Vatamanu Ion

Vatamanu Ion (01.05.1937, Costiceni, judeţul Hotin − 09.08.1993, Chișinău). Poet, publicist, traducător. Om activ din punct de vedere social-politic, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. Preşedinte al Comisiei pentru Cultură şi Culte (1990). Maestru al literaturii (1992). A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Chimie (1960). Din 1973 şi pînă la sfârşitul vieţii a deţinut funcţia de şef de laborator al Institutului de Chimie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, autor a peste 150 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei analitice. Doctor în ştiinţe chimice (1971). Participant activ la procesul de renaştere naţională (1987-1991). A fondat împreună cu poeta Leonida Lari, revista „Glasul” („Glasul Naţiunii”), prima publicaţie în grafie latină din Basarabia după 1944 (martie 1989); redactor-şef al revistei „Columna”. Primele versuri le publică în anii studenţiei, propunînd cititorului un „alt fel de poezie” − meditativă, plină de semantică şi de atitudine. Debutează cu placheta „Primii fulgi” (1962); urmată de culegerile: „Monologuri” (1964), „Liniştea cuvintelor” (1971), „Ora păsării” (1974), „De ziua frunzei” (1977), „Iubire de tine” (1981), „Măslinul oglindit” (1983) ş.a., în care autorul dezvăluie dialectica lucrurilor, contemplă curgerea timpului, recurgînd la formule artistice noi. Ion Vatamanu este cunoscut şi ca autor de poeme de proporţii: „Portretul păsării”, „Privighetoarea cîntă plumb”, „Basmaua”; ca autor de cărţi pentru copii: „Aventurile lui Atomică” (1966), „Teiul” (1980), „Izvorul cu ochii verzi” (1985); de publicistică şi eseistică: „Viaţa cuvîntului” (1980), „A vedea cu inima” (1984). A tradus din Alexandru Puşkin, Janis Rainis, Imant Ziedonis, precum şi din mai mulţi poeţi americani, editînd culegerea „Poezia americană” (1977). A primit postmortem „Medalia guvernamentală „Mihai Eminescu".

„Ca orice poet basarabean-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea ştiinţifică a satului în care s-a născut − blagian − veşnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca „o grădină aleasă”, generează o sinteză a liricului şi epicului, baladescului şi imnicului, a reacţiei publicistice imediate şi a reflecţiei sentimentalo-esenţiale. Nu lipsesc accentele neopaşoptiste, atitudinile patetice de promovare a idealurilor naţionale. (Mihai Cimpoi)

Opere:
„Primii fulgi”, Chișinău, 1962;
„Monologuri”, Chișinău, 1964;
„La mijlocul ierbii”, Chișinău, 1967;
„Liniştea cuvintelor”, Chișinău, 1971;
„Ora păsării”, Chișinău, 1972;
„De ziua frunzei”, Chișinău,1977;
„Viaţa cuvîntului, eseuri”, Chișinău, 1980;
„Iubire de tine”, Chișinău, 1981;
„Măslinul oglindit”, Chișinău, 1983;
„A vedea cu inima”, eseuri, Chișinău, 1984;
„Dimineaţa mărului”, Chișinău, 1986;
„Nimic nu-i zero”, volum retrospectiv, Chișinău, 1987;
„Atît de mult al pămîntului”, Chișinău, 1990;
„Să mă chemaţi să vă cînt”, Timişoara, 2000;
„Poeme”, vol. I-II, seria „Scriitori români contemporani”, Bucureşti, 2002;
„Nimic nu-i zero”, antologie, Chișinău, 2003.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Pîrjota

Statut:
Sat
Prima atestare:
1605
Populația:
1727 locuitori

Pîrjota este un sat şi comună din raionul Rîşcani. Pîrjota este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 11 km de orașul Rîșcani și la 191 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1727 de oameni. Satul Pîrjota a fost menționat documentar în anul 1605.

Citeşte mai departe