor bancare. În Chișinău au fost construite banca municipală, bănci private, a clerului, la sate se construiau sucursale ale băncilor. Legate de activitatea financiară au fost clădirile publice Administrarea financiară, Camera de revizie (str. Vlaicu Pîrcălab, 18). Tipurile noi de edificii publice erau construite la colţul cartierelor, unde era plenar etalată arhitectura lor.

Zemstva basarabeană, fondată în 1865 a susţinut construcţia clădirilor cu destinație educațională și curativă .Sediile zemstvelor judeţene s-au păstrat la Bender, Soroca, Orhei.  Proiectele şcolilor populare pentru localităţile rurale erau elaborate în baza a cîtorva scheme funcţionale: şcoli primare în două niveluri (Glavan, raionul Drochia, Lencăuţi, raionul Ocniţa, Cuhureştii de Sus, raionul Camenca), sau cu culoar (din satele Vertujeni, raionul Camenca, Trifăneşti, raionul Lazo şi Nemirovca, raionul Camenca). Clădirile instituţiilor medii de învăţămînt jucau un rol urbanistic important în structura oraşelor, evidenţiindu-se prin dimensiuni şi calităţi artistice. În Chișinău au fost construite: gimnaziul pentru fete, Şcoala reală,, Gimnaziul nr. 2 pentru băieţi, Gimnaziul pentru fete fondat de principesa  Natalia Dadiani, Gimnaziul pentru fete fondat de Iulia von-Gheiking, Gimnaziul nr. 3 pentru băieţi, Şcoală comercială, în Soroca: Gimnaziul de fete, Gimnaziul real de băieţi din Soroca, ş.a. Au funcţionat şcoli specializate: Şcoala “Belle Arts”, Şcoala profesională evreiască  pentru fete.

Școala Feroviara, Ocnița, sfirșitul sec. XIX

Stabilimentele curative formează o grupă aparte de edificii publice, din care fac parte complexele spitalelor. În crearea acestor complexe curative au fost folosite metodele progresive de organizare funcţională şi zonare pe maladii în pavilioane separate. În apropiere de primul spital regional din Chișinău s-a format o zonă cu stabilimente curative: Spitalul de boli infecţioase, care va purta numele medicului Toma Ciorbă, Spitalul militar. În afara oraşului, pe o moşie mănăstirească a fost fondat Ospiciul de psihiatrie din Costiujeni (oraşul Codru). După principiile zonării funcţionale în pavilioane separate au fost construite Spitalul judeţean din Soroca, spitalul evreiesc din Chișinău, spitalul evreiesc din Bălţi, spitalul din Floreşti, ş.a. În arhitectura pavilioanelor curative erau folosite elemente constructive şi decorative ale arhitecturii populare.

Un deosebit interes îl prezintă spitalul din satul Stolniceni, raionul Edineţ, amplasat în mijlocul vegetaţiei, avînd în faţă o livadă de pomi fructiferi, în spate – grădină peisagistică. Au fost construite stabilimente curative particulare în Chișinău: Clinica de pneumonie şi clinica cu tratarea apei minerale a medicului Tumarkin. Clădiri cu destinație culturală au fost construite în centrele urbane. În Chișinău, pe strada principală a fost ridicată clădirea Clubului nobilimii cu o sală de spectacole; pe strada Puşkin - Auditoriul, o clădire cu o sală mare de spectacole şi încăperi pentru diferite activităţi. Clădirea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, fondat de Zemstva basarabeană în 1889, a fost terminată în 1905.

Palatul Republicii, Chisinău

Edificiile pentru transportul feroviar au fost ridicate la sfîrşitul secolului al XIX-lea , în localităţile pentru muncitorii feroviari. Clădirile de tip nou – pavilioane pentru pasageri, antrepozite, magazii, erau construite după proiecte model, comune pentru clădirile de acest tip din Imperiul Rus. Lîngă nodul de cale ferată de lîngă satul Ocniţa a fost construit cel mai mare orăşel al feroviarilor cu case de locuit şi infrastructură socială – grădiniţă de copii, o şcoală primară şi o şcoală specială de instruire. Pavilioanele pentru pasageri erau construite din cărămidă aparentă fasonată, din care erau create formele arhitecturii stilului rus.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Risipeni

Statut:
Sat
Prima atestare:
1598
Populația:
1125 locuitori

Risipeni este un sat şi comună din raionul Făleşti. Din componenţa comunei fac parte localităţile Risipeni și Bocşa. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Fălești și la 142 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1125 de oameni. Satul Risipeni a fost menționat documentar în anul 1598.

Citeşte mai departe