13 ianuarie 2016, 15:33 Rubrica vizitatorilor-autori 39327

Originea toponimului „Iași” în lumina studiilor religioase

Foto: laiasi.ro

„Logosul a existat înainte de conceperea vieţii pe Pămînt”

Numele omului, denumirea oraşului codifică o anume tradiţie secretă, o idee, un program, care trasează calea şi dezvoltarea. A purta un nume, o denumire înseamnă a implementa în practică anumite idei-obiective, a manifesta tradiția ascunsă a pămîntului, regiunii sau orașului. Există nume care s-au manifestat în mod vădit, există nume cu potenţial ascuns. Astfel, numele secret al Romei, potrivit lui M. Serrano este ‒ „Flora”, adică „floare”, iar numele manifestat deschis, cunoscut de toți e ‒ Roma. Dar ce înseamnă Roma? Acest lucru îl va spune orice om versat ‒ numele unuia dintre fraţii fondatori ai oraşului. Însă asta nu e tot. Doar denumirea or. Roma, citită invers e ‒ Amor. Orașul iubirii eterne. Sensuri tainice sînt multe, fiecare oraș important este purtătorul unei idei. Acest lucru vizează îndeosebi capitalele. Denumirea vechii capitale a Statului Moldovenesc ne va conduce, de asemenea, spre cîteva concluzii interesante.

Moldova însăşi a fost și rămîne un mister pe corpul geopolitic al Europei. Rădăcinile, originile, denumirea ei sînt enigmatice. Rămîn ascunse în negura veacurilor motivele și ideile primilor domnitori, care au creat acest stat. De aceea multe momente ale istoriei statului nostru vechi vor constitui şi în continuare un obiect de cercetare, precum și de profundă analiză istorică, religioasă și geografică. Dar să revenim la vechea noastră capitală.

Istoria orașului Iași ne duce în timpurile medievale îndepărtate. Prima atestare documentară a acestui loc datează din anul 1408. La început, în calitate de tîrg. Apoi de oraș. Însă într-o biserică armenească construită înainte de 1395 apare o dată mai timpurie. De asemenea, există o mențiune a unui anumit Tîrg Iași încă în Letopiseţul de la Novgorod „Iar de această parte a Dunării, la gura Nistrului, deasupra mării: Belgorod, Cerni, Tîrgul Iaşi pe rîul Prut”... Istoricul polonez Jan Dlugosz considera că acest tîrg se afla pe rîul Prut. Istoricul rus Karamzin credea că aici se are în vedere tîrgul Cernăuţi. În alte cronici acest loc misterios este numit Tîrgul Ask sau Tîrgul Yasiskîi. Anume această ortografiere a denumirii a pus specialiştii pe gînduri, făcîndu-i să creadă că este vorba de orașul „alanilor negri”, dar despre aceasta vom vorbi mai tîrziu, căci e important să facem lumină asupra „alanilor negri”.

Istoria oraşului, a unui oraş neordinar, a unei capitale vechi de secole este strîns legată cu o altă întrebare mult mai importantă pentru noi. Pentru că denumirea capitalei codifică misiunea specială și tradiția secretă a Principatului Moldovei. Anume această întrebare pentru, noi, moldovenii de astăzi, are o importanţă majoră. Prin urmare, sîntem interesați nu numai și nu atît de istoricul, ci mai degrabă de originea denumirii orașului. Esența şi ideea acestei vechi capitale a moldovenilor. Aceasta constituie obiectul principal al prezentului studiu.

Cîteva informaţii de ordin general. Iaşi. Dicţionarul Enciclopedic al lui F. Brockhaus şi I. Efron oferă următoarea notă informativă: „Iaşi (Jassy) ‒ un oraș din România, fostă capitală a Moldovei, situat pitoresc pe panta dealului Copou, spălat de rîuleţul mlăștinos Bahlui (afluent al rîului Tiie (Jijia ‒ corect. trad.), care se revarsă în Prut)”.

O. Viitseler în lucrarea „Despre originea denumirii Iași” scrie referitor la istoria denumirii acestui oraş: „Cu toate acestea, în ciuda vestigiilor antice, descoperirea diverselor straturi de culturi, cît nu e de straniu, prima atestare a denumirii ‒ Iaşi datează destul de tîrziu. Ea se referă doar la începutul secolului al XV-lea, mai exact, la anul 1408. O altă mențiune a orașului datează din anul 1424. Aceasta este legată de legenda în care cavalerul bavarez Shiltberger se întoarce acasă din robia otomană. Atunci în cronici este remarcat „tîrgul Iaşi”. Sub forma de „Iasmarkt” sau „Iosmarkt” oraşul apare în Cronica lui Ulrich von Rihental din anul 1415, iar Curtea Domnească de Iași este menţionată în anul 1434. Toate acestea nu înseamnă, desigur, că înainte de aceste date nu a existat acest oraş şi denumirea lui”.

Există fapte interesante despre originea termenului Iași, care ne conduc spre antichitate, probabil, străvechea capitală a Moldovei îşi are originea încă în epoca geto-dacilor.

O. Viitseler scrie: „O mare senzație a provocat ipoteza despre aşa-zisa existență a unui text care conţine denumirea de Municipium-Daco-rum-Iassiorum, care confirmă datele privind existenţa pe teritoriul Moldovei (Daciei Libere) a municipiilor încă pe timpurile romanilor. Această ipoteză este destul de veche și a avut mulți susținători. Ea a fost pusă în circulație la sfîrșitul secolului al XVI-lea și justificată în detaliu de către Ștefan Zamos-cius, care a publicat inscripțiile referitoare la un oarecare Praefectus-Municipii-Dacorum-Iassiorum. Însă, mai tîrziu, oamenii de știință, care, în virtutea educației lor nu puteau admite existența unor organizații ale societății civilizate în afara Imperiului Roman au negat existenţa (fără să aducă nici cea mai mică dovadă) acestor date.

Acum să examinăm datele problemei. Astăzi, în opinia noastră, cea mai acceptabilă este formularea problemei în felul următor: noi credem că Principatul Moldovei are la bază o tradiție profund sacră. Originea ei se regăsește în antichitatea indo-europeană, mai exact în antichitatea geto-dacă și cea slavă. A fost deja emisă versiunea că anume de la iazigi, aşi sau aesiri ‒ înrudiţi cu oseţii provine rădăcina toponimului, care s-a transformat apoi în denumirea orașului Iași. Aşa deci ‒ „Ași” sînt Iașii, iar iașii sînt ansii, iazigii, strămoșii oseţilor, dar nu acest lucru este important. Esenţialul constă în faptul că toate aceste etnonime au rădăcina „as”. Ce înseamnă acest „as?”. „As” (ans sau aesir) – astfel se numeau titanii la vechii germani și scandinavi. Zeul panteonului originar al tradiției indo-iraniene. Zeu cunoscut în India și Iranul arian. Panteonul ansilor, asurilor, a fost precedat de „daeva” ‒ zeii noii generații ai mitologiei indo-europene. În Grecia și Roma, amintirea despre această doctrină mitologică s-a păstrat în legendele despre titani, zeii generației mai în vîrstă și zeii mai noi ai Olimpului. Primii au decăzut și au coborît în Tartar. În India este vorba de Patala ‒ Pămîntul Interior, Lumea de Apoi, Lumea Strămoșilor. Aceasta este condusă de zeul-rege al titanilor Asura Yama-Yama, zeul Epocii de Aur, învins cîndva de dragonul Azi-Dahak. Acest zeu este acuzat de preoțimea tîrzie că ar fi fost un simplu rege, care a uzurpat însemnele sacre ale regalităţii divine. Fiind rege, s-a declarat ‒ zeu. Şi ce fel de zeu? Zeu-Bour. Simbolul lui era Boldur din tradiția germană. În heraldica Europei acesta este păstrat numai în Republica Moldova și mai apare ca fragment pe stemele Islandei, Andorrei și statului german Mecklenburg-Schwerin. Vorbim aici de păstrarea simbolurilor la nivel de stat. El a fost Zeul-Bour și Stăpînitorul titanilor ‒ ansilor, aesirilor.

Mai tîrziu, India, suferind o asimilare puternică, l-a respins ca pe rege al Bali și a trecut la cultele lui Indra și Marut. Iranul nu a făcut acest lucru. El a păstrat cultul ansilor, al focului şi al Zeului-Bour, oseţii au fost întotdeauna parte a acestei tradiții. Apropo, denumirea georgiană a oseţilor ‒ „osi” sau „ovsi” provine tot de la aceeaşi denumire alani ‒ „ansi”. De asemenea, denumirea armeană alan ‒ „aşii, iaşii”, denumirea rusească alan ‒ „iaşii” (Informația respectivă se află pe Wikipedia).

Popoarele iraniene, tracice și slave au răspîndit cultele zeilor ași, aesiri prin întreaga Eurasie. Acest lucru se referă, de asemenea, şi la iazigii, și la așii-oseţi, și la alani, și la sarmați. Ruşii îi numeau, în general, pe oseţi ‒ iași sau ași. Mai tîrziu, o parte a acestui popor a plecat în Europa.

Vom menţiona că aşii sînt unul dintre triburile alane, care au venit pe teritoriul Ungariei în secolul al XIII-lea. Aici, în Europa, ei şi-au creat propria lor țară nu foarte mare. În Ungaria, oferindu-i-se drepturi speciale în cadrul structurii feudale a acestei țări, i-au fost date şi o mulţime de privilegii. Timp de mai multe secole aceasta s-a numit Iaszag (în maghiară Jászság), cu capitala Jászberény. Pînă la sfîrșitul secolului al XVII-lea ei şi-au păstrat limba. În prezent, ei încearcă să revitalizeze tradițiile antice ale alanilor, căci alanii sînt rude ale maghiarilor, iar fondatorii acestui popor erau căsătoriţi cu fiicele principelui alan, ias ‒ Dula.

Deci, putem vedea legătura dintre poporul alan cunoscut şi sub numele de Iaşi cu tradiția iraniană a asurilor-aveştilor. Dar, şi în Europa, din cele mai vechi timpuri a existat propriul centru al acestor culte. Noi, urmîndu-l pe Vasile Lovinescu considerăm că pămînturile de la Munții Carpați și pînă la Balcani au fost centru al închinării zeităţilor numite mai sus. Dacia Hiperboreeană precum o numea Geticus. Aici, la gura de vărsare a Dunării, pe insula Șerpilor se afla templul său. Templul lui Apollo, căci Apollo este Baal ‒ Veles ‒ Baldur. Baal și Tyr este acel Zeu, de pe stema Moldovei. Tot el este şi domnitorul aesirilor, aşilor. Europa a fost Templul lor cel Mare, o părticică din Atlantida. Un număr foarte mare de locuri, dedicate lui au existat în Albion, adică, în Marea Britanie și Irlanda. Și Wales, și Cornwall, și Belfast, îi sînt dedicate lui. Pămîntul lui este și Valonia, şi Westfalia. Mecklenburg, numit în antichitate Valegrad și Valaam. «Baal sau bal (Domnul) – denumire a fostei zeități păgîne venerate în Fenicia și Siria ... Fenicienii numeau soarele Baal-Samen, ceea ce înseamnă Zeul Cerurilor… cum spun istoricii, Divinitatea Baalului a dominat în toată Scandinavia străveche şi cum se presupune era, în general, comună cu cea de pe Insulele Britanice. Pînă în prezent s-au păstrat numeroase ritualuri superstițioase în Irlanda și Wales (Țara Galilor)”. („Enciclopedia Bibliei”. M. 1891, pag.101). Cert este că putem vedea şi acum această tradiție caracteristică Europei.

Acum despre Iaşi. Dacă țara se închină Zeului-Bour, ocrotitorul acestor locuri, iar V. Lovinescu și B. P. Haşdeu, scriau că Taurul Alb este veghetorul acestor pămînturi, atunci capitala ar trebui să întruchipeze rădăcini ideologice mult mai concrete. Ţara este dedicată Zeului-Bour, iar capitala acestuia oştirilor aşilor-aesirilor, asuramilor, zeilor generației mai în vîrstă, titanilor care se opuneau conform istoriei zeilor Olimpului. Tuturor acelora interesați de cultul zeului principal al Europei străvechi le recomand lucrarea istoricului american Marija Gimbutas „Zeii şi zeiţele Vechii Europe”. Acolo este dezvăluit, pe deplin, cultul Zeului Încornorat al Europei antice. Prin urmare, în opinia noastră Iași ‒ este un oraș al așilor și aesirilor. Oraş, întemeiat pe locurile templelor păgîne antice şi ale lăcaşurilor sfinte ale Vechii Europe. Căci indo-arienii îi numeau „yajna”, iar iranienii „yasna ‒doctrina aducerii jertfelor”. De la rădăcina „ias” ‒ „a sacrifica, a se închina” (în vechea iraniană – „yaz”).

Orașul, care poartă misterul vechii tradiţii a așilor, zeilor titani ai generației mai în vîrstă ori denumirea toponimului Iaşi şi stema Moldovei cu Zimbru-Bour, taurul de pădure, reprezentînd o parte a aceleiaşi tradiții sacrale. De altfel, așii l-au înfruntat împreună cu Zeul-Bour pe Dragon. Iar domnitorul Bogdan Întemeietorul l-a înfruntat pe Dragoş (Dragonul). Pe stema lui Bogdan era un zimbru-taur. Să reținem, pentru că este important. La Iași se află Catedrala Sf. Nicolae, care a fost impersonatorul Vélezului, a Bourului ‒ Zeul Încornorat al tradiției creștine. Tot el e şi Saturn-Cronos, care purta coarne, rege al Titanilor. Tot el este Zeul Lumii de Dincolo ‒ Yima, care şi el purta coarne. Este la fel important că la Iaşi se află Biserica Trei Ierarhi. În acest sens, este interesant, faptul prezentat de către Maria Boyce, istoric englez, profesor al Universităţii de la Londra. În lucrarea ei „Zoroastrienii” autoarea scrie că „Zoroastrul se închina lui Ahura-Mazda, așa cum stăpînitorii „aşa” (ai ordinii, evlaviei și justiției). Acest lucru corespundea încă tradițiilor din cele mai vechi timpuri, căci Mazda din vechime era venerat ca unul dintre cei mai mari trei ahuri, custode aşa”. (M. Boys, „Zoroastrienii” Sankt Petersburg, 1994, pag. 31). Prin urmare, cultul celor trei mari Asura-Ahura, a precedat revoluția religioasă a lui Zarathustra și a stat la baza vechiului mazdaism Yima. Încă în Rig Veda, în cele mai arhaice părţi ale acesteia există adresări către aesiri ca către zei sau superiori. În Rig Veda, unde Asura este Dumnezeu, citim: „Amîndoi faceţi ca ploaia să cadă din Ceruri prin puterea divină a lui Asura ... amîndoi vă apăraţi propriile legi prin intermediul puterii divine a lui Asura. Cu adevărul rostit din gura voastră conduceţi lumea” (Rigveda 5, 63,7). Esența Sfintei Treimi, a vechilor iranieni ași-aesiri, o să o generalizăm cu cuvintele M. Boyce: „Aceste trei zeități sînt creaturi cu o morală foarte înaltă, care menţin ordinea „aşa-rta” din lume și căreia i se supun”. Poate nu întîmplător, cuvîntul „aşa” în limba moldo-română (adevăratele origini ale căreia încă trebuie să fie studiate) este folosit adesea pentru a sublinia (aproba), veridicitatea (încheierea) anumitor gînduri (probe).

Vedem că în antichitate acelora care i se închinau lui Mazda iniţial le era propriu cultul celor trei Ahura-Asuras. Acest cult a fost prezent secole la rînd în doctrinele mitologice indo-europene. Biserica Trei Ierarhi din Iaşi este o mărturie a faptului că aici s-a salvat și s-a menţinut mult timp acest cult tradițional primordial. Tradiţional, nu numai pentru datina avraamică, căreia îi este propriu monoteismul total şi treimea existentă doar în creștinism, fiind tipică anume arienilor antici. Cult, a cărui mitologie este un mare mister al istoriei religiilor.

Menţionăm că D. Merejkovski în lucrarea lui vizionară „Misterul celor Trei. Egipt-Babilon” a descris originile venerării cultului celor trei mari zei. Într-una dintre mantrele vechi s-au păstrat tradiţiile secrete ale acestora. „Trei sîntem noi, trei sînteţi voi, miluiește-ne pe noi”. Ce este asta? Acestea sînt ecourile cultului străvechi al celor trei Asuras. Merejkovski scria: „Cele Trei Parce care împletesc cele trei sfori ale destinelor umane ‒ Personalitatea, Genul și Societatea. Într-un nod sînt legate laolaltă cele trei sfori şi doar împreună se vor dezlega. Trei Stareţi se tot roagă încă undeva: „Trei sînteţi voi, trei sîntem noi, miluiește-ne pe noi!” Trei în cer, trei pe pămînt: acest lucru semnifică că țara se va salva prin taina cerească a celor trei”. (D. Merejkovski „Misterul celor Trei”, Moscova, 2005, pag. 133).

D. Merejkovski scria just, doar că misterul celor trei nu este în cîmp, și nu în societate, nu în personalitate și cu siguranță nu în ceruri, ci aici, pe pămînt. În adîncurile de piatră celeste. Altfel spus, în Asgard, Pasargadae-ele pămînteşti și în manifestarea acestora geopolitică, căci Iaşii şi Moldova reprezintă unele dintre puținele încercări de a reactualiza în noua realitate tradițiile străvechi ale așilor-aesirilor și ale Zeului-Bour. Vom menţiona, de asemenea, că acolo unde sînt trei acolo e deja o societate, acolo e Ordinul şi puterea. Acolo unde există Ordinul, există, de asemenea şi ideea, și tradiția, și oştirea. „Trei este primul simbol numeric caracteristic mulţimii ‒ societăţii. „Tres faciunt Collegium. Trei constituie Soborul – societatea. „Unde doi sau trei se adună în numele Meu, acolo Eu sînt în mijlocul lor” (ibid. pag.125). Dar cine este Dumnezeul celor trei? D. Merejkovski oferă răspunsul. Acest Dumnezeu este Dumuzi sau Tammuz. „O veste ne-a adus despre secolele de dinainte de potop”. Cine este Dumuzi? El este un adevărat fiu al abisului. „Abisul, tot în el pogoară un fiu adevărat” (British Museum, K 4950). Cu alte cuvinte. El e Umune Etura, stăpînul Hambarului Ovinelor. Dumnezeul Peșterii. El este Păstorul cel Bun din adînca antichitate primitivă. D. Merejkovski spune despre el: „Un alt nume al lui e – Stăpînul Lumii Subterane. Cînd este vorba de Tammuz, „etura” înseamnă „stîna subterană”, la fel ca şi „arall” ‒ „împărăția morților”, pentru că Tamuz nu este numai Păstorul celor vii, ci, de asemenea, şi a acelor morţi. Noi cunoaştem acum taina Zeului Patols. Numindu-l Tamuz sau Yama, ne amintim doar o parte din numele acestuia. Principalul dintre care e Osiris. Cine este el? El e –”Domnitorul Cerului Subteran”, „Cel dintîi renăscut din morți”. Tot el e Puterea Soarelui, Soarelui Morţilor. Acel a cărui nume nu trebuie rostit, iar în Europa, el este Dumnezeul Încornorat, acel care se află şi pe stema Moldovei, Dumnezeul acelora, care se numesc ași-aesiri, căci ei sînt acei care deţin eternitatea, respirația sfîntă, deţinători ai maya și a capacităţii de a se reîncarna. În limba sanscrită „as” – are semnificaţia de „a fi”, „aş” –înseamnă „a trăi”, „ah” – „a vorbi”. Enciclopedia „Miturile popoarelor lumii” ne oferă următoarea notă informativă: „Asurii (din vechea ind. „Asura”, literalmente semnifică „posesorul forței vitale”), iar în mitologiile vedică și hindusă ‒ clasa personajelor cerești, care au puteri magice Maya” („Miturile popoarelor lumii”, M, SC, 1991, pag. 118). Prin urmare forță vitală și cuvînt. Nu fiecare Dumnezeu are dreptul la logos. Reiese că așii, al căror Dumnezeu a fost Zeul-Bour, Zeul Lumii de Dincolo au fost personalităţi ale Eternităţii înainte de a se reîncarna, care posedau maya și tehnica puterii de vorbire-respirație. Toate aceste taine ni se dezvăluie, pe măsură ce studiem tradițiile aesirilor și a orașului care a păstrat pentru noi acești termeni antici sacri. Dar cineva va spune că „toate aceste lucruri sînt aduse în țara noastră”. Nu! Decebal („Duce-Baal”), regele acestor tărîmuri și al dacilor a fost ostaş a lui Baal. Noi nu trebuie să uităm că vechile culte ale indo-europenilor s-au păstrat în această regiune și în Balcani pe cont propriu, fără a fi introduse din afară. Prin urmare aici pe parcursul a mii de ani, a putut fi observată o continuitate permanentă a unui popor înrudit şi tradiţiile aesirilor-așilor, Velesului și altor zei titanici. Cultul Zimbrului-Bour-Alb ‒ Taurului în Carpați ‒ sînt mărturii directe în acest sens. El a existat şi mai la sud de rîul Dunăre, a cărui denumire provine de la Danu – mama asurilor, titanilor marini Danavas. Pentru sceptici, prezint aici ca exemplu credințele bulgarilor-pomaci. Ei locuiesc în Macedonia și Bulgaria. Aceştia venerează Dumnezeul ‒ Veles, au legende duale iraniene cunoscute în est ca texte sacre ale Avestei, ai acestei Biblii ariene, Sfintei Scripturi a străvechilor indo-europeni. Pomacii au păstratul cultul lui Veles, Troian, Yima. La început datorită primului consul al Franței Auguste Dozon, apoi lui Alexandru al II-lea Eliberatorul aceste culte antice, prezente în cîntecele și textele, trecute prin secolele de asuprire şi dominaţie turcă, au văzut lumină. Cunoscutul cercetător sîrb al antichității și etnograful S. I. Verkovici a unit toate aceste texte vechi într-o carte adevărată și a publicat-o la Belgrad, în Principatul Serbia, în anul 1874, sub titlul „Veda Slovena”. Apoi, datorită împăratului rus Alexandru Eliberatorul, a fost publicată a doua parte a acestei cărţi. În aceste cîntece vechi s-a păstrat pentru posteritate tradiția antică a aesirilor, a căror templu erau Balcanii. A cărui pivot pe axă, Axis Mundi, era Tîrgul Asi al călugărului Nestor și cronicile sale. Asgard al Codrilor și Carpaților. Orașul mister, oraşul-axă. De ce? Răspunsul este simplu. As este frasinul ‒ arborele principal al așilor lui Odin. Frasinul este Pomul Sacru, analog Arborelui Cosmic ‒ Yggdrasill şi este caracteristic imaginii mitico-poetice a conștiinței, care întruchipează conceptul universal al lumii.

Imaginea Arborelui Lumii a fost atestată aproape peste tot, fie în mod cert, fie în diverse variante (de multe ori subliniindu-se una dintre funcțiile lui specifice) – „Arborele Vieţii”, „Arborele Fertilităţii”, „Arborele Centrului”, „Arborele Înălţării”, „Arborele Celest”, „Arborele Şamanic”, „Arborele Mistic”,”Pomul Cunoașterii” ș. a. m. d., variante mai rar întîlnite: „Pomul Morţii”, „Pomul Răului”, „Arborele Lumii Subterane (Lumii de dincolo)”, „Arborele Pogorîrii”. Cu ajutorul Arborelui Lumii în toată diversitatea opțiunilor acestuia culturale și istorice [inclusiv şi a acelor transformări sau imagini izofuncţionale ale lui ca „axă a lumii” (axis mundi), „stîlpul lumii”, „munte al lumii”, „omul lumii” („omul primordial”), templu, arc de triumf, coloană, obelisc, tron, scară, cruce, lanț etc.], reducîndu-se împreună la opozițiile semantice binare generale, care servesc pentru a descrie parametrii de bază ai lumii” („Miturile lumii: Enciclopedie M. 1980, Volumul 1, pag. 389-406)

Astfel, în acest articol am încercat să punem în discuţie problema originii denumirii oraşului Iaşi într-un mod diferit. În afară de multe altele, ne-am axat pe parcursul procesului de cercetare şi pe problema religioasă, aceea de a păstra tradiția antică a aşilor ‒ originile creștinismului ortodox din regiunea noastră și, în același timp, am încercat să dezvăluim esența tradiției antice a aşilor și a Zeului lor Taurul, Domnitorul Încornorat al Naturii, întruchipată în denumirea orașului Iași.

Concluzionăm: La baza denumirii Iași ‒ se află tradiția aşilor, aesirilor, tradiție primordială specifică regiunii, aceea a zeilor generației mai în vîrstă. În acest sens, ne permitem să presupunem că ca şi bulgarii-pomaci, moldovenii, precum și strămoșii lor au avut continuitatea acestor convingeri religioase, întruchipate în cultul Bourului Încornorat, Zeului-Bour. Acest cult potrivit lui Platon coboară în antichitatea Atlantidei, antichitate dinainte de potop, căci cultul Bourului și al lui Poseidon a fost omniprezent în Atlantida, iar în conformitate cu Cronica lui Ioan Malala, Veles era fiul lui Poseidon, adică, Dumnezeul Încornorat al Pămîntului. Odată cu trecerea prin secole lungi de transformare mitul despre Dumnezeul-Bour s-a întruchipat pe teritoriul pămîntului moldovenesc a Carpaților și Codrilor. Codrii, fiind, de fapt, simbolul tradiției personificate în natură Phoebus – Baal ‒ Apollo, zeului, care nu-şi tăia părul, zeului cu părul creţ, a cărui preoți nu-şi tăiau nici ei părul niciodată și se numeau aşi, veniţi cu Odin în nordul Europei din vechea capitală a aşilor ‒ Pasargadae, încarnarea terestră a Asgard-Agardhi, orașul ascuns al așilor. Aceasta este pe scurt calea omului de la Asgard ‒ gardul așilor (din vechea islandeză) pînă la Iaşi ‒ misteriosului oiconim ‒ toponim, care întruchipează o veche tradiție titanică a Eurasiei.

V. Matveev