Sochireanschi Alexandru

Alexandru Sochireanschi – compozitor, pedagog.

Născut la 9 ianuarie 1937 în oraşul Cercasî, Ucraina, într-o familie de intelectuali. Tatăl lui Fiodor care era inginer, a murit pe front în anul 1942, mama lui era contabilă. În timpul anilor de război s-a aflat cu mama sa în evacuare la Jambul, unde a murit sora lui mai mică. După război s-a întors împreună cu mama în oraşul Cercasî, unde a absolvit Şcoala de muzică, iar apoi a învăţat la Școala de Muzică din Poltava, clasa vioară (1958). După ce îşi satisface serviciul militar se întoarce în oraşul natal, unde lucrează în calitate de viorist în Orchestra Teatrului Muzical-dramatic „Taras Şevcenko".

În anul 1964 el vine la Chișinău şi devine student la Institutul de Arte „G. Muzicescu", Facultatea Compozițiе. El a studiat sub conducerea celebrului compozitor și profesor Mark Kopîtman, care locuiește în prezent la Ierusalim. După absolvirea Institutului (în anul 1969) viața lui creatoare cunoaşte un urcuş continuu. A compus muzică, inclusiv şi pentru piese de teatru, dar și pentru filme, a scris, de asemenea, melodii pe versurile poeților moderni, inclusiv din Moldova, a predat disciplinele teoretice la Colegiul de Muzică „Ş. Neaga", iar în anul 1984 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, pe probleme organizatorice.

A. Sochireanschi a compus, de asemenea, cîntece în idiș, inclusiv şi textele. Cîntecele lui au fost interpretate de Oscar (Joseph) Nuzman, Svetlana Strezeva, Margareta Ivanuş, Anastasia Lazariuc, Ansamblul Vocal-instrumental „Noroc"(„Contemporanul").

În anul 1991 s-a mutat cu traiul în Israel (Kiryat-Bialik).

Titluri şi premii:

1984 – Medalia de argint „A. Alexandrov",

1989 – Artist Emerit al Republicii Moldova.

Opere:

Poemul vocal-simfonic „Tu mergi prin ţară" pentru soliști, cor și orchestra simfonică, 1984,

„Poem" pentru orchestra simfonică, 1970,

„Simfonietta" pentru orchestra de coarde şi timpane, 1979,

„Micul triptic" pentru orchestra de coarde, 1987,

„Suită" pentru cvartet de coarde, 1978,

„Trio" pentru vioară, violoncel și pian, 1971,

Sonată pentru pian, 1969,

„Adagio" pentru trombon și orchestră, poem simfonic,

„Legenda despre masacrul" (în cuvinte – N. Bialik),

„Veselia" pentru pian,

cicluri vocale după basmele lui D. Mamin-Sibiriak, 1971 și „Album pentru copii", 1978,

„Lamele", versuri de Felix Crivin, 1970,

muzică pentru piesele de teatru ale Teatrului Dramatic „Anton Cehov" de la Chişinău,

a scris şi cîntece pe versurile poieţilor moldoveni:

„Alonca" (text P. Coloscov), 1971,

„Ploile îngheţate", 1977 şi

„Cocostîrcii cărunţi", (text Constantin Şişcan), 1980,

„Femeia-soldat", (text S. Ostrov), 1978,

„Romaniţele vii", 1979,

„Vara indiană" şi „Tăcerea noastră" (text Irina Badicova), 1983,

„Dăruieşte-ţi inima" (text N. Nagnibedî), 1984,

„Ora stelei" (text L. Sobieţchi), 1985,

„Hai să stăm de vorbă, soldatule" (text Alexandra Iunco), 1985,

„Старые песни" (text M. Matusovschi), 1986,

„Marşul învingătorilor" (text А. Sofronov), 1987,

„Pasărea albă a norocului" (text E. Nesterova), 1987 ş. a. m. d.

Filmografia:

„Buna ziua, am sosit", 1979, artistic de lung metraj,

„Doi vecini", 1980, animaţie,

„Pichetul liniştit", 1985, artistic, lung metraj.

Localităţile Moldovei şi diasporei

Congazcicul de Sus

Statut:
Sat
Prima atestare:
1921
Populația:
1652 locuitori

Congazcicul de Sus este un sat şi comună din UTA Găgăuzia. Din componenţa comunei fac parte localităţile Congazcicul de Sus, Congazcicul de Jos și Duduleşti. Localitatea se află la distanța de 7 km de municipiul Comrat și la 107 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1652 de oameni. Satul Congazcicul de Sus a fost întemeiat în anul 1921.

Citeşte mai departe