25 februarie 2024, 12:30 Literatura 20877

Teodor Vîrnav – primul memorialist moldovean

Astăzi se împlinesc 156 de ani de la trecerea în neființă a prozatorului şi poetului moldovean Teodor Vîrnav. Născut la 1 martie 1801 la Floreşti, județul Vaslui într-o familie de boiernaşi, a învăţat mai întîi în limba maternă, apoi în greacă, cu dascăli acasă.

În 1818 se stabileşte definitiv în Basarabia. Lucrează un timp la judecătoria de la Hotin, ca  „scriitor în limba moldovenească”, apoi ca şef de birou. Îşi cumpără moşii în ţinuturile Iaşi şi Hotin, locuind din 1822 la Burlăneşti (azi raionul Edineţ). În 1840 trece cu traiul în satul Pociumbeni, Rîşcani, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, ocupîndu-se cu agricultura.

Vîrnav a scris satire şi poezii lirice, dintre care numai satira „Unui megieş speculant” a ajuns pînă la noi. Locul în istoria literară i-a fost asigurat de povestirea autobiografică „Istoria vieţii mele” (1845), considerată prima lucrare memorialistică în literatura moldovenească.

Folcloristul Artur Gorovei, în posesia căruia a ajuns manuscrisul, îl tipăreşte în 1908 într-o ediţie aparte, în prefaţă se menţionează că lucrarea este „unul dintre puţinele documente care luminează întunericul vieţii noastre de la începutul veacului trecut”. Importanţa ei creşte dat fiind faptul că Vîrnav, care a locuit cea mai mare parte a vieţii sale în Moldova, unde în acea perioadă nu exista un mediu cultural moldovenesc, a scris-o moldoveneşte, aşa cum a procedat în aceeaşi perioadă un alt condeier basarabean, Ioan Sîrbu.

Teodor Vîrnav  s-a stins din viață la 25 februarie 1868 la Pociumbeni, județul Bălţi.