Donici Alexandru

Donici Alexandru (Alecu) (19.01.1806, Bezeni (azi Donici), judeţul Orhei − 20.10.1865, Piatra-Neamţ). Fabulist şi traducător. Fiul clucerului Dimitrie Donici şi al Elenei, născută Lambrino. Tatăl era frate cu „pravilistul" Andronachi Donici şi rudă cu părinţii lui Alecu Russo. Prin mijlocirea lui L. A. Capodistria, om de stat şi diplomat al Rusiei, care conducea Basarabia, se înscrie în Corpul de Cădeţi nr. 1 din Sanct-Petersburg (1819). Îşi finisează studiile către anul 1825 în grad de sublocotenent. Slujeşte într-o unitate militară din sudul Basarabiei. În 1826 demisionează din armată şi revine acasă. Se ocupă de literatură, traducînd din I. Krîlov şi A. Puşkin. Face cunoştinţă cu C. Negruzzi, care vine la Chișinău (1835). În toamna aceluiaşi an, emigrează în Moldova de peste Prut, unde aderă la mişcarea culturală patruzecioptistă. Este funcţionar la Epitropia şcolilor, asesor al Curţii de Apel, membru în divanul obştesc; contribuie la dezvoltarea învăţământului, presei şi teatrului naţional. Publică două culegeri de „Fabule” (1840, ed. 2, partea I-II, Iaşi, 1842), care s-au bucurat de mare popularitate, fiind apreciate de V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. Negruzzi, Al. Hîjdău ş.a. M. Eminescu îl numeşte plastic şi sugestiv: „Donici − cuib de-nţelepciune”. Al. Donici mai are la activul său prologul unei comedii în versuri, intitulate „Guraleiul”. Traduce poemul „Ţiganii” de A. S. Puşkin (1837). Împreună cu C. Negruzzi tălmăceşte volumul „Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir” (1844, 1858). A mai tradus nuvela lui O. Senkowski „Toată viaţa femeiască în cîteva ceasuri” (1840), povestirea „Tunsul” de A. F. Veltman (apărută în Calendar pe anul 1845); un fragment din studiul monografic al lui A. I. Zaşciuc „Marea Neagră şi împrejurimile ei” (tipărit în „Calendar pe anul 1855”; „Informaţii despre eparhia din Chișinău” (1863).

Opere:
„Opere”, sub îngrijirea lui I. Grecul − Chișinău, 1956;
„Opere”, îngrijirea textului, studiu introductiv, comentarii şi glosar de L. Ciobanu, Chișinău., 1975; ed. a II-a revăzută − Chișinău, 1979;
Scrieri − Chișinău, 1997.

Publicații

Localităţile Moldovei şi diasporei

Grinăuţi, loc.st.cf

Statut:
Sat
Prima atestare:
sec. XIX
Populația:
30 locuitori

Grinăuți este stație de cale ferată din raionul Ocniţa, în componența comunei Dîngeni. Se află la distanța de 22 km de orașul Ocnița și la 231 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia localității constituia 30 de oameni. Stația de cale ferată Grinăuți a fost înființată la finele secolului XIX.

Citeşte mai departe